GRANICERUL
Această revistă, editată doar într-un singur număr, nu se doreşte a fi o Istorie a trupelor de grăniceri, nici o Biografie a unui vrednic grănicer. Publicaţia prezintă doar nişte gânduri, nişte amintiri şi o viziune a unui om care a fost în afara sistemului. Chiar mai mult, poveştile sunt amintiri văzute prin prisma unui copil. Este posibil ca unele dintre povestiri să fie doar ficţiune, imaginaţia bogată a unui copil fascinat de tatăl său şi de mândria că este fiu de grănicer. Din aceste motive nu veţi găsi date exacte sau nume şi orice asemănare cu realitatea sau personaje reale reprezintă doar o pură întâmplare.
Această revistă, editată doar într-un singur număr, nu se doreşte a fi o Istorie a trupelor de grăniceri, nici o Biografie a unui vrednic grănicer. Publicaţia prezintă doar nişte gânduri, nişte amintiri şi o viziune a unui om care a fost în afara sistemului. Chiar mai mult, poveştile sunt amintiri văzute prin prisma unui copil. Este posibil ca unele dintre povestiri să fie doar ficţiune, imaginaţia bogată a unui copil fascinat de tatăl său şi de mândria că este fiu de grănicer. Din aceste motive nu veţi găsi date exacte sau nume şi orice asemănare cu realitatea sau personaje reale reprezintă doar o pură întâmplare.
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
20 REVISTA GRĂNICERUL
Soldatul și iepurii!
Bocanci în miez de noapte
O seară în familie, în
perioada comunistă, pe la orele
19,30. Încep desenele animate
Mihaela. Eu cu sora mea priveam cu
ochii țintă în televizorul alb- negru, pe
lămpi Diana H2, încântați nevoie
mare. Mama cu tata erau bucătărie la
povești și la o țigară. La orele 22.00
se închide trasmisia la televizor.
Toată lumea mergea la culcare sau
mai stăteam la citit pentru că altceva
nu aveai de făcut.
Pe la orele 3,00, noaptea, se
aud bătăi în ușă. Se trezește tata și
răspunde. La ușă era furierul.
-Tovarășe plutonier major, sunteți
chemat, de urgență, la unitate!
În vremea respectivă nu
aveam nici telefon fix, iar
comunicarea cu unitatea și cadrele
militare se realiza cu ajutorul
soldaților, în caz de necesitate. Vă
rog, să vă închipuiți că noi locuiam
într-o scară numai de militari de la
diverse unități din Iași. Când se dădea
alarma sau apăreau diverse situații de
urgență se auzeau mai întâi bocancii
soldaților care erau trimiși să anunțe
cadrele și după aceea tropote grăbite
al militarilor chemați la ordin. Nu era o
plăcere deosebită să auzi în miez de
noapte asemena zgomote, dar vorba
cântecului:
”Grea îi haina militară!”
Așadar, se echipează rapid dragoste? Asta pot să o fac și
tata și pleacă la unitate, P.C.T.F – dimineață. Vă raportez la
Iași pe Manta Roșie. Pe drum, se
gândea: ”iar o fi trecut un nebun
frontiera sau s-a împușcat vreun
soldat, că altfel, ce motiv aveau
ăștia să mă cheme? Dar furierul nu
mi-a zis că e alarmă, trebuie să fie
altceva”.
comandantul de brigadă pentru
abuz, tovarășe colonel!
Tata vorbea tare și apăsat, nu
era el omul să se piardă cu firea și
mai ales că pe domeniul lui nu prea
îl învârtea nimeni.
-Tovarășul Stafie, scrieți cum furați
Control pe bază de
delațiune!
Îngândurat, tata intră în
companie și se prezintă în
cancelarie. Acolo se aflau toate
cadrele subunității plus 5 colonei,
pe care nu îi cunoștea și nici nu
erau de la grăniceri.
-”Ce dracu, ăștia nu au somn, nu
puteau să vină dimineață?” îi trece
prin minte tatei.
-Permiteți să raportez! Plutonier
major Stafie, la ordin!
-Stafie, situația este
deosebit de grea! Da, o
să îți spună mai multe
tovarășul colonel Steluță,
de la serviciul control
financiar intern, din cadrul
Ministerului Apărării.
-Tovarășe colonel,
ordonați!
Colonelu îi spune lui
tata:
-Tovarășul plutonier
major Stafie, luați loc o
foaie de hârtie și scrieți!
zice colonelul Steluță.
-Ce să scriu, tovarășe
colonel? Mă treziți cu
noaptea în cap, nu este
alarmă, nu este nici o
situație de urgență și voi
mă treziți cu noaptea în
cap ca să scriu! Ce să
scriu? Scrisori de
Plt adj șef Constantin STAFIE anul 1996
din bunurile companiei! Noi știm
totul și dacă nu scrieți vă mânâncă
pușcăria! a strigat amenințător
Steluță al nostru. (apropo, după
Revoluție a ajuns mare șăf pe la cei
care vămuiesc).
-Auziți, tovarășe colonel, eu nu
scriu nimic! Faceți inventarul
companiei și dacă găsiți ceva în
neregulă atunci vorbim! Până
atunci, eu mă duc să îmi beau
cafeau singur, pentru că voi nu
sunteți zdraveni la cap!
Continuare în pagina 21