Lumina creștinului, februarie 2020
Lumina creştinului, numărul 2 (362) - februarie 2020 cu cuprinde articole despre evenimentele importante ale Diecezei de Iaşi şi ale Bisericii, precum şi meditaţii. Acest număr apare însoţit de un supliment special, "In memoriam pr. Cornel Cadar".
Lumina creştinului, numărul 2 (362) - februarie 2020 cu cuprinde articole despre evenimentele importante ale Diecezei de Iaşi şi ale Bisericii, precum şi meditaţii. Acest număr apare însoţit de un supliment special, "In memoriam pr. Cornel Cadar".
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
ANUL SFINTEI LITURGHII – 2019-2020
Isus a luat pâinea
de pr. Daniel Iacobuþ
La ultima cinãºi la fiecare sfântã Liturghie, Isus se oferã din iubire Ta tãlui
ºi fraþilor sãi. Pentru a se oferi pe sine, el a luat pâinea în mâinile sale.
Acest gest a devenit izvor de sens pentru ritul Bisericii ºi pentru viaþa
creºtinã.
La ultima cină și la fiecare sfântă
Liturghie, Isus se oferă din
iubire Tatălui și fraților săi. Pentru
a se oferi pe sine, el a luat pâinea
în mâinile sale. Acest gest a de ve -
nit izvor de sens pentru ritul Bise -
ricii și pentru viața creștină.
Rugăciunea euharistică I descrie
astfel prima acțiune a lui Isus cu
privire la pâine și la potirul cu
vin: „El, în ajunul pătimirii, a luat
pâinea/acest prețios potir în sfin -
tele și preacinstitele sale mâini”.
Rugăciunea Bisericii redă cu so -
lemnitate un gest care, în apa rență,
este destul de simplu și func țional.
Însă, de fapt, când a luat în mâi -
nile sale pâinea și potirul cu vin,
Cristos avea intenţia de a le
transforma în trupul şi sângele
său. El vedea deja în acea pâine
propriul său trup care se va jertfi
pe cruce, iar în potir, propriul
sânge care va fi vărsat pentru ier -
tarea păcatelor. Aceasta pentru
că, în mentalitatea ebraică, „trup”
nu se referă doar la materia cor -
pului, la carnea, țesuturile și oasele
sale, ci este un mod de a spune
„persoana, viaţa”. Luând în mâini
pâinea și potirul cu vin, Isus a
luat în mâinile sale realitatea pro -
priei persoane, propria sa viaţă,
cea de Fiu al lui Dumnezeu şi de
Fiu al Omului, cu toate eveni men -
tele sale, cu trecutul, prezentul şi
viitorul său. Atunci, Cristos și-a
luat viața în mâini și a oferit-o din
iubire Tatălui ca jertfă de recu -
noș tință, iar nouă, ca medica ment
al nemuririi.
Gestul lui Cristos stă la baza
ritului ofertoriului de la sfânta
Liturghie. Biserica săvârșește
aceeași acțiune atunci când preotul,
mergând la altar, ia în mâinile sale
pâinea și potirul cu vin, bine cu vân -
tându-l pe Dumnezeu, care le va
transforma în „pâinea vieții și
băutură spirituală”. Acel moment
este precedat la sărbătorile mari
de procesiunea de la ofertoriu, în
cadrul căreia câţiva credincioşi,
reprezentanţi ai întregii comu -
nităţi, iau în mâinile lor pâinea şi
vinul şi le aduc spre preot la altar.
Fiecare credincios este che mat
atunci să îşi ia viaţa în mâini şi
să o ofere Tatălui ceresc împreună
cu jertfa lui Cristos. Căci pâinea
şi vinul sunt rodul pământului şi
al viţei de vie, dar şi al muncii
mâinilor omului. Sunt un simbol
al fiecărei persoane, al vieții fie -
cărui credincios.
Dar există o condiţie pentru a
realiza cu adevărat acest gest îm -
preună cu Mântuitorul. Pentru
ca ritul liturgic să devină gest
existențial, trebuie să desco pe rim
că viața noastră este deja în mâi -
nile lui Dumnezeu. Isus poate să
îşi ia viaţa în mâini, să o binecu -
vânteze, să o frângă şi apoi să o
dăruiască, întrucât ştie că această
viaţă izvorăște din iubirea Ta tălui
său. Cristos ştie că viaţa lui se află
mereu în mâinile Tatălui: deja de
la începutul misiunii sale publice,
la botezul său în Iordan, Tatăl îi
spune: „Tu eşti fiul meu cel iubit,
în tine îmi aflu toată plăcerea”
(Lc 3,21-22); iar culmea vieţii sale
este marcată de strigătul: „Tată,
în mâinile tale îmi încredințez
sufletul” (Lc 23,46).
Cina din Emaus, de Jacopo da Pontormo
Asemenea lui Cristos și îm -
preună cu Cristos, și noi avem
nevoie să descoperim că am fost
luați în mâinile lui Dumnezeu.
Iar în loc de „luați”, am putea
alege un termen sinonim care
este și mai conform cu adevărul
biblic: „aleși”. Noi am fost aleși
de Dumnezeu ca fii în și prin Fiul
său. Aceasta înseamnă că el ne-a
văzut dintotdeauna ca persoane
iubite într-o manieră unică.
Înainte ca părinții să ne do rească
și ca prietenii să ne recunoască
darurile, ochii iubirii lui Dum -
nezeu ne-au văzut ca o realitate
prețioasă cu o valoare veşnică.
Sfânta Liturghie transformă
această certitudine de credinţă
într-o convingere personală: eu
am fost luat de Dumnezeu în
mâinile sale, de aceea sunt ales
de Domnul. Doar pentru că sunt
mereu în mâinile Domnului pot
să îmi iau viața în mâini și s-o
ofer, pentru că poate fi oferit
doar ceea ce este prețuit. n
8 Lumina creºtinului w februarie 2020