Lumina creștinului, februarie 2020

POªTA REDACÞIEI
*
Ne-au scris de sărbători:
Viorica făgărăşan şi
Va sile creţa (Bucureşti); elena
Dascălu (Iaşi); Maria pârvuleţu
(Călan, jud. Hunedoara); Ma -
rinela Doina Becheş (Arad);
Muntean constanţa (Ploieşti);
pr. ioan pop (Lugoj); pr. Do mi -
nic hîrja (Buzău); Misionarele
carităţii (Bacău); fundaţia su -
rorile clarise (Brăila); con -
gre gaţia inimii neprihănite
(Odor heiu-Secuiesc); congre -
gaţia fiicele sfântului paul (Bu-
cureşti); eparhia greco-cato lică
de oradea; acţiunea catolică
(Iaşi); editura ihtYs (Oradea);
fam. Marin Şpam (Baia Mare);
fam. Maria elisabeta niculescu
(Constanţa).
Vă mulţumim pentru felicitările
şi gândurile frumoase pe care
ni le-aţi trimis!
*
a. (e-mail). „Prin acest
mesaj doresc să-mi exprim
mulţumirea pentru Anul dedicat
Sfintei Liturghii. Am citit aproximativ
toate articolele şi catehezele
de pe site-ul ercis.ro şi din această
revistă. Mă bucur foarte mult că
noi, credincioşii de rând, avem
ocazia să înţelegem mai mult
importanţa acestui mare mister,
sfânta Liturghie, şi că pe altar se
jertfeşte Isus ori de câte ori se celebrează.
Citind articolele, mi-am
făcut mea culpa de multe ori. Am
aflat multe lucruri noi; poate le
ştiam, dar nu le puneam în practică.
Acum văd şi la alţii defectele.
De exemplu, nu înţeleg de ce
unele persoane îşi aleg un loc în
biserică, mai ales în bancă, şi nu
vor să se mişte nici dacă insişti.
E locul lor! e banca lor! Într-o zi
a venit o mămică având un copil
în braţe şi avea căruciorul co -
pilului lângă ea. A dorit să se
aşeze la marginea băncii deoarece
avea cele necesare copilului
în cărucior. Credeţi că s-a mişcat
cineva? Erau trei, patru bănci la
rând cu o persoană în margine şi
nici că s-au mutat. Oare sfânta
Liturghie sau rugăciunea e primită
numai dacă stai la marginea
băncii? Oare trebuie să ne
etalăm ceva atunci când venim în
faţa lui Isus? Nu avem ce ne etala
decât micimea noastră. În ochii
lui Dumnezeu suntem speciali
chiar dacă stăm la mijlocul băncii
sau la margine... Nu sunt de acord
şi nu e totuna să stau pe afară cu
ochii pe telefon şi să zic: oricum
sunt special în ochii Domnului,
mă pot ruga şi de la colţul bisericii
sau din curtea ei! (...)”.
Ne bucurăm că ne-aţi împărtăşit
din trăirile avute şi vă mulţumim
că ne-aţi scris. Sperăm ca
persoanele din comunitatea dv.
şi nu numai, care din neatenție
au acest comportament, să fie
mai prudente cu cei din jur. Într-a -
devăr, e o mare bogăţie atunci
când un creştin conştientizează
şi aprofundează misterul sfintei
Euharistii. La sfânta Liturghie îl
întâlnim pe Isus, iar acela care îl
întâlneşte pe Cristos nu mai poate
fi ca înainte, viaţa i se schimbă.
Sfinţenia se obţine şi atunci când
întâlnirea cu Isus se transformă
în dialog cu ceilalţi, în caritate
pentru cei nevoiaşi, o caritate
dezinteresată. Cuvântul lui Dum -
nezeu care se proclamă la sfânta
Liturghie ne ajută să-l întâlnim
pe Mântuitorul în Sfânta Scrip -
tură. Toate acestea ne transformă
viaţa dacă le facem în spirit de
umilinţă şi cu mare încredere în
Dumnezeu.
*
Maria (Iaşi). „Anul acesta
am participat, cu un pic
de efort, ce-i drept, la celebrările
din cele opt biserici sau capele
unde s-au înălţat rugăciuni pentru
uni tatea creştinilor. Am participat
şi în anii trecuţi, dar nu în
fiecare zi, şi mi-a plăcut foarte
mult. De multe ori îmi ziceam
că e o tradiţie şi un îndemn al
Bise ricii să se facă rugăciuni în
această pe rioadă, dar nu se vede
nicio schim bare! După aceste zile
de rugăciuni, să ştiţi că marea
transformare s-a făcut mai întâi
în viaţa mea şi nutresc speranţa
că roadele lor se vor vedea şi în
vieţile celorlalţi. Este frumos în
Biserica lui Cristos pentru că
rugăciunea «Tatăl nostru» am
înălţat-o pen tru acelaşi scop, am
cântat îm preună extraordinarul
cântec «Unde doi sau trei se adună
în numele meu / Sunt prezent şi
eu în mijlocul lor»...”.
Vă felicităm pentru credinţa şi
efortul de a participa la aceste
zile, dar mai ales pentru transfor -
marea care s-a produs în viaţa
dv. Credem că tema Octavei de
Ru găciune pentru Unitatea Creş -
tinilor „Ne-au arătat o bunăvoinţă
neobişnuită”, inspirată
din cartea Faptele Apostolilor 28,2,
ne-a ajutat să aprofundăm mai
mult bunătatea şi iubirea lui Dum -
nezeu care se manifestă prin se -
menii noştri. Pentru ziua a treia
din octavă, Consiliul Pontifical
pentru Promovarea Unităţii Cre ş -
tinilor şi Comisia „Credinţă şi
Constituţie” a Consiliului Ecu -
menic al Bisericilor au scris, pen -
tru reflecţie, următoarele: „Noi,
creştini din Biserici şi tradiţii
care încă nu sunt reconciliate pe
deplin între ele, ne simţim de
multe ori descurajaţi de lipsa de
progres spre unitatea vizibilă.
Unii chiar au renunţat la speranţă
şi nu văd această unitate ca
pe un ideal la îndemână. Alţii
nici măcar nu mai consideră uni -
tatea ca o cerinţă a credinţei lor
creştine. Să ne rugăm pentru a
implora darul unităţii vizibile cu
o credinţă fermă, o răbdare constantă
şi o speranţă neîncetată,
încrezători în providenţa iubitoare
a lui Dumnezeu. Pentru a
fi una este rugăciunea pe care
Domnul a făcut-o pentru Bise rică
şi ne însoţeşte în această călătorie.
Nu ne vom pierde!” n
26 Lumina creºtinului w februarie 2020