Ionuț-Valertin Cucu - Kurzii

Kurzii, între naționalism identitar și federalism libertar
31
Murray Bookchin și Öcalan (colaj de poze)
linia Organizației Națiunilor Unite și a ignorat presiunile Turciei de a trece
PKK-ul pe lista grupurilor teroriste. Iar ONU nu trece cu vederea, ci critică
concret operațiunile și deciziile individuale problematice și condamnabile ale
organizației kurde.
Pentru a ne face o idee despre cât sunt de volatile și schimbătoare relațiile
dintre diversele forțe militare și politice kurde din regiune și de ce nicio
alianță nu e definitivă, e suficient să ne uităm la legăturile dintre PKK, Rojava
și Regiunea Autonomă Kurdistan. În 2007, mai mulți membri PKK au
fondat Uniunea Comunităților din Kurdistan (KCK), un grup-umbrelă din
care făceau parte grupările cu o agendă asemănătoare din cele patru regiuni
locuite de kurzi. Filiala irakiană a KCK-ului, Partidul Soluției Democrate în
Kurdistan (PÇDK), a fost persecutată și interzisă de cele două grupări majore
din zonă: KDP-ul clanului Barzani și ceva mai democratul PUK. Asta la doar
un deceniu după ce, în mai 1994, în Kurdistanul irakian izbucnise practic un
război civil între cele două partide, iar PKK susținuse trupele PUK-ului în
lupta armată. În general, relațiile dintre PKK și KDP sunt dușmănoase, iar
Kurdistanul Autonom tinde, firește, să negocieze cu Turcia și cu alți actori
statali, în detrimentul grupărilor paramilitare kurde. Însă intern, Kurdistanul
irakian are în realitate două armate, întrucât fiecare din cele două mari partide
dirijează independent jumătate din Peshmerga. Cu toate acestea, cele două