Lumina creștinului, februarie 2020

CITIND SCRIPTURA
Sfânta Liturghie ca jertfă
de pr. Alois Bulai
Oficiul pentru Pastoraþia Biblicãîºi propune sã însoþeascã, la rândul sãu,
cateheza „despre sfânta Liturghie” a episcopului ºi a Oficiului pentru
Pastoraþia Liturgicã ºi Sacramente, scoþând la luminã izvoarele miste -
rului profund aflate în Sfintele Scripturi.
Dimensiunea esențială a Li tur -
ghiei este aceea de sacrificiu.
În Biblie nu poate fi concepută
nicio formă de viață religioasă fără
sacrificiu. Primii copii ai lui Adam
și ai Evei, Cain și Abel, au adus
sacrificii: Gen 4. Se poate ur mări
acest adevăr în toate cărțile cano -
nice. Există diferite tipuri de sa cri -
ficii: holocaustul sau arderea-de-tot,
semn al unei dăruiri totale și ire vo -
cabile; ospățul sacru, când o parte
din victimă (sângele, grăsimea) îi
revenea de drept lui Dum nezeu ca
stăpân al vieții, în timp ce car nea era
consumată de comeseni (Gen 8,20;
Ex 24,4-8; Jud 6,21; 11,31 etc).
Se realizează astfel comuniunea
între participanți, precum și alianța
între ei și Dumnezeu, pentru că
toți iau parte la același sacrificiu.
Sunt, de asemenea, rituri de ispă -
șire, sacrificii pentru păcat, sa cri ficii
pentru împăcare. Riturile fac vi -
zi bile sentimentele interioare: ado -
rația, căutarea intimității cu Dum -
nezeu, mărturisirea păcatului, do -
rința de iertare, consacrarea vieții.
La început nu există slujitori
anume. Capul familiei sau regele
sacrifică victimele. Mai apoi își
asumă acest rol bărbați specia li -
zați – preoții (Dt 33,8-11; Jud 17).
Dumnezeu respinge jertfele
umane, dar acceptă înjunghierea
animalelor. Importantă este dis -
po ziția inimii. Darurile îi sunt plă -
cute lui Dumnezeu numai dacă
omul i le oferă cu o inimă capa bilă
de a jertfi, în credință, ceea ce are
mai drag, după exemplul lui
Abra ham (Gen 22). Sacrificiul
in te rior constituie esențialul
(Ps 51,18-19) și, uneori, înlocu iește
riturile (Sir 35,1-10; Dan 3,38-45).
Ideea cea mai înaltă despre sa -
crificiu este cea a ispășirii vicare.
Slujitorul lui Iahve ia, în mod liber,
locul păcătoșilor. Ofranda sa
nepătată este spre folosul „celor
mulți”, potrivit planului lui Dum -
nezeu (Is 52,13–53,12). Interio -
ritatea cea mai profundă unită cu
dăruirea totală are eficacitatea
universală.
Pentru vestirea morții ispăși -
toare a lui Isus, Noul Testament
folosește formulele caracteristice
pentru jertfa ispășitoare a Sluji -
to rului lui Iahve (Is 53,10 ș.u.): el
a venit „pentru a sluji” și „își dă
viața” ca „răscumpărare” pentru
„cei mulți” (Mc 10,45 și textul pa -
ralel Lc22,37). Cadrul pascal al Cinei
de pe urmă stabilește un ra port
precis între moartea lui Cristos și sa -
crificiul „Mielului pas cal” (Mt 26,2;
In 11,55-56; 12,1; 13,1). Isus se
referă clar la „sângele Alianței”
(Ex 24,8; Mc 14,24 și textul pa ra lel).
Este evident că sângele Mielului
care eliberează poporul evreu,
jertfele de la Sinai care sigilează
alianța și moartea Slujitorului care
ispășește păcatele poporului subli -
niază caracterul de sacrificiu al
morții lui Isus. Aceasta dobândește
iertarea păcatelor pentru mul țimi,
consfințește alianța cea nouă și dă
naștere unui popor nou, pentru
care obține răscumpărarea. Moartea
de pe Calvar este izvor de viață.
Liturghia destinată să facă pre -
zent „în amintire” unicul sacrificiu
al crucii în cadrul unui ospăț leagă
noul rit al creștinilor de vechile
sacrificii. Jertfa lui Isus în reali -
tatea ei sângeroasă și în expresia
ei sacramentală recapitulează și
împlinește toate sacrificiile: ea este
în același timp ardere-de-tot, sa -
crificiu de ispășire și sacrificiu de
comuniune. Eficacitatea sacrifi -
ciului Fiului lui Dumnezeu este
universală. Isus, Marele Preot și
victimă, realizează alianța cea
nouă, desăvârșită și definitivă,
între Dumnezeu și poporul său
(Evr 8,6-13; 9,15 – 10,18). Prin
vărsarea sângelui său, Mielul
înjun ghiat garantează „curățirea
conștiinței de faptele moarte”
(Evr 9,14) și credincioșii se îm -
părtășesc cu trupul și sângele lui
Cristos (1Cor 10,16), principiu de
viață veșnică (In 6,53-58). Această
participare semnifică și realizează
unirea credincioșilor într-un singur
trup (1Cor 10,17) și, în comu niune
de viață cu Domnul lor, formează
„o preoție sfântă pentru a aduce
jertfe spirituale, plăcute lui Dum -
nezeu, prin Isus Cristos” (1Pt 2,5). n
Lumina creºtinului w februarie 2020
11