GRANICERUL

10 REVISTA GRĂNICERUL
Sublocotenentul, calul şi
soldatul
Sergentul cu diagonală
După al Doilea Război
Mondial, în Armata Română şi mai
ales la Trupele de Grăniceri care au
fost trecute în subordinea Securităţii
statului, a început o operaţiune
masivă de epurare a cadrelor care
erau ”duşmani ai poporului”- învinuiţi
mai ales de faptul că învăţaseră în
şcolile de subofiţeri şi ofiţeri din
perioada regală sau ”au făcut
greşeala” să lupte pe frontul de răsărit
împotriva marelui frate sovietic.
Parcă, în armată , un pârlit de
subofiţer sau ofiţer putea porni o
ofensivă împotriva Uniunii Sovietice.
Din toate timpurile trupele au executat
ordine, iar excesele de zel trebuie
înfierate individual şi nu colectiv.
După acest ”genocid”, cu o
armată rărită, a apărut o nevoie acută
de completare a cadrelor. Astfel, s-a
ajuns în perioada anilor ’50- ’60 să
existe în componenţa armatei şi nu
numai, cadre militare cu doar 4 clase
primare. Între timp, observându-se
aberaţiile şi incompetenţa acestor
cadre, s-a încercat în perioada anilor
’60-’70 înlocuirea acestora cu militari
care trecuseră printr-o şcoală militară.
O soluţie era preluarea din rândul
militarilor în termen, a celor mai isteţi,
trimiterea la şcoala regimentală de
sergenţi 6 luni, iar mai departe unii
dintre aceştia dirijaţi, după o pregătire
sumară, fie spre corpul subofiţerilor fie
al ofiţerilor. Problema nu este că au
fost preluaţi, dar după 6 luni de
Regimentală mai erau reciclaţi trei luni
şi apoi primeau gradele. Alţii,
adevăraţi profesionişti, au făcut doi
ani de şcoală de subofiţeri sau trei ani
de şcoală de ofiţeri şi apoi au intrat în
rândul cadrelor militare. Povestea
noastră pleacă de la un
sublocotenent care în 9 luni a
avansat de la sergent la
sublocotenent. Şi era o vorbă în
armata despre aceştia -”avansaţi în
grad la apelul bocancilor”.
Instrucţie de front călare
Dar să revenim la oile
noastre... La Brigada III Grăniceri
”Mălini” Iaşi este repartizat un
astfel de sublocotent plin de ambiţii
de mărire. Ca orice grănicer, la
început de carieră acesta este
distribuit şef de pichet în nordul
ţării, cam pe unde se agaţă harta în
cui.
Toate bune şi frumoase,
dar să nu credeţi că cele trei luni
de reciclare- de la sergent la ofiţerau
avut vreun efect. Atitudinea şi
comportamentul au rămas tot de
sergent cu diagonală. Acesta, în
afară culcat!, drepţi! şi urlete habar
nu avea ce însemnă gestionarea
activităţii unui pichet. Şi cum se
zicea ”pune-i prostului gradul pe
umăr că o f..... şi pe mă-sa” cam
aşa era şi dragul nostru
sublocotenent.
După o perioadă, într-o
dimineaţă, ce îi trece prin cap: De
ce să nu mă duc eu să verific
dispozitivul de pază a frontierei?
Zis şi făcut. Dă ordin la *S.S. să îi
aducă calul. Bucuros nevoie mare,
încalecă şi pleacă pe frontieră.
După aproximativ 5 km
se întâlneşte cu
patrula, se face schimb
de parole şi întreabă
dacă sunt evenimente
deosebite. Nimic
neobişnuit, totul e
normal. Nimic din ceea
ce se întâmpla nu
https://adevarul.ro/
prevedea deznodământul tragic ce
avea să vină.
Când să plece mai departe,
vajnicul nostru sublocotenent, are
impresia că unul din soldaţi nu are
o atitudine corespunzătoare.
Bineînţeles că spiritul războinic de
”sergent cu diagonală„ s-a aprins
brusc, uitând elemente de bază ale
instrucţiei de front. Adică un ordin
dat se execută odată cu
subordonaţii, instrucţia de front nu
se execută cu cartuşe de război
asupra militarilor şi aşa mai
departe. Aşadar, din poziţia călare
tov. sublocotenent, plin de sine şi
putere începe:
“- Soldattttt, în pas
alergător păna la reperul x, MARŞ!
Soldattt, culcat! Aviaţie la joasă
înălţime! “
Şi tot aşa pe o căldură de
peste 30 de grade, cu tot
echipamentul din dotare şi după ce
efectuase un traseu de pază de
peste 10 km. Cât poate rezista un
om normal??? Trebuie să luaţi în
consideraţie că era vorba de nişte
adolescenţi la 18 ani, fără multă
experienţă de viaţă.
Trece o oră de instrucţie
infernală, în fapt, de bătaie de joc
şi…se aude o rafală de armă.
Vajnicul
nostru
sublocotenent cade secerat de pe
cal, împuşcat mortal.
*S.S. – sergent de serviciu