GRANICERUL
Această revistă, editată doar într-un singur număr, nu se doreşte a fi o Istorie a trupelor de grăniceri, nici o Biografie a unui vrednic grănicer. Publicaţia prezintă doar nişte gânduri, nişte amintiri şi o viziune a unui om care a fost în afara sistemului. Chiar mai mult, poveştile sunt amintiri văzute prin prisma unui copil. Este posibil ca unele dintre povestiri să fie doar ficţiune, imaginaţia bogată a unui copil fascinat de tatăl său şi de mândria că este fiu de grănicer. Din aceste motive nu veţi găsi date exacte sau nume şi orice asemănare cu realitatea sau personaje reale reprezintă doar o pură întâmplare.
Această revistă, editată doar într-un singur număr, nu se doreşte a fi o Istorie a trupelor de grăniceri, nici o Biografie a unui vrednic grănicer. Publicaţia prezintă doar nişte gânduri, nişte amintiri şi o viziune a unui om care a fost în afara sistemului. Chiar mai mult, poveştile sunt amintiri văzute prin prisma unui copil. Este posibil ca unele dintre povestiri să fie doar ficţiune, imaginaţia bogată a unui copil fascinat de tatăl său şi de mândria că este fiu de grănicer. Din aceste motive nu veţi găsi date exacte sau nume şi orice asemănare cu realitatea sau personaje reale reprezintă doar o pură întâmplare.
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
Gulgutel –
o nouă profesie!
Punct Control - Trecere
Frontieră - IAȘI. Se liberează un ciclu
și vine unul nou. În argou: au venit
”pufoșii„. Este numită o comisie, de la
Comandamentul Național al Trupelor
de Grăniceri, pentru verificarea
activității comapniei. Nimic nou sub
soare, o activitate normală, obișnuită
pentru cadrele militare. Pe lângă
activitatea de rutină - verificarea
planurilor de pază, verificarea
raionului de competență sau partea
administrativă - magazia de alimente,
de echipamente, de alarmă și
gospodăria zootehnică anexă,
comisia analizează și militarii în
termen.
În cancelarie se aflau un
colonel și doi maiori împreună cu
comandantul de companie și
subofițerul (tata). Soldații erau
așezați frumos, afară, la ușă, în
ordine alfabetică și așteptau să fie
strigați pentru a intra.
-Apostol! se aude din cancelarie.
-Da, să trăiți! răspunde soldatul.
-Ce meserie ai? Ce studii? Câți ani
ai? De unde ești? Ce e mama? Ce e
tata? curg întrebările comisiei către
soldat. Militarul răspunde în timp ce
un maior completează sârguincios într
-un registru.
-Bine, ești liber! se aude.
Și uite așa, sunt strigați cei
aproximativ 100 de militari în termen,
până când se ajunge la soldatul
Vasile Ion.
-Soldat Vasile, intră!
Acesta intră, ia poziție de
drepți, salută și începe:
-Permiteți să raportez: Soldat Vasile
Ion s-a prezentat la ordin!
-Bine, soldat,pe loc repaus! Câți ani
REVISTA GRĂNICERUL
ai?
întrebăm pe soldat.
-19 ani. Să trăiți!
Zis și făcut! Cheamă
-De unde ești?
sergentul de serviciu și îi spune:
-Iapa, să trăiți!
-Să se prezinte la ordin în
-Ce iapă, mă! Îți bați joc de mine?
-Nu, să trăiți! Așa se numește
satul!
-Și unde este Iapa asta, mă? În
România?
-În Maramureș. Să trăiți!
-Bine, bine, dar, Maramureșul e
mare. Numește și tu o localitate
cancelarie soldatul Vasile Ion!
După vreo 5 minute se
prezintă:
-Soldat Vasile, prezent la ordin! Să
trăiți!
-Da, bine. Ia loc! zice comandantul.
Măi, soldat, explică-mi și mie și
tovarășului plutonier-major un lucru.
mai mare!
Că, poate, nu cunoaștem
-Sighetul Marmației, să trăiți!
-Așa spune, soldat! Am crezut că
regionalismele și să știm și noi,
data viitoare.
tu îți bați joc de noi. Ia, spune! Tu, -Da, tovarășe comandant, vă
ce studii ai? Ce meserie?
-Să trăiți! Eu am făcut liceul
forestier la Sighet. Meseria mea
este tehnician în silvicultură şi
exploatări forestiere, să trăiți!
-Bravo, mă! Băiat deștept! Ia,
spune tu repede ce sunt mama și
tata, ca să terminăm!
-Păi, tovarășe colonel, mama este
croitoreasă și tata gulgutel, să trăiți!
explic. Despre ce este vorba?
-Măi, soldat, ce meserie are taicătău?
-Gulgutel, să trăiti!
-Buuuun, și cum s-ar traduce asta
în limba română? Că noi nu știm
arhaismele sau
regionalismele din zona voastră.
-Păi, tovarășe comandant, să știți
că îmi este cam rușine, să trăiți!
-Maior, ai notat? Mama - -De ce să îți fie rușine??? Suntem
croitoreasă, tata – gulgutel. Da,
bine. Soldat, ești liber!
-Să trăiți! Și soldat Vasile iese.
numai bărbați și nu cred că este
vreo meserie de care să îți fie
rușine, dacă este muncă cinstită?
Tata se uită la -Bine, tovarășe comandant, tata stă
comandantul de companie, își fac
semn din ochi și așteptară să se
termine controlul. La final, este
toată ziua la crășmă, de asta îmi
este rușine! Mama muncește și el
bea.
acordat calificativul foarte bine -Bun, soldat! E bețiv, asta vrei să
pentru companie. Comisia pleacă
și rămâne tata cu comandantul.
Tata, uimit, întrebă :
-Nea’ Ilie, ce dracu’ e meseria de
gulgutel? Eu n-am auzit în viața
spui?
-Da, să trăiți!
-Și, Gulgutel, de unde ai scos????
-Păi, la noi, în sat, așa le zicem
celor cărora le place băutura și o
mea. Soldatul ăsta cred că își bate dau pe gât gâl-gâl, gâl-gâl.
joc de noi. Tu știi ceva?
Gulgutel, să trăiti!
-Costică, habar nu am. Dar ai
văzut, ăștia de la București nici nu
au clipit. Cred că știau ce este. Dar
noi să nu rămânem proști! Hai, să îl
19