GRANICERUL

Plt adj șef Constantin STAFIE anul 2000
Lecţie de viaţă
Anii ’70 -‘ 80 Brigada III
Grăniceri Mălini Iaşi, o perioadă de
acalmie fără incidente deosebite. Cadrele
intră într-o perioadă de somnolenţă
şi linişte. Ofiţerii, din lipsă de
ocupaţie, una- două merg la Comandantul
Brigăzii cu reclamaţii: subofiţerul
nu a făcut, subofiţerul nu e în
stare, subofiţerul bea şi tot aşa mai
departe. Toate relele
din lume erau făcute
de subofiţeri, iar
săracii ofiţeri aveau
de pătimit de pe urma
lor. Acum să nu
credeţi că unii sunt
mai cu moţ decât
alţii. La vremea respectivă
un subofiţer
făcea doi ani de
şcoală militară şi un
ofiţer trei ani.
Azi aşa, mâine aşa, până
la un moment dat când Comandantul
nu a mai suportat. Acesta
adună toţi subofiţerii din unitate în
club şi începe ora de morală. După
o oră, subofiţerii încep să creadă şi
ei că este chiar aşa. Apoi, Comandantul
spune: “Atenţie, la noapte va
fi alarmă de luptă, din ordinul meu.
Niciun subofiţer nu se prezintă la
unitate, veniţi mâine dimineaţă la
programul normal, la orele 8,00.
Dacă cineva de aici de faţă suflă o
vorbă către ofiţeri din ceea ce am
stabilit, vă ia mama dracului! Aţi
înţeles? “ Toţi subofiţerii au
răspuns în cor: “Da, Să Trăiţi!”
Bineînţeles, consternare maximă
printre subofiţeri- “ce naiba are în
cap comandantul nostru????”
Vine noaptea, se dă
alarmă de luptă. Bineînţeles, nici
un subofiţer nu se prezintă la
unitate. Ofiţerii prin cazarmă,
ordine peste ordine, înjurături,
soldaţii se învârteau ca nişte curci
bete. Nu tu armament distribuit, nu
tu raniţe de alarmă distribuite, nu tu
maşini de luptă pornite şi duse la
locuri stabilite.
Ce mai la deal la vale, un
haos desăvârşit! Trece o oră, trec
două, trec trei, Comandantul stătea
REVISTA GRĂNICERUL
13
Plt adj șef Constantin STAFIE anul 1999
pe platou şi privea şi nu zicea
nimic. Se face ora 8,00 dimineaţa.
Vin subofiţerii la program. Imediat,
ofiţerii încep să îşi verse furia pe
bieţii oameni. Comandantul de
brigadă dă ordin de adunare pe
platou ( la vremea respectivă erau
aproximativ 1000 de oameni, din
care aproape 400 de cadre).
“Ofiţerii un pas înainte, subofiţerii
în formaţie la dreapta
înainte! se aude ordinul comandantului.
Subofiţeri, vă aliniaţi la
dreapta ofiţerilor! răsună ordinal în
cazarmă. Poziţie, DREPŢI! La orele
4.00 am dat alarma de luptă, este
ora 8.00 şi nu aţi făcut nimic, nu s-a
mişcat nimic în cazarmă. Tot timpul
aţi dat vina pe subofiţeri că nu fac,
că nu dreg, voi tovarăşi
ofiţeri ce aţi făcut?
Aşadar, din momentul de
faţă să nu mai aud pe
nimeni să se plângă de
subofiţeri, vreau să fiţi o
echipă! Voi fără ei sunteţi
morţi şi ei fără voi sunt de
asemenea morţi! Să vă
intre în cap! La loccomanda,
rupeţi rândurile!”