Ionuț-Valertin Cucu - Kurzii

Kurzii, între naționalism identitar și federalism libertar
9
și astăzi. Mai mult, în cazul celor mai vechi mențiuni, nu este tocmai clar în
ce context termenul „kurd” definește un grup distinct sau se se referă la niște
păstori nomazi oarecare.
Istoricii și lingviștii de la începutul secolului al XX-lea s-au întrecut în
scenarii care mai de care mai fanteziste și conexiuni forțate ca să-i găsească pe
vechii strămoșii ai triburilor kurde, fie printre denumirile obscure de pe tăblițele
de lut din Mesopotamia, fie în Vechiul Testament sau în textele antice
grecești. Câteva dintre aceste teorii au fost iute preluate de naționaliștii kurzi,
care încercau astfel să construiască un discurs istoric grandios și vag coerent.
Ipoteza cea mai răspândită până în ziua de azi este aceea a continuității kurzilor
cu mezii, un popor veterotestamentar care apare și în istoriile grecești, cel mai
adesea alături de perșii cu care uneori se și confundă. Legătura a fost întipărită
în memoria colectivă de cântecul de luptă „Ey Reqîb” („Ah, dușmanule!”) din
1938, pe versurile poetului Dildar, care afirmă fără niciun fel de ambiguitate:
„suntem urmașii mezilor”. Tradus în mai toate dialectele kurde, cântecul a
devenit mai întâi imn oficial al unei efemere republici kurde, înființată în 1946
cu sprijin sovietic, pe teritoriu iranian (Republica de la Mahabad, după numele
capitalei sale, zdrobită doar un an mai târziu de forțele iraniene), iar în 1991 al
întregii regiuni autonome kurde din Irak.
Nu la fel de departe s-a extins dragostea kurzilor pentru parți, o altă dinastie
imperială din istoria populațiilor iranice, chiar dacă cercetătorii au propus
o conexiune între limba acestora și dialectele kurde. Parții au controlat unele
din regiunile locuite azi de kurzi vreme de aproape șase secole, între secolul al
III-lea a.Chr. și al III-lea p. Chr. Multă vreme s-a căutat o dovadă lingvistică
prin care să se confirme și teza geografică conform căreia parții s-au succedat
mezilor. Așadar, teoria inițială a originilor ar urma o triplă transformare: de
la mezi la parți și de la parți la kurzi. Teoria circula în primii ani ai perioadei
postbelice, când naționaliștii kurzi își potoliseră deja căutările obsesive după
strămoși de legendă. Noua miză era – pe lângă constanta luptă pentru independență
sau autonomie – descoperirea unei religiozități laice, pre-musulmane, pe