GRANICERUL
Această revistă, editată doar într-un singur număr, nu se doreşte a fi o Istorie a trupelor de grăniceri, nici o Biografie a unui vrednic grănicer. Publicaţia prezintă doar nişte gânduri, nişte amintiri şi o viziune a unui om care a fost în afara sistemului. Chiar mai mult, poveştile sunt amintiri văzute prin prisma unui copil. Este posibil ca unele dintre povestiri să fie doar ficţiune, imaginaţia bogată a unui copil fascinat de tatăl său şi de mândria că este fiu de grănicer. Din aceste motive nu veţi găsi date exacte sau nume şi orice asemănare cu realitatea sau personaje reale reprezintă doar o pură întâmplare.
Această revistă, editată doar într-un singur număr, nu se doreşte a fi o Istorie a trupelor de grăniceri, nici o Biografie a unui vrednic grănicer. Publicaţia prezintă doar nişte gânduri, nişte amintiri şi o viziune a unui om care a fost în afara sistemului. Chiar mai mult, poveştile sunt amintiri văzute prin prisma unui copil. Este posibil ca unele dintre povestiri să fie doar ficţiune, imaginaţia bogată a unui copil fascinat de tatăl său şi de mândria că este fiu de grănicer. Din aceste motive nu veţi găsi date exacte sau nume şi orice asemănare cu realitatea sau personaje reale reprezintă doar o pură întâmplare.
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
8 REVISTA GRĂNICERUL
De ce Grănicerii sunt trupe
de elită?
În toată istoria zbuciumată a
grănicerilor, pe fronturile de luptă sau
în dispozitivele de pază şi apărare a
frontierelor de stat a României
grănicerii întodeauna au fost
consideraţi, alături de vânătorii de
munte, trupe de elită. M-am întrebat şi
eu de ce oare? Am încercat să
găsesc răspunsuri în diversele
publicaţii de gen, dar şi în poveştile
generaţiei de grăniceri a lui tata.
Cred că răspunsul, sau o
parte din adevăr, rezultă din
următoarele fapte:
-Indiferent de situaţie, război sau
pace, grănicerul avea asupra lui
mereu cartuşe de război;
-Recrutarea militarilor pentru această
armă era mult mai riguroasă;
-Se preferau militari care aveau
înclinaţie spre orientarea în teren, să
se descurce doar cu harta în mână şi
cu un nivel de inteligenţă peste
medie;
-Instruirea punea accent pe orientarea
în teren, supravieţuirea în orice
condiţii şi tărie de caracter;
-Militarii erau învăţaţi să lupte, să
https://adevarul.ro/
lucreze în grupuri mici, două- trei
persone, fără prezenţa obligatorie
a unui cadru superior şi să fie în
măsură să ia singuri hotărâri;
-Grănicerul era instruit să iadecizii
de unul singur pentru executarea
misiunilor încredinţate;
-Pregătirea fizică impunea o atenţie
deosebită pentru că paza frontierei
se realiza, de regulă, la pas sau
călare. De multe ori patrulele de
grăniceri (două persoane)
parcurgeau zilnic pe fâşie între 10-
20 de km pe ploaie, vânt, zăpadă,
pe cărări de munte cu
echipamentul din dotare în spate;
-La pichete erau învăţaţi să se
autogospodărească şi nu de puţine
ori au fost cazuri când
aprovizionarea pichetelor a lăsat de
dorit şi militarii trebuiau să se
descurce fără ca aceste neajunsuri
să afecteze în vreun fel paza
frontierei.
-Subunităţile de grăniceri
desfăşurau activităţile care aveau
loc în marile unităţi militare;
-Stăpânire de sine – vreau să văd
pe unul dintre noi că stă de unul
singur în mijlocul pădurii sau pe
malul Prutului înconjurat de jivine
sau de 10 – 20 de infractori.
-Instruirea grănicerilor era deosebit
de complexă, astfel aceștia erau
pregătiți să dobândească
competențe de geniu,
cercetare, Apărare Chimică,
Biologică, Radiologică şi
Nucleară (CBRN),
blindate, transmisiuni, artilerie
și așa mai departe.
În concluzie, cred cu
tărie că toate aceste fapte şi
multe altele, la fel de
glorioase, neştiute încă, au
dus la formarea unor trupe de
elită care au fost numite
GRĂNICERI.
https://www.politiadefrontiera.ro/