20.07.2020 Views

GRANICERUL

Această revistă, editată doar într-un singur număr, nu se doreşte a fi o Istorie a trupelor de grăniceri, nici o Biografie a unui vrednic grănicer. Publicaţia prezintă doar nişte gânduri, nişte amintiri şi o viziune a unui om care a fost în afara sistemului. Chiar mai mult, poveştile sunt amintiri văzute prin prisma unui copil. Este posibil ca unele dintre povestiri să fie doar ficţiune, imaginaţia bogată a unui copil fascinat de tatăl său şi de mândria că este fiu de grănicer. Din aceste motive nu veţi găsi date exacte sau nume şi orice asemănare cu realitatea sau personaje reale reprezintă doar o pură întâmplare.

Această revistă, editată doar într-un singur număr, nu se doreşte a fi o Istorie a trupelor de grăniceri, nici o Biografie a unui vrednic grănicer. Publicaţia prezintă doar nişte gânduri, nişte amintiri şi o viziune a unui om care a fost în afara sistemului. Chiar mai mult, poveştile sunt amintiri văzute prin prisma unui copil. Este posibil ca unele dintre povestiri să fie doar ficţiune, imaginaţia bogată a unui copil fascinat de tatăl său şi de mândria că este fiu de grănicer. Din aceste motive nu veţi găsi date exacte sau nume şi orice asemănare cu realitatea sau personaje reale reprezintă doar o pură întâmplare.

SHOW MORE
SHOW LESS

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

20 REVISTA GRĂNICERUL

Soldatul și iepurii!

Bocanci în miez de noapte

O seară în familie, în

perioada comunistă, pe la orele

19,30. Încep desenele animate

Mihaela. Eu cu sora mea priveam cu

ochii țintă în televizorul alb- negru, pe

lămpi Diana H2, încântați nevoie

mare. Mama cu tata erau bucătărie la

povești și la o țigară. La orele 22.00

se închide trasmisia la televizor.

Toată lumea mergea la culcare sau

mai stăteam la citit pentru că altceva

nu aveai de făcut.

Pe la orele 3,00, noaptea, se

aud bătăi în ușă. Se trezește tata și

răspunde. La ușă era furierul.

-Tovarășe plutonier major, sunteți

chemat, de urgență, la unitate!

În vremea respectivă nu

aveam nici telefon fix, iar

comunicarea cu unitatea și cadrele

militare se realiza cu ajutorul

soldaților, în caz de necesitate. Vă

rog, să vă închipuiți că noi locuiam

într-o scară numai de militari de la

diverse unități din Iași. Când se dădea

alarma sau apăreau diverse situații de

urgență se auzeau mai întâi bocancii

soldaților care erau trimiși să anunțe

cadrele și după aceea tropote grăbite

al militarilor chemați la ordin. Nu era o

plăcere deosebită să auzi în miez de

noapte asemena zgomote, dar vorba

cântecului:

”Grea îi haina militară!”

Așadar, se echipează rapid dragoste? Asta pot să o fac și

tata și pleacă la unitate, P.C.T.F – dimineață. Vă raportez la

Iași pe Manta Roșie. Pe drum, se

gândea: ”iar o fi trecut un nebun

frontiera sau s-a împușcat vreun

soldat, că altfel, ce motiv aveau

ăștia să mă cheme? Dar furierul nu

mi-a zis că e alarmă, trebuie să fie

altceva”.

comandantul de brigadă pentru

abuz, tovarășe colonel!

Tata vorbea tare și apăsat, nu

era el omul să se piardă cu firea și

mai ales că pe domeniul lui nu prea

îl învârtea nimeni.

-Tovarășul Stafie, scrieți cum furați

Control pe bază de

delațiune!

Îngândurat, tata intră în

companie și se prezintă în

cancelarie. Acolo se aflau toate

cadrele subunității plus 5 colonei,

pe care nu îi cunoștea și nici nu

erau de la grăniceri.

-”Ce dracu, ăștia nu au somn, nu

puteau să vină dimineață?” îi trece

prin minte tatei.

-Permiteți să raportez! Plutonier

major Stafie, la ordin!

-Stafie, situația este

deosebit de grea! Da, o

să îți spună mai multe

tovarășul colonel Steluță,

de la serviciul control

financiar intern, din cadrul

Ministerului Apărării.

-Tovarășe colonel,

ordonați!

Colonelu îi spune lui

tata:

-Tovarășul plutonier

major Stafie, luați loc o

foaie de hârtie și scrieți!

zice colonelul Steluță.

-Ce să scriu, tovarășe

colonel? Mă treziți cu

noaptea în cap, nu este

alarmă, nu este nici o

situație de urgență și voi

mă treziți cu noaptea în

cap ca să scriu! Ce să

scriu? Scrisori de

Plt adj șef Constantin STAFIE anul 1996

din bunurile companiei! Noi știm

totul și dacă nu scrieți vă mânâncă

pușcăria! a strigat amenințător

Steluță al nostru. (apropo, după

Revoluție a ajuns mare șăf pe la cei

care vămuiesc).

-Auziți, tovarășe colonel, eu nu

scriu nimic! Faceți inventarul

companiei și dacă găsiți ceva în

neregulă atunci vorbim! Până

atunci, eu mă duc să îmi beau

cafeau singur, pentru că voi nu

sunteți zdraveni la cap!

Continuare în pagina 21

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!