GRANICERUL
Această revistă, editată doar într-un singur număr, nu se doreşte a fi o Istorie a trupelor de grăniceri, nici o Biografie a unui vrednic grănicer. Publicaţia prezintă doar nişte gânduri, nişte amintiri şi o viziune a unui om care a fost în afara sistemului. Chiar mai mult, poveştile sunt amintiri văzute prin prisma unui copil. Este posibil ca unele dintre povestiri să fie doar ficţiune, imaginaţia bogată a unui copil fascinat de tatăl său şi de mândria că este fiu de grănicer. Din aceste motive nu veţi găsi date exacte sau nume şi orice asemănare cu realitatea sau personaje reale reprezintă doar o pură întâmplare.
Această revistă, editată doar într-un singur număr, nu se doreşte a fi o Istorie a trupelor de grăniceri, nici o Biografie a unui vrednic grănicer. Publicaţia prezintă doar nişte gânduri, nişte amintiri şi o viziune a unui om care a fost în afara sistemului. Chiar mai mult, poveştile sunt amintiri văzute prin prisma unui copil. Este posibil ca unele dintre povestiri să fie doar ficţiune, imaginaţia bogată a unui copil fascinat de tatăl său şi de mândria că este fiu de grănicer. Din aceste motive nu veţi găsi date exacte sau nume şi orice asemănare cu realitatea sau personaje reale reprezintă doar o pură întâmplare.
14 REVISTA GRĂNICERULClubul Grănicerilor RădăuțiSoldatul şi caschetaO zi de mai obişnuită ce nuprevestea nimic la P.C.T.F. (punctcontrol trecere frontieră) Iaşi, doar o zinormală ca oricare alta. Raportul dedimineaţă, predarea, primirea posturilorde pază, plecarea patru lei înraionul de competenţă, organizareagospodăriei şi aşa mai departe, nimicneobişnuit.Pe la orele 11.00 o delegaţiede 5 ofiţeri în frunte cu comandantulde batalion, apare la poarta unităţii.Aceştia merg în cancelarie, vorbesccu comandantul de companie, îi comunicăacestuia scopul şi durata vizitei(un control de rutină de la ComandamentulNaţional al Trupelor deGrăniceri Bucureşti). Printre altele,doresc să vadă soldaţii şi cadrele dincadrul companiei, modul de echipare,modul de prezentare şi multe alte detaliide acest fel. Zis şi făcut. Comandantulde PCTF dă ordin S.S.-ului(sergent de serviciu): ”Toată compania,în 10 minute pe platou, înformaţie!”Salutul şi raportulLa ora stabilită, doi militariaflaţi în unitate (numărându-se printreei şi tata) erau aliniaţi pe platou înformaţie. Conform protocolului,ordinea raportării respectă gradele şifuncţia. La un moment dat,comandantul de companie strigă:”Plutonier major Stafie, la raport!”....Nu termină bine fraza, căci din grupulcelor 5 ofiţeri iese unul în faţă, unmaior, şi începe ”Tovarăşeplutonier STAFIE, soldat VASILE laraport”. Acest tovarăş maior a ieşitla raport conform regulamentelormilitare. Toţi prezenţi de faţă seîntreabă: ”Ce naiba, a înnebunitmaiorul? Iese în poziţie de salut laraport, mai spune unui subofiţer căeste şi soldat?? Nu are omul toateţiglele pe casă”.În fine, se trece pesteacest moment, se finalizează cubrio controlul şi la urmă ca la oricecontrol, se merge în cancelarie laprotocol. Aici se mai serveşte şi unpahar de vin şi se mai dezleagă şilimbile. Toată lumea era curioasăsă afle ce naiba s-a întâmplat cumaiorul. Comandantul de batalion îlîntreabă pe tata: ”Băi, Costică, cenaiba i-ai făcut maiorului de a venitîn pas de defilare, la raport la tine?”Tata răspunde: ”Nu ştiu tovarăşemaior, întrebaţi-l pe el ???? Eu deunde să ştiu?” Bineînţeles căintervine maiorul şi începepovestea: ”Ştiţi, eu, în anul 1973,am făcut armata la grăniceri, sus labrigadă (acum fiind în anul 1988).Nea Costică era plutonier decompanie. M-a văzut mai isteţ şi m-a luat sub aripa lui. Eu am dat lafacultate şi am picat şi apoi amvenit în armată. Nea Costică a aflatpovestea şi m-a pus la învăţat. Euarmată am făcut prea puţin, a avutel grijă să fiu protejat. Dar ştiţi cumeste la 19 ani, ai impresia că tot cezboară se mânăncă. Mai aveamvreo lună până la liberare şi trăiamcu impresia că sunt general, vorbaceea: „s-a urcat porcul în copac”.Într-o dimineaţă, mă plimbam hai -hui prin unitate ca unul care maiare oleacă de armată şi nu îi maiface nimeni nimic. Trec pe lângănea’ Costică, fără să îl bag înseamă, fără să zic nimic. El, nu căar fi fost mare pretenţios, dar chiarcel pe care el îl favorizase, pe careîl făcuse şi sergent, nici măcarbună ziua să nu-i zică? S-a enervatşi deodată aud: „Sergent, la mine,adunarea!” Bineînţeles că mă ducla el cu o greţă de spuneai cămâncasem un kg de lămâi şi îmispune: „Sergent! Cum se salută uncadru superior în unitate????” Eurăspund: „Nu ştiu că am uitat”. Nea’Costică se uită la mine şi imi zice:„Nicio problemă sergent, îţi aduc euaminte imediat!” Ia cascheta dincap o pune pe un stâlp şi începe:„Într-o unitate militară când vezi uncadru superior, cu 20 de metriînainte, baţi paşi de defilare, cândajungi în drepul superiorului, saluţişi continui încă 20 de metri în paşide defilare! Ai înţeles! 500 desaluturi la caschetă! Executaaarea!”Şi uite aşa, vă daţi seama ce ruşinepe capul meu, toată lumea se uitaca la urs, eu salutând o caschetăpe un stâlp. A vuit unitatea până m-am liberat. Toţi arătau spre mine şispuneau: „Uite-l şi pe ăsta caresalută o caschetă”. De atunci, amprins o frică de Nea’ Costică, vai demama mea. Iar acum, când i-amauzit numele am executat ordinul.M-am prezentat la raport, am uitatcă eu sunt acum maior şi elplutonier major!
Maiorul inventator!Sârma, laserul şi gardulO companie de grăniceri pemalul Prutului, o zi obişnuită, doarcomandantul de companie mai”interesant”. Maiorul nostru, de altfelun grănicer destoinic, în fiecaredimineaţă la raport avea şi el o meteahnă.După ce finaliza cu toate activităţilemilităreşti la raportul dedimineaţă, trebuia neapărat să spunăo poveste despre invenţiile lui. Militariitrebuiau să stea smirnă şi, doamnefereşte, ca pe vreo unul să îl apucerâsul sau să schiţeze un zâmbet. SăREVISTA GRĂNICERULvă închipuiţi 100 de oameni înpoziţie de drepţi, iar un maiorpovesteşte tot felul de năzbâtii.Aşadar, la un moment dat, văd unval de sârmă ghimpată şi mă apucde treabă. După vreo oră de muncăAşadar, începe maiorul: asiduă am terminat de realizat dispozitivul.“Ştiţi voi ce am păţit eu sâmbătatrecută? Toată răsuflarea, ochi şiurechi, şi atenţi să nu pufnească înrâs. Începe maiorul: M-am dus latata acasă şi săracul de el stătea şise chinuia la un gard metalic. Staueu, mă uit, se chinuia săracul tatasă taie barele de fier, să le pună pepoziţie şi să le sudeze cu nişteechipamente rudimentare. Ce maila deal la vale, o grămadă demuncă.Privindu-l îmi dau seamacă în modul acesta, nici într-osăptămână nu termină gardul. Ce ede făcut? Nu pot să îl las pe tataaşa. Trebuie să fac ceva. Mă duc,mă învârt eu prin atelier, mă uit eudupă una alta şi…îmi vine o idee.Îi fac o probă, văd căfuncţionează şi mă duc la tata.Tată, am rezolvat problema! Nutrebuie să te mai chinui tu atâta.Pun în priză dispozitivul realizat dinsârmă ghimpată şi încep: pe oparte tăia, pe altă parte suda, eradată naibii invenţia. Ştiţi voi ce amfăcut? întreabă maiorul auditoriul.Nu, tovarăşe Maior! răspund toţi încor. Să vă zic eu: am făcut un LA-SER! Care şi tăia şi suda, vă daţivoi seama? Când a văzut tata că i-am uşurat munca mi-a dat o damigeanăde vin şi m-a lăudat, că bunficior are. Aţi înţeles?“Nu trebuie să vă mai spunreacţia celor de faţă la auzul acesteipoveşti.Ştiţi voi că eu mă pricep la multe.15Avionul, paza şi marşarierulAcelaşi maior, aceeaşi companie,doar o altă zi. Tot aşa, dimineaţă,la raport, începe maiorul nostrusă le dea poveţe soldaţilor şi să îiatenţioneze: “Soldaţi, aveţi grijă, să nucredeţi voi că, dacă plecaţi singuri înpaza frontierei, eu nu ştiu ce seîntâmplă! Eu ştiu totul, nimic nu îmiscapă!”Să vă povestesc: Acum vreodoi ani de zile în urmă, tot aşa, îiînvăţam pe militari şi îi atenţionam: căeu ştiu totul. Pleacă patrulele în raionulde pază, conform planificării. Eustăteam în unitate şi supravegheamactivitatea, când la un moment dattrece un AN2, ştiţi voi, un avion carestropea culturile. Când îl văd îmi vineideea să îl iau eu şi să verific dispozitivulde pază. Zis şi făcut. Îi facsemn pilotului să aterizeze aici, înspatele companiei. Pilotul puneavionul la sol. Îl rog să îmi împrumutepuţin avionul să văd ce facsoldaţii mei. Mă urc la manşă,pornesc motorul. Decolez! Nu mergbine pe fâşie, vreo 5 km şi ce săvezi (mergeam cu avionul la spiculgrăului), patrula mea, în loc săîndeplinească misiunea de patrulare,bdormeaîntr-o văioagă. Bag gazla manşă, ridic avionul şi măi,când am intrat în picaj, aşacum aţi văzut voi în filme, amtrecut cu roata dreaptă la 5 cmde boneta soldatului. Mă ridic şiîi spun din zbor: “Când terminipatrularea te prezinţi la raport!”.Vă daţi seama ce ochi a făcutsoldatul şi i-a zis: “Al draculuimaior, ăsta le ştie pe toate, nupot să fac nimic, află tot!”. Plec maideparte termin de verificat raionulde pază şi mă întorc la companie.La aterizare, nu ştiu la cemă gândeam şi am băgat avionulcu botul în pământ. Să nu credeţivoi că m-am pierdut. Când amvăzut ce am făcut, am băgatrepede în marşarier, am scosavionul şi apoi l-am pus lin pedrum!
- Page 2 and 3: His point of viewby Loredana LeskaI
- Page 4 and 5: 2 REVISTA GRĂNICERULCuprins:Rându
- Page 6 and 7: 4 REVISTA GRĂNICERULSUBOFIŢERUL -
- Page 8 and 9: 6 REVISTA GRĂNICERULO poveste desp
- Page 10 and 11: 8 REVISTA GRĂNICERULDe ce Grănice
- Page 12 and 13: 10 REVISTA GRĂNICERULSublocotenent
- Page 14 and 15: 12 REVISTA GRĂNICERULAnunţă secr
- Page 18 and 19: 16 REVISTA GRĂNICERULRaţa, ceaţa
- Page 20 and 21: 18 REVISTA GRĂNICERULȚigările, c
- Page 22 and 23: 20 REVISTA GRĂNICERULSoldatul și
- Page 24 and 25: 22 REVISTA GRĂNICERULDecât să fa
- Page 26 and 27: 24 REVISTA GRĂNICERULPermisia și
- Page 28 and 29: 26 REVISTA GRĂNICERULPlt adj șef
- Page 30 and 31: 28 REVISTA GRĂNICERULMai merge vre
- Page 32 and 33: 30 REVISTA GRĂNICERULSfaturi de la
- Page 34 and 35: 32 REVISTA GRĂNICERULHaz de necazC
- Page 36 and 37: 34 REVISTA GRĂNICERULComandantul
- Page 38 and 39: 36 REVISTA GRĂNICERULBatalionul de
- Page 40 and 41: 38 REVISTA GRĂNICERULEl a formulat
- Page 42 and 43: 40 REVISTA GRĂNICERULFemeile înce
- Page 44 and 45: 42 REVISTA GRĂNICERULBatalionul de
- Page 46 and 47: 44 REVISTA GRĂNICERULîntreabă co
- Page 48 and 49: 46 REVISTA GRĂNICERULIstoria în I
- Page 50: 48 REVISTA GRĂNICERULBIBLIOGRAFIEh
14 REVISTA GRĂNICERUL
Clubul Grănicerilor Rădăuți
Soldatul şi cascheta
O zi de mai obişnuită ce nu
prevestea nimic la P.C.T.F. (punct
control trecere frontieră) Iaşi, doar o zi
normală ca oricare alta. Raportul de
dimineaţă, predarea, primirea posturilor
de pază, plecarea patru lei în
raionul de competenţă, organizarea
gospodăriei şi aşa mai departe, nimic
neobişnuit.
Pe la orele 11.00 o delegaţie
de 5 ofiţeri în frunte cu comandantul
de batalion, apare la poarta unităţii.
Aceştia merg în cancelarie, vorbesc
cu comandantul de companie, îi comunică
acestuia scopul şi durata vizitei
(un control de rutină de la Comandamentul
Naţional al Trupelor de
Grăniceri Bucureşti). Printre altele,
doresc să vadă soldaţii şi cadrele din
cadrul companiei, modul de echipare,
modul de prezentare şi multe alte detalii
de acest fel. Zis şi făcut. Comandantul
de PCTF dă ordin S.S.-ului
(sergent de serviciu): ”Toată compania,
în 10 minute pe platou, în
formaţie!”
Salutul şi raportul
La ora stabilită, doi militari
aflaţi în unitate (numărându-se printre
ei şi tata) erau aliniaţi pe platou în
formaţie. Conform protocolului,
ordinea raportării respectă gradele şi
funcţia. La un moment dat,
comandantul de companie strigă:
”Plutonier major Stafie, la raport!”....
Nu termină bine fraza, căci din grupul
celor 5 ofiţeri iese unul în faţă, un
maior, şi începe ”Tovarăşe
plutonier STAFIE, soldat VASILE la
raport”. Acest tovarăş maior a ieşit
la raport conform regulamentelor
militare. Toţi prezenţi de faţă se
întreabă: ”Ce naiba, a înnebunit
maiorul? Iese în poziţie de salut la
raport, mai spune unui subofiţer că
este şi soldat?? Nu are omul toate
ţiglele pe casă”.
În fine, se trece peste
acest moment, se finalizează cu
brio controlul şi la urmă ca la orice
control, se merge în cancelarie la
protocol. Aici se mai serveşte şi un
pahar de vin şi se mai dezleagă şi
limbile. Toată lumea era curioasă
să afle ce naiba s-a întâmplat cu
maiorul. Comandantul de batalion îl
întreabă pe tata: ”Băi, Costică, ce
naiba i-ai făcut maiorului de a venit
în pas de defilare, la raport la tine?”
Tata răspunde: ”Nu ştiu tovarăşe
maior, întrebaţi-l pe el ???? Eu de
unde să ştiu?” Bineînţeles că
intervine maiorul şi începe
povestea: ”Ştiţi, eu, în anul 1973,
am făcut armata la grăniceri, sus la
brigadă (acum fiind în anul 1988).
Nea Costică era plutonier de
companie. M-a văzut mai isteţ şi m-
a luat sub aripa lui. Eu am dat la
facultate şi am picat şi apoi am
venit în armată. Nea Costică a aflat
povestea şi m-a pus la învăţat. Eu
armată am făcut prea puţin, a avut
el grijă să fiu protejat. Dar ştiţi cum
este la 19 ani, ai impresia că tot ce
zboară se mânăncă. Mai aveam
vreo lună până la liberare şi trăiam
cu impresia că sunt general, vorba
ceea: „s-a urcat porcul în copac”.
Într-o dimineaţă, mă plimbam hai -
hui prin unitate ca unul care mai
are oleacă de armată şi nu îi mai
face nimeni nimic. Trec pe lângă
nea’ Costică, fără să îl bag în
seamă, fără să zic nimic. El, nu că
ar fi fost mare pretenţios, dar chiar
cel pe care el îl favorizase, pe care
îl făcuse şi sergent, nici măcar
bună ziua să nu-i zică? S-a enervat
şi deodată aud: „Sergent, la mine,
adunarea!” Bineînţeles că mă duc
la el cu o greţă de spuneai că
mâncasem un kg de lămâi şi îmi
spune: „Sergent! Cum se salută un
cadru superior în unitate????” Eu
răspund: „Nu ştiu că am uitat”. Nea’
Costică se uită la mine şi imi zice:
„Nicio problemă sergent, îţi aduc eu
aminte imediat!” Ia cascheta din
cap o pune pe un stâlp şi începe:
„Într-o unitate militară când vezi un
cadru superior, cu 20 de metri
înainte, baţi paşi de defilare, când
ajungi în drepul superiorului, saluţi
şi continui încă 20 de metri în paşi
de defilare! Ai înţeles! 500 de
saluturi la caschetă! Executaaarea!”
Şi uite aşa, vă daţi seama ce ruşine
pe capul meu, toată lumea se uita
ca la urs, eu salutând o caschetă
pe un stâlp. A vuit unitatea până m-
am liberat. Toţi arătau spre mine şi
spuneau: „Uite-l şi pe ăsta care
salută o caschetă”. De atunci, am
prins o frică de Nea’ Costică, vai de
mama mea. Iar acum, când i-am
auzit numele am executat ordinul.
M-am prezentat la raport, am uitat
că eu sunt acum maior şi el
plutonier major!
Change language