Lumina creștinului, februarie 2020
Lumina creştinului, numărul 2 (362) - februarie 2020 cu cuprinde articole despre evenimentele importante ale Diecezei de Iaşi şi ale Bisericii, precum şi meditaţii. Acest număr apare însoţit de un supliment special, "In memoriam pr. Cornel Cadar".
Lumina creştinului, numărul 2 (362) - februarie 2020 cu cuprinde articole despre evenimentele importante ale Diecezei de Iaşi şi ale Bisericii, precum şi meditaţii. Acest număr apare însoţit de un supliment special, "In memoriam pr. Cornel Cadar".
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
TABLETE SPIRITUALE
De mână cu Dumnezeu (II)
de pr. Laurenþiu Dãncuþã
Eºti doar un om!
Nu te mai lua la trântã cu Diavolul,
ci þine-te de mânã cu Dumnezeu!
Un suflet frumos se cons tru -
iește mai ușor practicând o
virtute decât luptând împotriva
unui viciu!
Pe străzi, la televizor, în ziare,
pe net găsești „tarabe” de unde
poți cumpăra „necurăție” în toate
formele ei: desfrânare, porno -
grafie, prostituție, masturbare,
viol. Astăzi oricine poate fi pro du -
cător, consumator, contestatar.
Însă cine vrea să cumpere curăție,
la ce „ghișeu” trebuie să în trebe?
Care-i drumul spre curăție? Cum
devii producător sau consumator
de curăție? Nu cumva știm toți
drumul spre necurăție (ca să ne
ferim de ea, clar!), însă drumul
spre curăție ne este străin?!
Elementele curăției – frumu -
sețea, libertatea, sexualitatea,
puritatea, fericirea – sunt „flori”
căutate cu înfocare. Însăși curăția
este irezistibil de frumoasă și
pro vocatoare. Toți o doresc: unii,
pen tru a o îngriji prin fidelitate
în căsătorie sau în celibat; alții,
pentru a o călca în picioare, lăsând
în urma lor doar tristețe și urâ -
ciune, putregai! Cu fiecare templu
distrus de necurăție se sluțește
fru musețea acestei lumi. Ce mi ros
poate răspândi o lume care își
calcă „florile” în picioare? Câte
inimi tinere cu iz de moarte, câte
familii îmbibate de putregaiul
necurăției...
Oare nu ne-am concentrat prea
mult să combatem necurăția în
loc să cultivăm curăția inimii, an -
ti dotul perfect pentru a răspândi
o mireasmă nouă? De ce facem
zeci de proiecte pentru a combate
necurăția, dar luăm puține hotă -
râri pentru a trăi curăția? Cât ne
rugăm zilnic cerând harul cu ră -
ției? Cum folosim calculatorul,
telefonul, televizorul? Ce prie -
tenii cultivăm? Proiectele noastre
sunt pentru curăție sau doar îm -
potriva necurăției?
Războiul nu poate fi izvor de
pace. Cu atât mai puțin un răz boi
cu Diavolul. Pacea – inclusiv pacea
simțurilor, curăția inimii – este
rodul ținerii de mână cu Dum -
nezeu. Această ținere de mână ne
transformă în mlădițe legate de
viță, înlesnind curgerea sevei,
revărsarea harului (In 15,5)!
Curăția este un har de cerut
zilnic în rugăciune. Curăția cu -
noaște „legi de creștere”, trecând
prin stadii marcate de imper -
fec țiune și de păcat. Omul vir -
tuos, curat se construiește zi cu
zi prin numeroase alegeri libere
(CBC 2343).
Harul Domnului să fie cu noi,
ca să fim sfinți și curați în iubire,
inclusiv de Valentine’s Day, de
Dragobete și în toate zilele vieții!
Totul este permis, dar nu totul ne
este de folos (Ef 1,4; 1Cor 6,12). n
Ştiinţă, credinţă,
religie...
de pr. Cristian Chinez
Î
ntr-o lume impreg -
nată de așa-numita
cultură științifică, cea
mai mare și mai apăsătoare teamă
este aceea că lucrurile pot ajunge
în situația că energiile emer gente,
controlabile până la un punct, pot
ajunge pe mâinile unor oameni
necontrolabili. Și de aici, dezas -
trul... Căci, unde nu-i religie și
morală, nu-i nici autocontrol...
Langdon Gilkey, un teolog pro -
testant american cu orientare
ecumenică, scria în urmă cu ceva
ani: „Noile și vastele puteri ale
științei, în cele din urmă, nu reduc
credința și angajarea religioasă
la statutul de irelevante; le fac mai
necesare ca oricând. Ba chiar
indică a fi de extremă impor tanță
înțelegerea și folosirea celor mai
profunde simboluri ca expresie a
problemelor reale și a posibili tă -
ților realistice ale destinului uman,
simbolurile a tot ce în seamnă po -
sibilitățile și natura omului înțeles
ca imagine a lui Dumnezeu, dar
căzută din har; ale dreptății, mi los -
tivirii și pro mi siunilor lui Dum -
nezeu. De fapt, numai în acești
termeni misterul, riscul și spe ran -
țele destinului unei culturi știin -
țifice pot fi înțelese și susținute”.
Pe de altă parte, Andrew M.
Gree ley, un preot romano-catolic
american, so cio log, jurnalist și nu -
velist, susține că: „liberalis mul,
evoluționismul, socialismul și
isto ricismul, dacă s-au constituit
în rivali impe tuoși și tenaci ai
reli giei, au ajuns să o facă într-o
ma nieră din ce în ce mai nefe ricită
și ineficientă”.
Iată de ce a încredința viitorul
omenirii în mâinile lui Dum nezeu
nu este o abandonare a progre sului
științific, ci o ancorare înțeleaptă...
Lumina creºtinului w februarie 2020
19