Ionuț-Valertin Cucu - Kurzii

Kurzii, între naționalism identitar și federalism libertar
25
irakian (KRI) sau de Sud a reușit să obțină un grad ridicat de autonomie încă
din 1970, deși a fost recunoscut ca atare de constituția Irakului abia în 2005,
după decenii de lupte. Lucrurile s-au precipitat în timpul incursiunii americane
din Golf din 1990-1991, urmată în 1994 de un război civil între principalele
facțiuni kurde. Dar momentul cel mai tensionat a fost brutala invazie americană
din 2003. În cadrul mișcării pentru autonomie, regiunea a organizat o forță
militară proprie, Peshmerga, care își ia simbolic numele de la vechile formațiuni
de grăniceri kurzi din perioada otomană. Atât în timpul Războiului din Golf,
cât și în 2003, Peshmerga a colaborat îndeaproape cu forțele americane, ceea
ce a accentuat și mai mult antagonismul dintre populația kurdă și cele arabe
și turkmene. Trebuie spus că există o parte a kurzilor din exil care, asemeni
persanilor din diasporă, visează în continuare la o intervenție militară a forțelor
americane împotriva sinistrelor dictaturi musulmane sau laice din regiune, pe
care speră să le vadă înlocuite cu niște dictaturi laice la fel de sinistre, dar în care
elementul iranic să dețină puterea. De altfel, în ciuda aparentei deschideri religioase
și a toleranței pe care o proclamă, Kurdistanul irakian a fost dominat și
condus autoritar pentru cea mai lungă parte a istoriei sale autonome de Partidul
Democrat din Kurdistan (KDP sau PDK), un fel de afacere de familie a clanului
Barzani. Această domnie a fost marcată de un lung șir de abuzuri împotriva criticilor
regimului, activiștilor, presei și minorităților, dar mai ales de antagonizarea
populației și a vecinilor arabi. Una dintre rarele exemple de înfrângere suferită
de KDP e de dată recentă, atunci când, între 2014 și 2018, a pierdut președinția
în fața candidatului din partea eternului partid de opoziție, Uniunea Patriotică
a Kurdistanului (PUK). Această scurtă perioadă a fost marcată atât de înfrângerea
forțelor Statului Islamic în regiune, cât și de o redeschidere a conflictului
cu guvernul irakian, atunci când, în 2017, KRI-ul a organizat un referendum
pentru independență. Guvernul central irakian a intervenit militar și a înaintat
rapid, forțând regiunea autonomă să negocieze o pace umilitoare, prin care
pierdea o parte consistentă din teritoriu și ceda controlul aeroporturilor a doua
orașe importante, Sulaymaniyah și Arbil.