Subiecte-dermatologie-PDF

Diagnostic de laborator:
– microscopie optică (examen direct al scuamelor/ lichidului din vezicule): evidenţiază filamente
miceliene
– cultura pe mediul Sabouraud: precizează genul şi specia dermatofitului:
– IDR intens pozitiv (în special în cazul dishidrozisului asociat)
Tratament topic (esenţial):
– antimicotice clasice: alcool iodat 1%, unguente cu acid salicilic şi acid benzoic (unguent
Dubreuilh, unguent Whitefield), coloranţi (albastru de metilen 1%, violet de genţiană 1%, eozină
2%, verde şi violet de metil 1%), fenosept; compuşi imidazolici: ketoconazol, econazol, isoconazol,
oxiconazol; compuşi triazolici: terconazol; alilamine: naftifină, terbinafină; amorolfină;
ciclopiroxolamină etc
durata tratamentului este de câteva săptămâni funcţie de tipul clinic
Tratament general (cazurile severe, extinse ce nu răspund la medicaţia topică, ex.: Tinea
pedis hiperkeratozică): griseofulvină, ketoconazol, fluconazol, terbinafină
durata tratamentului este de minim 5 – 6 săptămâni
Profilaxia: trtamentul corect pentru a preveni recidivele; dezinfecţia lenjeriei, îmbrăcămintei
şi în călţămintei (formolizare, fierbere şi călcare, spray sau pulberi antimicotice); evitarea folosirii
în comun a unor obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte; controlul hiperhidrozei piciorului;
evitarea îmbrăcămintei şi a încălţămintei sintetice.
24. Tinea cruris şi tinea corporis: etiologie, aspecte clinice şi de laborator, tratament şi
profilaxie
– epidemiologie: este larg răspândită în lume; contaminarea directă este rară; predomină în mediul
urban; există factori favorizanţi generali (diabet zaharat, afecţiuni hepatice, renale, hemopatii,
SIDA, factori iatrogeni) şi locali (căldură, umiditate, soluţii de continuitate, dermatoze preexistente
etc)
Epidermofiţia inghinală (tinea cruris):
– etiologie: Trichophyton rubrum, Trichophyton mentagrophytes interdigitale, Epidermophyton
floccosum etc
– localizare cu predilecţie la nivelul pliului inghinal; alte pliuri: axilar, submamar
– clinic: – placă eritematoasă bine delimitată, cu marginea circinată, activă, mai roşie, cu
vezicule sau pustule, centrul palid acoperit de scuame
– leziunile sunt bilaterale, dar asimetrice; se extind la organele genitale externe
(bărbaţi), pliul interfesier şi regiunea suprapubiană
Herpesul circinat(Tinea corporis):
– etiologie: M. canis, T. rubrum, T. verrucosum, T. mentagrophytes asteroides etc
– localizare oriunde pe suprafaţa glabră
– clinic: plăci şi placarde eritematoase, rotunde/ ovalare/ circinate, cu marginea mai activă (mai
eritematoasă, cu vezicule sau pustule) şi centrul este mai palid, scuamos
– evoluţie: excentrică; complicaţii: piodermite, micetide.
– formă clinică aparte: Herpes circinat subinflamator: plăci subinflamatorii rotunjite, bine
delimitate, eritematoase, cu toată suprafaţa acoperită de pustule centrate de fire de păr
– laborator: – ex. MO: al scuamelor şi lichidului din vezicule: filamente miceliene
– cultura pe mediu Sabouraud – precizează genul şi specia
– IDR la trichorhytină: intens pozitiv (mai ales în herpes circinat subinflamator)
Tratament topic (esenţial):
14