Lumina creștinului, februarie 2020

PENTRU TINERI
Începe Postul Mare. Din nou!
de sr. Iuliana Neculai, NDS
Anul acesta, timpul Postului Mare începe la 26 februarie. O sãrbãtoare
atât de mare precum este Paºtele cere o pregãtire adecvatã a minþii,
a inimii, a trupului cu toate simþurile sale.
Isus Cristos e purtătorul de cruce,
dispus să însoţească pe orice
creştin în munca de convertire.
În fiecare an se aude o invitaţie
veche şi nouă în acelaşi timp:
„Convertiţi-vă!” În fiecare an se
aude o invitaţie veche şi nouă în
acelaşi timp: „Convertiţi-vă!”
Când mă gândesc la post îmi
revin în memorie cele învățate
de când eram copil: este un timp
asociat cu renunțarea – idee cu
care am și intrat în viața religioasă.
Cu trecerea anilor, reflecția a fost
în jurul unei întrebări pe care mulți
și-o pun: Ce ar trebui să facem
în Post? Este mai bine a renunța
la ceva sau mai degrabă a face
ceva? Răspunsul stă în invitația
de la începutul Postului: „Con-
vertiți-vă și credeți în evan ghelie!”
(Mc 1,15). Astfel, „din nou” sunt
chemată la a vedea unde sunt eu
în raport cu această invitație.
Postul este, în primul rând, despre
relația mea cu Dumnezeu. În
această optică, timpul Postului
îmi va arăta ceea ce trebuie să fac
sau să evit pentru a crește spiri -
tual, fiind necesar să implic ceea
ce poate fi dificil sau chiar dureros.
Biserica Romano-Catolică a
preluat cele trei practici ebraice:
postul, rugăciunea și pomana
(cf. Mt 6,1-18; Tob 12,8), dându-ne
posibilitatea, an de an, de a
„măsura” relația noastră cu Dum -
nezeu. Există ceva în viața mea
care să mă împiedice să-i slujesc
numai lui Dumnezeu? Postul îmi
spune: „Folosește acest timp pen -
tru a te elibera de orice te îm pie dică
„ Postul Mare nu este o perioadã tristã, ci un
timp de bucurie, acea bucurie a unei noi
posibilitãþi de reînnoire, [...] un pe le rinaj
eclezial, unde Biserica ne însoþeºte ºi ne
susþine prin cuvânt ºi sacramente.
în relația ta cu El!” Rugăciunea
îmi vine în ajutor, spunându-mi
că trebuie să-l caut pe Dum nezeu
în tăcere, pentru a asculta de el
și de adevărul cuvântului său,
răspunzând la provocarea sa de
a merge către ceilalți practicând
caritatea. Toate implică ceva ce
trebuie să ofer – timpul meu!
Relația cu Dumnezeu necesită
purificare profundă. Purificarea
nu este un lucru negativ; ea tre -
buie îmbrățișată din iubire, știind
că misterul pascal este un drum
de la Calvar la Paște și până la
Rusalii, drum ce presupune și pre -
zența crucii. Ea este un semn al
sfârșitului morții, un semn de
spe ranță și de posibilitate. Acest
gând mă animă atunci când, zi de
zi, port crucea congregației mele,
dăruită la prima profesiune,
o cruce care se află în interiorul
unui cerc, simbol al plinătății, o
cruce fără Cristos răstignit, care
îmi vorbește despre misterul
morții și învierii – Cristos viu
prin cruce. Astfel, Postul Mare
nu este o perioadă tristă, ci un
timp de bucurie, acea bucurie a
unei noi posibilități de reînnoire,
bucurie susținută și de faptul că
nu suntem singuri în acest drum
spiritual, deoarece este un pe le -
rinaj eclezial, unde Biserica ne
însoțește și ne susține prin cuvânt
și sacramente. n
18 Lumina creºtinului w februarie 2020