Lumina creștinului, februarie 2020

Un om între oameni –
amintiri despre dascălul Mihai Lucaci (I)
de pr. Vladimir Petercã
Este greu sã scrii despre oamenii care au trecut deja dincolo de lumea
celor vii. Tocmai de aceea nu vreau sã-mi dau odihnã sufletului, pentru
cã nu fac nimic altceva decât o datorie sfântã.
În acest demers al meu, am be -
neficiat de contribuţia generoasă
a trei preoți care s-au format la
„şcoala” dascălului Mihai Lu caci
din Butea, care s-a născut la 9 au -
gust 1913 și a trecut la Domnul
la 19 noiembrie 1983. Este vorba
despre triunghiul „tineresc” for -
mat din Anton Săboanu, Iosif
Dorcu şi Eugen Lucaci.
Iată termenii în care îl vedea
mult mai târziu pr. Anton Săboanu
pe dascălul Mihai Lucaci, amin -
tindu-şi de el cu mult respect şi
recunoştinţă: ,,Pot spune, pe de o
parte, din ceea ce vedeam atunci,
că, după părintele paroh Petz, era
cea mai respectată persoană din
comunitate, iar, pe de altă parte,
prezenţa sa zilnică la celebrările
liturgice, stilul său deschis, jovial,
l-au făcut să se apropie şi mai mult
de oameni, să fie alături de toţi
cu autoritatea pe care nu o avea
nimeni în satul Butea. Situația
materială relativ bună i-a oferit
o viaţă fără griji deosebite. El a
rămas deschis tuturor: pe toţi ne
asculta, pe toţi ne încuraja, pe toţi
ne mângâia cu un cuvânt bun
sau cu o îmbărbătare. A rămas
în amintirea comună ca un om
excepţional, în primul rând calm
în toate şi un exemplu de trăire
a valorilor umane şi spirituale”.
Al doilea preot care a măr tu risit
alte aspecte importante din viaţa
dascălului Mihai este pr. Iosif
Dorcu: „Era mic de statură, cu
paşii mărunţi şi fără grabă, cu
un zâmbet absolut binevoitor şi
amabil faţă de toţi, căci totdeauna
ştia să fie pentru toţi o autoritate
în sensul deplin al cuvântului. Era
un excelent dascăl şi organist
destoinic, putea să abordeze lu -
crări polifonice clasice. Urmarea
era că mulţi rămâneau după sfânta
Liturghie pentru a-şi delecta
auzul cu diferite piese executate
la orgă. Era un lucru nespus de rar,
domnul dascăl cultiva şi simţul
muzicii pentru cei ce iubeau cu
adevărat notele muzicale.
Era rezervată tot domnului
dascăl pregătirea copiilor pentru
prima sfântă Împărtăşanie. Cred
că sunt mulţi dintre buteni care
mai ţin încă minte tonul sacadat
şi cu bătăi scurte, grandios şi
solemn, specific promisiunilor
făcute, doi câte doi, în ziua pri mei
Împărtăşanii – o zi cu adevărat
de neuitat! Aş mai spune încă
ceva: era un liturgist cu adevărat
meticulos şi exact în toate, căci
puţini erau în Dieceza de Iaşi
asemenea lui.
În tinereţe a primit o formare
foarte temeinică la Hălăuceşti,
unde era, de altfel, şcoala de
dascăli. Aşa se explică şi cultura
sa intelectuală şi teologică fără
cusur. Preotul fiind prezent mai
rar printre oameni, dascălul Mihai
cred că era şi un formator de opinie
continuă printre sătenii din Butea.
A fost şi este mereu iubit, chiar
şi după moarte. Dacă aţi vedea
acele liste cu numele pomenite la
cimitir de către buteni, aţi putea
observa că întotdeauna lumea,
după numele foştilor parohi, îl
scriau pe acela al dascălului Mihai.
Ca o concluzie, se poate spune
că la Butea nu numai ecoul vocii
şi al cântărilor sale răsună până şi
astăzi, dar şi urmele unui om care
FIGURI ILUSTRE
„ A rãmas în amintirea
comunã ca un om
excepþional, în primul
rând calm în toate ºi
un exemplu de trãire
a valorilor umane
ºi spirituale.
a lăsat o amprentă în for marea şi
în conştiinţa multora”.
Al treilea preot care a ţinut să
relateze şi el despre dascălul Mihai
a fost pr. Eugen Lucaci: „Într-a -
devăr, ca dascăl bisericesc stăpâ nea
foarte bine orga şi ştia să orga -
nizeze coruri deosebit de fru -
moase. O făcea cu multă pa -
siune şi – trebuie să o spun – a
fost primul care a introdus corul
pe patru voci în biserica din
Butea. Apoi îmi amintesc cum
venea în fiecare zi la sfânta Li -
turghie cu cel puţin o oră înainte
şi pregătea totul cu multă minu -
ţiozitate, iar apoi se aşeza în bancă
şi recita Rozariul”. (va urma)
Lumina creºtinului w februarie 2020
21