Lumina creștinului, februarie 2020
Lumina creştinului, numărul 2 (362) - februarie 2020 cu cuprinde articole despre evenimentele importante ale Diecezei de Iaşi şi ale Bisericii, precum şi meditaţii. Acest număr apare însoţit de un supliment special, "In memoriam pr. Cornel Cadar".
Lumina creştinului, numărul 2 (362) - februarie 2020 cu cuprinde articole despre evenimentele importante ale Diecezei de Iaşi şi ale Bisericii, precum şi meditaţii. Acest număr apare însoţit de un supliment special, "In memoriam pr. Cornel Cadar".
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
„Persoanele
consacrate
sunt chemate
sã-ºi reînnoiascã
oferirea
vieþii lor”
pag. 3
ÎPS Aurel
Percã
înscãunat ca
arhiepiscop
mitropolit
de Bucureºti
pag. 4
Isus
a luat
pâinea
pag. 8
LUMINA
CREªTINULUI
Serie nouã – Anul XXXI
februarie 2020, nr. 2 (362)
Publicaþie lunarã a Diecezei
Romano-Ca to lice de Iaºi
Prima apariþie: ianuarie 1913
Redacþia Lumina creºtinului
Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi
tel. 0232/212003; fax 0232/211527
e-mail: editor@ercis.ro
Redactor coordonator:
pr. Adrian Blãjuþã
(adrian@ercis.ro)
Redactori:
pr. Cristian
Diac
Corecturã: sr. Mihaela Cotarcea (terezinã)
Tehnoredactare: ing. Petru-Silviu Dogariu
Preþul: 2 lei
sr. Lenuþa
Bãcã oanu
ISSN 1453-3758
Ovidiu
Biºog
Cum sã mã abonez?
Pentru a deveni abonaþi, achitaþi contravaloarea
publicaþiilor prin mandat poºtal, ordin de platã sau
persoanei prin care revista ajunge la dv. Prin mandat
poºtal, plata se va efectua pe adresa: Bãcãoanu
Lenuþa, Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064-Iaºi. Prin
ordin de platã se va achita în contul de mai jos.
Specificaþi numãrul de abonamente ºi adresa dv.
exactã. Informaþii la tel. 0740/907699.
Contul bancar deschis la BCR IAªI:
Episcopia Romano-Catolicã – Editura Presa Bunã
RO35 RNCB 0175 0335 9236 0003
Sã ne rugãm cu Biserica
Intenția universală
a asculta strigătele migranţilor
Să ne rugăm pentru ca strigătul
fraţilor migranţi, căzuţi în mâinile
traficanţilor fără scrupule, să
fie ascultat şi luat în consideraţie.
CUPRINS
Mesajul episcopului
3 „persoanele consacrate sunt chemate să-şi reînnoiască
oferirea vieţii lor”, ep. Iosif Păuleţ
actualitatea
4 Îps aurel percă înscăunat ca arhiepiscop mitropolit
de Bucureşti, pr. Adrian Blăjuţă
5 Ziua Mondială a persoanelor consacrate, pr. Mihai-Augustin
Folner, OCarm.
5 Ziua Mondială a Bolnavului, pr. Daniel-Nicu Butacu
6 interviu cu pr. iosif Dorcu, pr. Adrian Blăjuţă
anul sfintei liturghii – 2019-2020
8 isus a luat pâinea, pr. Daniel Iacobuţ
9 acolo este ţara mea...!?, Celina Romila
9 Duminica Bibliei, pr. Cristian Diac
Mergeţi şi trăiţi În pace!
10 tipul creştinului generos, Alois Gherguţ
citinD scriptura
11 sfânta liturghie ca jertfă, pr. Alois Bulai
Mesajul sfinţilor
12 fericitul anton Durcovici în faţa furtunii comuniste (II),
pr. Petru Ciobanu
sanctuare
13 lackawanna, pr. Iosif Dorcu
pagina faMiliilor
14 Şi la biserică mergem împreună!, pr. Felician Tiba
pentru copii
15 Micul conte, Christofor V. Schmid
16 anii copilăriei..., pr. Felician Tiba
pentru tineri
17 ascultare disponibilă şi atentă a tinerilor, pr. Felix Roca
18 Începe postul Mare. Din nou!, sr. Iuliana Neculai, NDS
19 De mână cu Dumnezeu (II), pr. Laurenţiu Dăncuţă
taBlete spirituale
19 ştiinţă, credinţă, religie..., pr. Cristian Chinez
Misiuni
20 centrul de sănătate „sora pia Beraldin”, pr. Florin-Petru Sescu
figuri ilustre
21 un om între oameni – amintiri despre dascălul Mihai lucaci (I),
pr. Vladimir Petercă
ştiri • ştiri • ştiri
22 ştiri externe şi interne
23 Din agenda episcopului iosif păuleţ
24 a trecut la Domnul
legea şi Dreptul tău
25 curier juridic, av. Mihaela Ciobanu
poşta reDacţiei
26 poşta redacţiei
reBus
27 sfânta agata, pr. Emanuel Imbrea
MESAJ TEREZIAN
Tovărăşia
„Putem aprecia tovărășia cuiva prin alegere, recu noș -
tință, solidaritate; Isuse, știu bine toate acestea și vreau
să te întovărășesc, ca unul dintre cei mai mici ai tăi, ca
să fiu pe placul tău, după dorințele tale. Astfel se vor
întări relațiile dintre noi” (C. Tonnelier, Trăirea zilnică
a evangheliei împreună cu sfânta Tereza a Pruncului Isus, Ed. „Presa
Bună”, p. 338).
MESAJUL EPISCOPULUI
Persoanele consacrate sunt chemate
să-şi reînnoiască oferirea vieţii lor
Anul acesta se celebreazã a 24-a Zi Mondialã a Persoanelor Consacrate la
2 februarie, în sãrbãtoarea Întâmpinarea Domnului. Este ziua care mar cheazã
încheierea perioadei celor 40 de zile de la sãrbãtoarea Naºterii Domnului,
aducându-l în prim-plan pe copilul Isus, acela pe care noi l-am adorat ca
prunc dumnezeiesc în ieslea Betleemului.
Acum, pruncul este dus de pă -
rinți la templul din Ieru salim
și oferit lui Dumnezeu, deși el este
Dumnezeu. Așa prevedea Legea
lui Moise, ca orice prim născut
de parte bărbătească să fie dus la
templu și oferit lui Dumnezeu, iar
Isus nu a voit să facă excepție. De
ce? Ca să ne dea exemplu de îm pli -
nire fidelă a Legii lui Dumnezeu.
Tot la 2 februarie este și ziua
aleasă de Biserică pentru per soa -
nele consacrate ca să-și sărbăto -
rească ziua oferirii vieții lor lui
Dumnezeu prin voturile sfinte.
Privind la exemplul dat de Isus,
ca și la acela dat de Maria și Iosif,
aceste persoane sunt chemate să-și
reînnoiască oferirea vieții lor, îm -
plinind voința Celui Sfânt, și să
fie conștiente că exemplul lor de
dăruire totală în slujba lui Dum -
nezeu este ca o lumină pentru
ceilalți oameni în drumul către
Paradis. Totul în viața acestor
persoane este lucrarea harului lui
Dumnezeu. De aceea, ele sunt
chemate, în primul rând, să-i mul -
țumească lui Dumnezeu pentru
darul chemării și să trăiască în
bucurie această zi. Apoi, să-și facă
un examen de conștiință pentru
a vedea realizările și lipsurile în
trăirea vocației. Pentru lipsuri și
infidelități să ceară iertare, iar
pentru realizările frumoase să-i
spună lui Dumnezeu un sincer
„mul țumesc”. Este ziua reînnoirii
angajamentului lor de fidelitate
în slujire.
În viața acestor persoane, noi
admirăm gestul imens de iubire
și de dăruire a lui Isus față de
lume, pentru adevărata fericire a
oamenilor. Omul nu-și poate găsi
fericirea adevărată decât în Isus.
Persoanele consacrate ne arată,
cu exemplul lor, cât de frumos și
plăcut este să-l alegi pe Isus ca
prieten și model de viață. Cu noaș -
terea și iubirea lui Isus trebuie să
fie constante ale vieții noastre dacă
vrem să fim fericiți cu adevărat.
Ne rugăm lui Dumnezeu pentru
toate persoanele consacrate și,
împreună cu ele, ne îndreptăm
atenția către Isus, profețit de bă -
trânul Simeon, „lumină spre lumi -
narea neamurilor”, întărind în
noi convingerea că nu există lu -
mină mai strălucitoare decât el,
că această lumină poate să lumi -
neze bucuriile și durerile inimii
noastre, că singură această lu mină
poate să dea rod așteptărilor și
speranțelor noastre. Oferit mereu
pe altar ca jertfă la sfânta Litur -
ghie, el luminează jertfele noastre,
luminează și inspiră iubirea noas -
tră și menține în noi speranța în
drumul către Paradis. Iată de ce
îndemn toate persoanele consa -
crate, dar și pe toți credincioșii,
care prin Botez și-au consacrat
viața lui Dumnezeu, să prețu iască
mai mult jertfa sfintei Liturghii,
să participe la ea mai des și mai
bine, și să facă din ea centrul vital
al existenței lor.
În sărbătoarea Întâmpinării
Dom nului, în cadrul sfintei Li -
turghii, sunt binecuvântate lumâ -
nările. Noi venim la biserică
pur tând în mână o lumânare pe
care o aprindem. Este momentul
cel mai frumos și mai potrivit ca
să ne amintim fiecare de anga -
jamentele bune luate în fața lui
Dumnezeu și să reînnoim aceste
angajamente, așa cum fac per soa -
nele consacrate. Totodată să ne
amintim și de cuvintele lui Isus:
„Aşa să lumineze lumina voastră
înaintea oamenilor, încât ei să
vadă faptele voastre bune şi să-l
glorifice pe Tatăl vostru cel din
ceruri!” (Mt 5,16).
X iosif păuleț, episcop de Iași
Lumina creºtinului w februarie 2020
3
ACTUALITATEA
ÎPS Aurel Percă
de pr. Adrian Blãjuþã
înscăunat ca arhiepiscop
mitropolit de Bucureşti
În cadrul sfintei Liturghii celebrate în catedrala „Sfântul Iosif” din Bucureºti, la
11 ianuarie, Mons. Aurel Percã a fost înscãunat ca arhiepiscop mitropolit ºi a
luat în posesie canonicã Arhidieceza Romano-Catolicã de Bucureºti. La acest
moment, din Dieceza de Iaºi, au fost ºi PS Iosif Pãuleþ, PS Petru Gherghel, mai
mulþi preoþi ºi persoane consacrate, dar ºi mulþi credincioºi laici.
La celebrare au participat
ÎPS Mi guel Maury Buendía,
nunţiu apostolic în România şi
Republica Moldova, cardinalul
Jean-Claude Hollerich, SJ, arhi e -
pis cop de Luxemburg, președin -
tele Comisiei Conferințelor Epis -
copale din Comunitatea Euro -
peană, cardinalul Péter Erdő,
arhiepiscop de Esztergom-Bu -
da pesta și primat al Ungariei,
24 de episcopi din ţară şi din
străi nătate, ÎPS Nifon al Arhi e -
piscopiei Târgoviştei, din par tea
Bisericii Ortodoxe Române,
ÎPS Hagopian Datev, episcop al
Arhiepiscopiei Armene, dr. Da niel
Zikeli, episcop-vicar al Bisericii
Evanghelice, Aurel Vainer, pre -
şedintele Federaţiei Comuni tă -
ţilor Evreieşti, reprezentanţi ai
ambasadelor şi cavaleri ai Or di -
nului de Malta, peste 200 de preoţi
şi multe persoane consacrate.
Prin tre autorităţi au fost pre -
mierul Ludovic Orban, Marcel
Ciolacu, preşedintele Camerei
Deputaţilor, Sergiu Nistor, con -
silier prezidenţial, Victor Opaschi,
secretar de stat pentru culte, dar
şi primarul municipiului Iaşi,
Mihai Chirica.
Catedrala a fost neîncăpătoare
cu mulţimea preoţilor şi a credin -
cioşilor, peste 2.000, care au dorit
să ia parte la celebrare, majo ri -
tatea urmărind celebrarea pe două
me gaecrane amplasate afară. Au
fost prezente şi rude ale noului
arhiepiscop mitropolit, precum
și consăteni veniţi din Săbăoani,
îmbrăcaţi în portul popular.
La începutul celebrării, nun -
ţiul apos tolic a prezentat decretul
papal de numire a Mons. Aurel
Percă – un gest al confirmării cano -
nice a nu mirii şi o prezentare a
noului arhi e piscop mitropolit de
Bu cureşti.
A urmat emoţionantul mo ment
în care ÎPS Ioan i-a oferit ÎPS Aurel
cârja pastorală, semn al încredin -
ţării conducerii întregii Arhidie -
ceze de Bucureşti, după care l-a
condus la tronul arhiepiscopal, în
aplauzele tuturor celor prezenţi.
Apoi, noul arhiepiscop mitro po -
lit a fost întâmpinat de întreaga
Arhidieceză de Bucureşti prin
câţiva reprezentanţi, cu un gest
de ascultare şi respect: o dele gaţie
formată din arhiepiscopul mi -
tropolit emerit Ioan Robu, epis -
copul auxiliar Cornel Damian, un
preot, două persoane consacrate
şi câţiva laici.
În cuvântul de învăţătură,
ÎPS Aurel a făcut referință la fe -
riciții Vladimir Ghica și Anton
Durcovici, amintind tuturor că
„în materie de trăire a credinţei nu
există perioade de tranziţie, avem
un drum bine precizat de evan -
ghelie şi de Bunul Păstor care ne
indică traiectoria. De aceea, inima
mea este plină de speranţă că, prin
ajutorul lui Dumnezeu, putem
schimba multe lucruri în bine”.
Împrumutând cuvintele sfân tului
Petru, s-a îndreptat în finalul pre -
dicii către Cristos, pentru a-i spune:
„Tu o ştii, Doamne, că te iubesc
mult; ajută-mă să păstoresc cu
dreptate poporul tău sfânt din
Arhidieceza de Bucureşti!”
La sfârșitul celebrării au luat
cuvântul pentru a-l felicita pe
noul arhiepiscop: ÎPS Ioan Robu
și PS Claudiu Pop, episcop auxi -
liar al Curiei Arhiepiscopale din
Arhiepiscopia Majoră de Alba
Iulia şi Făgăraş, care a vorbit în
numele Conferinţei Episcopilor
Catolici din România. În înche -
iere, ÎPS Aurel Percă a adresat un
cuvânt de salut tuturor celor care
au participat la sărbătoare, atât
din ţară, cât şi din străină tate,
îndreptându-se într-un mod spe -
cial și către PS Petru Gher ghel,
despre care a mărturisit: „Mi-a
marcat viața preoțească și mi-a
acordat încrederea sa de-a lungul
celor 34 de ani de colaborare”.
După terminarea sfintei Li tur -
ghii, arhiepiscopul mitropolit
Aurel a oferit prima binecu vân -
tare arhierească credincioşilor
prezenţi, care au purtat-o acasă
împreună cu amintirea unui eve -
niment istoric şi solemn pentru
Arhiepiscopia Romano-Catolică
de Bucureşti și pentru Biserica
Catolică din România. n
4 Lumina creºtinului w februarie 2020
ACTUALITATEA
Ziua Mondială a Persoanelor Consacrate
de pr. Mihai Augustin Folner, OCarm.
Aceastã zi, celebratã la 2 februarie, în sãrbãtoarea Întâmpinãrii Domnului,
înseamnãsãrbãtorirea frumuseþii Bisericii lui Isus Cristos în lumina diferi telor
carisme întrupate în aceºti fii ºi fiice ale Bisericii – persoanele consacrate.
Carismele sunt născute din
Duhul lui Dumnezeu, iar pe
noi, cei în care se întrupează, Duhul
ne conduce să vedem și să ne con -
fruntăm și cu provocările care ne
stau înainte. Duhul vrea ca noi să
știm încotro conduce Biserica;
inspirațiile sale trec prin noi, iar
el nu încetează să ne atragă spre
desăvârșirea chemării adresate
Bisericii și în Biserică.
În ciuda dificultăților pe care
le întâmpină, a lipsei de vocații,
a abandonurilor, viața consacrată
rămâne o realitate fără de care
Biserica nu ar fi ceea ce este. De
la început, Duhul Sfânt a chemat
bărbați și femei la alegeri radicale,
exclusive și fără compromisuri,
în vederea unirii cu Dum -
nezeu – semne escatologice ale
vieții viitoare. Persoanele consacrate,
în diferite moduri și carisme,
sunt chemate să fie în lume ima -
ginea iubirii Tatălui, manifestată
prin Fiul, care, în totală ascultare,
sărac și cast, i-a iubit „pe ai săi
care erau în lume, i-a iubit până
la sfârşit” (In 13,1b). Cei care se
lasă iubiți trăiesc iubirea și o
împărtășesc celorlalți.
Viața consacrată nu este primordial
acțiune caritativă, ci mod
de a fi: „Eu sunt a iubitului meu și
Ziua Mondială a Bolnavului
de pr. Daniel-Nicu Butacu
Mesajul papei Francisc pentru
a 28-a Zi Mondială a Bolnavului,
care se celebrează în Biserica Cato -
lică în fiecare an la 11 februarie,
începe astfel: „Veniţi la mine toţi
cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă
voi da odihnă” (Mt 11,28). Aceste
cuvinte indică drumul misterios
al harului, care se revelează celor
simpli şi care oferă odihnă celor
istoviţi. Celui care trăieşte durerea,
Isus nu-i impune legi, ci îi oferă
milostivirea sa, adică persoana
sa binefăcătoare. Boala îi aduce
pe oameni printre cei „osteniţi şi
împovăraţi”, care atrag privirea şi
inima lui Isus. De acolo vin lu -
mina pentru momentele de întuneric,
speranţa în momentele de
descurajare, spune Sfântul Părinte.
Biserica vrea să fie tot mai mult
şi mai bine „hanul” samariteanului
milostiv care este Isus Cristos
(cf. Lc 10,34), adică să fie casa
plină de harul său, care se exprimă
în familiaritate, primire, alinare.
În această operă faţă de fraţii
bolnavi se situează slujirea lucrătorilor
sanitari, care acţionează
cu competenţă, făcând să se simtă
prezenţa lui Cristos.
Papa Francisc își exprimă do -
rința unei cooperări, care are la
bază unirea principiilor de solidaritate
și subsidiaritate, pentru
ca bolnavii să aibă acces la îngrijiri
adecvate pentru salvgardarea
şi recuperarea sănătăţii. El încre -
dințează Fecioarei Maria, tămăduitoarea
bolnavilor, toate persoanele
care poartă povara bolii.
În Dieceza de Iaşi, Ziua Bolnavului
va fi celebrată în preajma zilei de
13 mai. n
iubitul meu este al meu” (Ct 6,3a);
„eu în ei și tu în mine” (In 17,23a).
Biserica noastră locală se bu -
cură „ca o mamă ce se bucură de
copii” (Ps 113,9b), de fiii și fiicele
sale consacrate, așezați înlăuntrul
ei (cf. Ps 113,9a), așezați în
ființa și identitatea ei de mamă.
Prezentul vieții consacrate pare
să fie asemenea iernii în care
viața stă pe loc, însă Duhul Sfânt
lucrează. El pregătește consacrarea
noilor generații tinere, a
formelor lor de consacrare. Bise -
rica este chemată să primească
inspirațiile Duhului Sfânt și să
asculte de ele, iar persoanele
con sacrate sunt, prin excelență,
vasul ales (cf. Fap 9,15) în care
această dimensiune profetică este
revărsată și trăită.
Viața consacrată va avea mereu
un viitor și nu va muri atâta timp
cât Cristos va rămâne unicul
motiv al existenței noastre, iar
noi, consacrați lui din iubire. n
Lumina creºtinului w februarie 2020
5
ACTUALITATEA
Un pelerinaj bine făcut
este mană cerească pentru suflet, este vindecător
Interviu cu pr. Iosif Dorcu
de pr. Adrian Blãjuþã
Fiind de multã vreme un apropiat colaborator al
revistei „Lumina creºtinului”, pr. Iosif Dorcu a oferit
un interviu revistei noastre, în contextul publicãrii
celui de-al 100-lea articol al sãu despre sanctuare.
– sunteți preot de aproape
34 de ani. În toți aceşti ani ați
împlinit diferite misiuni, atât
în Dieceza de iaşi, cât şi în alte
dieceze.
În Dieceza de Iași am fost pre -
zent în trei răstimpuri, în total
19 ani. În ceilalți 15 ani am ac -
tivat în alte patru dieceze: Bucu -
rești, Timișoara, Ierusalim și, în
cele din urmă, Tarbes-Lourdes.
– aş sublinia misiunea de
asistent spiritual pentru credin -
cioşii români din israel între
anii 1995-2002. acum slujiți în
franța. cum v-a venit această
înclinație spre misiune?
Nu cred că mi-a venit mie ideea.
De câte ori episcopul mi-a pro pus
ceva, niciodată nu am refuzat, ci
mi-am arătat disponibilitatea.
Cred că aici este răspunsul: dis -
ponibilitate. Toate începuturile au
fost grele, dar apoi m-am legat
de acele locuri. Îmi amintesc că,
după ce am ajuns la Tel Aviv,
departe și într-o lume total di -
ferită, între evrei și arabi, după
două săptămâni voiam să mă
întorc acasă. Dar, când am văzut
în biserica din Tel Aviv, sâmbătă
dimineața, peste 800 de bărbați,
mi-am zis: „Pentru aceștia, tre -
buie să rămân aici”. Azi pot spune
că toți cei şapte ani trăiți în Țara
Sfântă au fost cei mai frumoși
din toată viața mea.
– Vorbiți-ne puțin despre acti -
vitatea pe care sfinţia Voastră
o desfăşurați acum în franţa!
Cred că totdeauna, după Ieru -
salim, mi-am dorit să slujesc la
Lourdes, mai ales că între satul
meu, Butea, și Lourdes există o
strânsă legătură prin statuia din
biserica noastră. Am ajuns în
Franța în septembrie 2017, dar
episcopul de aici, Nicolas Brouwet,
mi-a propus să fac o experiență
de un an, ca adaptare, în Parohia
din Lourdes, nu la sanctuar. Du -
minica însă trebuia să fac pro -
gramul într-o parohie cu 25 de
sate, dar fără paroh. Descoperind
această incredibilă criză de preoți,
am acceptat să fiu paroh în die -
ceză, și nu capelan la sanctuar.
Am considerat că sunt mai util
ca paroh. Suntem foarte mulți
preoți străini aici, din alte țări și
continente, dar bucuria este că
suntem foarte bine acceptați și
apreciați. Nu mă simt străin chiar
deloc.
– experienţa aparte pe care o
trăiți acolo cum vă motivează
în preoție?
Trist e că nu sunt mulți creștini
practicanți, însă cei care sunt
impresionează prin maturitatea
și curajul cu care își mărturisesc
credința. Cred că în Franța există
acel „rest sfânt” (pe care profetul
Zaharia îl vedea la poporul ales)
care poartă Biserica mai departe.
Nici pe vremea sfântului Ioan
Vianney nu era altfel la Ars, dar
Biserica merge înainte prin acești
creștini.
– care sunt deosebirile dintre
comunitățile catolice din Mol -
dova şi cea pe care o păstoriți?
Mari deosebiri nu sunt, ci poate
procentajul frecvenței la sacra -
mente, aici fiind mult mai mic
decât în Moldova; și poate admi -
nistrativ, pentru că toate bise ricile
parohiale (construite înainte de
anul 1905) aparțin statului (res-
pectiv primăriei).
– sunteți un vechi cola bo rator
al oficiului pentru comuni ca -
ții sociale al episcopiei de iaşi,
dar şi al revistei „lumina
creştinului”...
Colaborarea mea cu revista a
început în anul 1993. Eram paroh
la Văleni, iar pr. Cornel Cadar,
trecând spre Horgești, mă vizita
des. Văzând că aveam abona -
mente la niște reviste franceze, Ø
6 Lumina creºtinului w februarie 2020
Ø mi-a propus să realizez pagina
externă. Apoi am pus umărul la
inițierea site-ului episcopiei,
www.ercis.ro, unde prima știre
din istoric prezintă instalarea mea
ca paroh la Iași, Parohia „Ador-
mirea Maicii Domnului”, în
luna mai a anului 2002.
– De unde v-a venit atracția
față de locurile de pelerinaj?
Din Israel. Toți muncitorii de
acolo erau foarte absorbiți de
muncă, iar unii reveneau în țară
fără să aibă nici cel mai mic con -
tact cu locurile sfinte. Atunci
mi-am zis că ar trebui găsit puțin
timp și pentru a vedea măcar lo -
curile esențiale. Am început mai
întâi cu pelerinaje în zilele săr bă -
torilor evreiești, iar apoi în zi lele
de vineri, fiind mai puține ore de
lucru. Mergeam o zi în Galileea
și una la Ierusalim și Betleem,
dar de fiecare dată celebram și o
Liturghie într-un sanctuar. Cred
că mulți (nu numai catolici) au
rămas cu amintiri de neuitat, dar
și cu rugăciuni înălțate spre cer
în Țara Sfântă.
– cum a apărut rubrica Sanc -
tuare în revistă?
În anul 2011 am sărbătorit
25 de ani de preoție. Toți colegii
am ales să ne întâlnim cu această
ocazie la Lourdes. Mulți au mers
cu avionul, însă eu am propus la
trei colegi să mergem cu auto mo -
bilul și, pe drum, până la Lourdes,
să vizităm 25 de sanctuare ale
Maicii Domnului. A fost un pe -
le rinaj excepțional și am fost fas -
cinat de sanctuarele Mariei.
La întoarcere, dându-mi seama
că există aceste valori ale Bise -
ricii și ale lumii, dar prea puțin
cunoscute, i-am propus pr. Cor nel
Cadar să prezint lunar un sanc -
tuar. El a fost foarte încântat de
idee. Din 2011 până azi am reușit
să prezint 100 de sanctuare. Și
mă refer doar la sanctuare ale
Maicii Domnului, și nu ale lui
Isus sau ale sfinților, care sunt
mult mai numeroase.
– care credeți că este valoarea
pelerinajului?
Încep prin a spune, cu durere,
că noi nu am avut un cult al pe -
le rinajului, însă azi observ o mul -
țime de creștini dornici să ajungă
la locuri sfinte și aceasta mă bu -
cură. Un pelerinaj bine făcut este
mană cerească pentru suflet, este
vindecător. E adevărat că implică
efort, cheltuieli, deplasare, timp,
suportarea grupului, dar toate
acestea au o răsplată. Toate cele
70 de minuni aprobate la Lourdes
au avut loc doar cu cei care s-au
deplasat la Lourdes. Pelerinajul
ne pune în contact concret cu
grota, cu statuia, cu icoana, cu apa,
cu stânca, adică ne pune în con -
tact cu Maica Domnului.
– cum vă alegeți sanctuarele
pe care le prezentați?
O primă condiție este ca acestea
să fie declarate oficial basilica
minor sau sanctuar recunoscut
oficial. Pe de altă parte, la fiecare
sanctuar e foarte interesantă ge -
neza, modul și motivul apariției
sale. Cele mai importante sunt
cele construite pe locul unde a
ACTUALITATEA
trecut Maria în viața sa (Nazaret,
Ein Karem) și cele ale aparițiilor
Maicii Domnului, oficial aprobate
de Biserică (acestea fiind în număr
de 16). Alte sanctuare adăpostesc
statui sau icoane miraculoase,
care au lăcrimat sau au fost găsite
în mod miraculos. În ultimul
rând sunt sanctuarele care au
apărut la inițiativa unor clerici
sau simpli credincioși, ori în urma
unui eveniment cu importanță
istorică. Așa cum subliniam deja,
geneza fiecărui sanctuar este o
frumoasă istorie de credință.
– numiți trei sanctuare despre
care ați scris şi la care țineți mult.
De ce tocmai acestea?
Deși mi-e greu să aleg, pun pe
primul loc Lourdes (Franța) cel
mai iubit şi frecventat, apoi Lo -
reto (Italia), pentru că face le gă -
tura între Orient şi Occident,
şi Altötting (Germania), pentru
emoţia profundă pe care o pro -
voacă pelerinului.
– există alte sanctuare cu care
ne veți surprinde în numerele
viitoare?
Am făcut un tabel cu sanc tuarele
pe care aș putea să le pre zint lunar.
Ar fi 303 sanctuare, așadar până
în decembrie 2036. n
Lumina creºtinului w februarie 2020
7
ANUL SFINTEI LITURGHII – 2019-2020
Isus a luat pâinea
de pr. Daniel Iacobuþ
La ultima cinãºi la fiecare sfântã Liturghie, Isus se oferã din iubire Ta tãlui
ºi fraþilor sãi. Pentru a se oferi pe sine, el a luat pâinea în mâinile sale.
Acest gest a devenit izvor de sens pentru ritul Bisericii ºi pentru viaþa
creºtinã.
La ultima cină și la fiecare sfântă
Liturghie, Isus se oferă din
iubire Tatălui și fraților săi. Pentru
a se oferi pe sine, el a luat pâinea
în mâinile sale. Acest gest a de ve -
nit izvor de sens pentru ritul Bise -
ricii și pentru viața creștină.
Rugăciunea euharistică I descrie
astfel prima acțiune a lui Isus cu
privire la pâine și la potirul cu
vin: „El, în ajunul pătimirii, a luat
pâinea/acest prețios potir în sfin -
tele și preacinstitele sale mâini”.
Rugăciunea Bisericii redă cu so -
lemnitate un gest care, în apa rență,
este destul de simplu și func țional.
Însă, de fapt, când a luat în mâi -
nile sale pâinea și potirul cu vin,
Cristos avea intenţia de a le
transforma în trupul şi sângele
său. El vedea deja în acea pâine
propriul său trup care se va jertfi
pe cruce, iar în potir, propriul
sânge care va fi vărsat pentru ier -
tarea păcatelor. Aceasta pentru
că, în mentalitatea ebraică, „trup”
nu se referă doar la materia cor -
pului, la carnea, țesuturile și oasele
sale, ci este un mod de a spune
„persoana, viaţa”. Luând în mâini
pâinea și potirul cu vin, Isus a
luat în mâinile sale realitatea pro -
priei persoane, propria sa viaţă,
cea de Fiu al lui Dumnezeu şi de
Fiu al Omului, cu toate eveni men -
tele sale, cu trecutul, prezentul şi
viitorul său. Atunci, Cristos și-a
luat viața în mâini și a oferit-o din
iubire Tatălui ca jertfă de recu -
noș tință, iar nouă, ca medica ment
al nemuririi.
Gestul lui Cristos stă la baza
ritului ofertoriului de la sfânta
Liturghie. Biserica săvârșește
aceeași acțiune atunci când preotul,
mergând la altar, ia în mâinile sale
pâinea și potirul cu vin, bine cu vân -
tându-l pe Dumnezeu, care le va
transforma în „pâinea vieții și
băutură spirituală”. Acel moment
este precedat la sărbătorile mari
de procesiunea de la ofertoriu, în
cadrul căreia câţiva credincioşi,
reprezentanţi ai întregii comu -
nităţi, iau în mâinile lor pâinea şi
vinul şi le aduc spre preot la altar.
Fiecare credincios este che mat
atunci să îşi ia viaţa în mâini şi
să o ofere Tatălui ceresc împreună
cu jertfa lui Cristos. Căci pâinea
şi vinul sunt rodul pământului şi
al viţei de vie, dar şi al muncii
mâinilor omului. Sunt un simbol
al fiecărei persoane, al vieții fie -
cărui credincios.
Dar există o condiţie pentru a
realiza cu adevărat acest gest îm -
preună cu Mântuitorul. Pentru
ca ritul liturgic să devină gest
existențial, trebuie să desco pe rim
că viața noastră este deja în mâi -
nile lui Dumnezeu. Isus poate să
îşi ia viaţa în mâini, să o binecu -
vânteze, să o frângă şi apoi să o
dăruiască, întrucât ştie că această
viaţă izvorăște din iubirea Ta tălui
său. Cristos ştie că viaţa lui se află
mereu în mâinile Tatălui: deja de
la începutul misiunii sale publice,
la botezul său în Iordan, Tatăl îi
spune: „Tu eşti fiul meu cel iubit,
în tine îmi aflu toată plăcerea”
(Lc 3,21-22); iar culmea vieţii sale
este marcată de strigătul: „Tată,
în mâinile tale îmi încredințez
sufletul” (Lc 23,46).
Cina din Emaus, de Jacopo da Pontormo
Asemenea lui Cristos și îm -
preună cu Cristos, și noi avem
nevoie să descoperim că am fost
luați în mâinile lui Dumnezeu.
Iar în loc de „luați”, am putea
alege un termen sinonim care
este și mai conform cu adevărul
biblic: „aleși”. Noi am fost aleși
de Dumnezeu ca fii în și prin Fiul
său. Aceasta înseamnă că el ne-a
văzut dintotdeauna ca persoane
iubite într-o manieră unică.
Înainte ca părinții să ne do rească
și ca prietenii să ne recunoască
darurile, ochii iubirii lui Dum -
nezeu ne-au văzut ca o realitate
prețioasă cu o valoare veşnică.
Sfânta Liturghie transformă
această certitudine de credinţă
într-o convingere personală: eu
am fost luat de Dumnezeu în
mâinile sale, de aceea sunt ales
de Domnul. Doar pentru că sunt
mereu în mâinile Domnului pot
să îmi iau viața în mâini și s-o
ofer, pentru că poate fi oferit
doar ceea ce este prețuit. n
8 Lumina creºtinului w februarie 2020
ANUL SFINTEI LITURGHII – 2019-2020
Acolo este ţara mea...!?
de Celina Romila
Acolo este þara mea, / ªi neamul meu cel
ro mânesc! / Acolo eu sã mor aº vrea, / Acolo
vreau eu sã trãiesc!
La aproximativ 100 de ani după
ce poetul Ioan Nenițescu a
scris aceste versuri, națiunea ro -
mână se confruntă cu un feno men
de o amploare fără precedent: mi -
grarea. Populația, silită să nu pă ră -
sească liber țara în perioada comu -
nistă, s-a lăsat atrasă după 1989
de mirajul posibilităților promise
de meleagurile altor țări. Aceasta
s-a întâmplat, de multe ori, cu
prețul unor mari sacrificii și
drame: dezrădăcinare, depopulare
a țării, copii lăsați de părinți în
grija altora, căsnicii destrămate,
trafic de persoane, exploatare prin
muncă. Au luat naștere, astfel,
mai multe categorii de persoane
vulnerabile.
La nivel european se constată
o adevărată criză generată de va -
lurile de persoane care fug din zo -
nele de conflict armat ale Orien -
tului Mijlociu. În condițiile depla -
sării, multe dintre ele au murit
sau au dispărut, majoritatea în
Marea Mediterană. De ase menea,
populații și din alte zone, pre cum
Asia, sunt tot mai prezente pe
continent.
Fenomenul migrării se mani -
festă la nivel mondial, iar mo ti -
vațiile sunt diverse: economice,
educaționale (studii), politice,
conflicte armate, calamități na -
turale etc.
Pentru a atrage atenția asupra
numărului foarte mare și în con -
tinuă creștere a migranților, dar
și asupra dificultăților cu care se
confruntă aceștia, Organizația
Na țiunilor Unite a proclamat, la
4 decembrie 2000, Ziua Interna -
țională a Migranților.
Atentă la semnele timpului,
Biserica Catolică stabilise încă
din anul 1914 Ziua Mondială a
Migrantului și a Refugiatului.
În mesajul pentru pace din
prima zi a anului, papa Francisc
îndemna la a vedea în migrant și
în refugiat nu numai „o pro blemă
de înfruntat, ci un frate și o soră,
care au nevoie să fie primiți, res -
pectați și iubiți, o ocazie pe care
Providența ne-o oferă pentru a
contribui la construirea unei so -
cietăți mai drepte”.
Îi încredințăm Sfintei Familii –
care, în mod providențial, a ple cat
în Egipt pentru a proteja viața
Mântuitorului de mânia regelui
Irod – pe toți aceia care sunt
ne voiți să-și părăsească țara de
ori gine, pentru ca ei să primească
protecție și sprijin în vederea in te -
grării în noile culturi pe care le
întâlnesc. n
Duminica
Bibliei
Din dorinţa papei Francisc,
exprimată în scrisoarea
apostolică Aperuit Illis, Dumi nica
Bibliei s-a celebrat anul acesta în
a treia duminică de peste an, la
26 ianuarie. În anul 2017, PS Petru
Gherghel a instituit Duminica
Bibliei în Dieceza de Iaşi, fiind
fixată atunci în a patra duminică
din Postul Mare.
Cu această ocazie, PS Iosif
Păuleţ a prezidat sfânta Litur ghie
în catedrala din Iaşi, avându-l
alături şi pe pr. Eduard Patraşcu,
responsabil al Oficiului pentru
Pastoraţia Biblică.
În scrisoarea apostolică Mise -
ri cordia et Misera, Sfântul Pă rinte
exprima dorinţa ca fiecare comu -
nitate să aibă o duminică din timpul
anului liturgic în care „să poată
reînnoi angajamentul pentru răs -
pândirea, cunoașterea şi apro fun -
darea Sfintei Scripturi”. Parohiile,
precum şi institutele de viaţă con sa -
crată au pus în centrul atenţiei
cuvântul viu al lui Dumnezeu,
care se citeşte la sfânta Liturghie
şi care se pune la dispoziţia fie că -
ruia, pentru a fi meditat şi
trans format în hrană spirituală.
Sfânta Scriptură, veche şi deopo -
trivă nouă şi interpelantă, ajută
Biserica şi pe fiecare personal să
înţeleagă ce vrea Dumnezeu de la
oameni şi cum poate fi dobândită
mântuirea în Isus Cristos, Cuvân -
tul întrupat. n
Lumina creºtinului w februarie 2020
9
MERGEÞI ªI TRÃIÞI ÎN PACE!
Tipul creştinului generos
de Alois Gherguþ
Viaþa cotidianãºi traiul într-o comunitate alãturi de cunoscuþi ºi apropiaþi ne
oferã ocazia sã descoperim diverse comportamente, reacþii, atitudini
la cei din jurul nostru, atunci când participãm la diverse activitãþi sau
manifestãri religioase.
În acest număr vom descoperi,
dintr-o vastă tipologie, imaginea
și elementele definitorii ale
persoanei generoase, disponibile,
mereu atentă la nevoile celor din
jur și implicată în acțiune ori de
câte ori are ocazia.
Conduita creștinului generos
exprimă întotdeauna mulţumire,
sfioșenie, modestie și noblețe su -
fletească, generează în jurul său
liniște, armonie, echilibru și încre -
dere. O astfel de persoană este
lipsită de egoism și invidie; bi -
nevoitoare, caută să fie în slujba
celorlalți în orice împrejurare,
dezinteresată, prietenoasă, co mu -
ni cativă, tonică, nu-i judecă pe cei
din jur, tolerantă, îngăduitoare
cu cei care o ironizează sau zâm -
bitoare cu cei care o calomniază.
Cei de pe margine, „analiștii”
sau „drepții”, vin imediat cu eti -
chete de tipul „sfântogul”, „inimă
largă”, „ușă de biserică”, „cu vio -
sul” etc. Ei se consideră îndrep -
tățiți să judece, să emită judecăți
de valoare la adresa celor pe care,
fără să conștientizeze, îi invi -
diază pentru că ei nu pot fi la fel,
oricât și-ar dori, nu au puterea
interioară să renunțe la zona de
confort în care se simt foarte bine.
Creștinul generos autentic este și
creştinul spiritual sau duhov ni -
cesc, care, deși nu este lipsit de
păcate sau greșeli şi, ca oricare alt
om, se confruntă cu probleme şi
ispite în fiecare zi, prin modul său
de viață l-a acceptat pe Cristos
necondiționat şi l-a aşezat în cen -
trul vieţii sale, iar dorința sa cea
mai arzătoare este ca viaţa pe care în această lume și că își poate
o trăieşte să îi fie plăcută lui permite să mimeze generozitatea,
Cristos şi, prin urmare, nu pune disponibilitatea sau recunoștința.
preț pe aprecierile sau clevetirile Un exemplu bun îl găsim în
celorlalţi.
episodul în care cei zece leproși
Diversitatea umană care ne vin la Isus și îl roagă să-i vindece.
înconjoară ne oferă și numeroase După ce s-au vindecat, doar unul
ocazii când putem descoperi și singur se întoarce să-și exprime
persoane care știu să simuleze mulțumirea și recunoștința, adică
foarte bine comportamentul crești - credinciosul generos, disponibil.
nului generos, în sensul că știu Ceilalți nouă au fost din categoria
să-și controleze gesturile, cuvin - credincioșilor oportuniști, care
tele, mimica, fac impresie bună, și-au văzut mai departe de trebu -
par gata oricând să ajute, să se rile lor.
sacrifice, se angajează verbal în După ce citești aceste rânduri,
toate, dar ezită să treacă la ac țiune. fără să vrei îți vine în minte în -
O astfel de persoană este de cons - trebarea: Oare eu ce fel de creștin
pirată de tot soiul de scuze și po - sunt? Nu te grăbi să-ți răspunzi,
litețuri prin care încearcă să se că vor urma și alte tipologii ce vor
justifice sau să evite implicarea fi descrise în numerele viitoare.
„ Viaþa este o per ma nentã cãlãtorie
din care ai multe de învãþat, dacã vrei
ºi dacã ai disponibilitatea necesarã
de a merge ºi trãi cu adevãrat în pace!
în acțiune, iar dacă se implică,
alege întotdeauna situațiile, sar -
cinile sau responsabilitățile care
îi aduc un maxim de beneficii cu
minim de efort. Este, dacă vreți,
un soi de corcitură, de hibrid al
creștinului generos autentic, un
tip pe care l-am putea denumi
„generosul” oportunist, cel ce
caută să fie în prim-plan, să placă
tuturor celor din jur, să câștige
încredere și să șantajeze emo -
țional pentru a-și satisface unele
frustrări sau interese egoiste. Unii
spun că stă în natura omului să
creadă că multe i se cuvin de drept
Vei găsi un răspuns mai complet
după ce vei parcurge toate descrie -
rile sau după ce vei avea o discuție
cu propriul tău eu. Apropo, mo -
mentele de introspecție, de autoa -
na liză critică nu sunt la în demâna
oricui; apare un mecanism de
evitare generat de teama că ai
putea găsi aspecte care nu te
avantajează sau care ți-ar putea
afecta stima de sine. Dincolo de
aceste temeri, viața este o per ma -
nentă călătorie din care ai multe
de învățat, dacă vrei și dacă ai dis -
ponibilitatea necesară de a merge
și trăi cu adevărat în pace! n
10 Lumina creºtinului w februarie 2020
CITIND SCRIPTURA
Sfânta Liturghie ca jertfă
de pr. Alois Bulai
Oficiul pentru Pastoraþia Biblicãîºi propune sã însoþeascã, la rândul sãu,
cateheza „despre sfânta Liturghie” a episcopului ºi a Oficiului pentru
Pastoraþia Liturgicã ºi Sacramente, scoþând la luminã izvoarele miste -
rului profund aflate în Sfintele Scripturi.
Dimensiunea esențială a Li tur -
ghiei este aceea de sacrificiu.
În Biblie nu poate fi concepută
nicio formă de viață religioasă fără
sacrificiu. Primii copii ai lui Adam
și ai Evei, Cain și Abel, au adus
sacrificii: Gen 4. Se poate ur mări
acest adevăr în toate cărțile cano -
nice. Există diferite tipuri de sa cri -
ficii: holocaustul sau arderea-de-tot,
semn al unei dăruiri totale și ire vo -
cabile; ospățul sacru, când o parte
din victimă (sângele, grăsimea) îi
revenea de drept lui Dum nezeu ca
stăpân al vieții, în timp ce car nea era
consumată de comeseni (Gen 8,20;
Ex 24,4-8; Jud 6,21; 11,31 etc).
Se realizează astfel comuniunea
între participanți, precum și alianța
între ei și Dumnezeu, pentru că
toți iau parte la același sacrificiu.
Sunt, de asemenea, rituri de ispă -
șire, sacrificii pentru păcat, sa cri ficii
pentru împăcare. Riturile fac vi -
zi bile sentimentele interioare: ado -
rația, căutarea intimității cu Dum -
nezeu, mărturisirea păcatului, do -
rința de iertare, consacrarea vieții.
La început nu există slujitori
anume. Capul familiei sau regele
sacrifică victimele. Mai apoi își
asumă acest rol bărbați specia li -
zați – preoții (Dt 33,8-11; Jud 17).
Dumnezeu respinge jertfele
umane, dar acceptă înjunghierea
animalelor. Importantă este dis -
po ziția inimii. Darurile îi sunt plă -
cute lui Dumnezeu numai dacă
omul i le oferă cu o inimă capa bilă
de a jertfi, în credință, ceea ce are
mai drag, după exemplul lui
Abra ham (Gen 22). Sacrificiul
in te rior constituie esențialul
(Ps 51,18-19) și, uneori, înlocu iește
riturile (Sir 35,1-10; Dan 3,38-45).
Ideea cea mai înaltă despre sa -
crificiu este cea a ispășirii vicare.
Slujitorul lui Iahve ia, în mod liber,
locul păcătoșilor. Ofranda sa
nepătată este spre folosul „celor
mulți”, potrivit planului lui Dum -
nezeu (Is 52,13–53,12). Interio -
ritatea cea mai profundă unită cu
dăruirea totală are eficacitatea
universală.
Pentru vestirea morții ispăși -
toare a lui Isus, Noul Testament
folosește formulele caracteristice
pentru jertfa ispășitoare a Sluji -
to rului lui Iahve (Is 53,10 ș.u.): el
a venit „pentru a sluji” și „își dă
viața” ca „răscumpărare” pentru
„cei mulți” (Mc 10,45 și textul pa -
ralel Lc22,37). Cadrul pascal al Cinei
de pe urmă stabilește un ra port
precis între moartea lui Cristos și sa -
crificiul „Mielului pas cal” (Mt 26,2;
In 11,55-56; 12,1; 13,1). Isus se
referă clar la „sângele Alianței”
(Ex 24,8; Mc 14,24 și textul pa ra lel).
Este evident că sângele Mielului
care eliberează poporul evreu,
jertfele de la Sinai care sigilează
alianța și moartea Slujitorului care
ispășește păcatele poporului subli -
niază caracterul de sacrificiu al
morții lui Isus. Aceasta dobândește
iertarea păcatelor pentru mul țimi,
consfințește alianța cea nouă și dă
naștere unui popor nou, pentru
care obține răscumpărarea. Moartea
de pe Calvar este izvor de viață.
Liturghia destinată să facă pre -
zent „în amintire” unicul sacrificiu
al crucii în cadrul unui ospăț leagă
noul rit al creștinilor de vechile
sacrificii. Jertfa lui Isus în reali -
tatea ei sângeroasă și în expresia
ei sacramentală recapitulează și
împlinește toate sacrificiile: ea este
în același timp ardere-de-tot, sa -
crificiu de ispășire și sacrificiu de
comuniune. Eficacitatea sacrifi -
ciului Fiului lui Dumnezeu este
universală. Isus, Marele Preot și
victimă, realizează alianța cea
nouă, desăvârșită și definitivă,
între Dumnezeu și poporul său
(Evr 8,6-13; 9,15 – 10,18). Prin
vărsarea sângelui său, Mielul
înjun ghiat garantează „curățirea
conștiinței de faptele moarte”
(Evr 9,14) și credincioșii se îm -
părtășesc cu trupul și sângele lui
Cristos (1Cor 10,16), principiu de
viață veșnică (In 6,53-58). Această
participare semnifică și realizează
unirea credincioșilor într-un singur
trup (1Cor 10,17) și, în comu niune
de viață cu Domnul lor, formează
„o preoție sfântă pentru a aduce
jertfe spirituale, plăcute lui Dum -
nezeu, prin Isus Cristos” (1Pt 2,5). n
Lumina creºtinului w februarie 2020
11
MESAJUL SFINÞILOR
Fericitul Anton Durcovici
în faţa furtunii comuniste (II)
de pr. Petru Ciobanu
Am vãzut în numãrul trecut cã vizitele pastorale ale episcopului Anton
Durcovici au reprezentat principala mãsurã de apãrare a credin cioºilor
catolici în faþa furtunii comuniste.
Acest fapt l-a recunoscut și Se -
cu ritatea, care scria că „vizita
episcopului Durcovici Anton în
satele catolice din județul Bacău și
predicile ținute de el au avut drept
scop de a arăta maselor că Gu -
ver nul caută prin diferite mijloace
să lovească în Biserica Catolică și
să le agite împotriva actualei forme
de stat”.
Pe lângă vizite, au existat unele
măsuri la nivelul Conferinței Epis -
copale Române, în ședințele din
anii 1948-1949. Astfel, în februa -
rie 1948, în cadrul ședinței de la
Arhiepiscopia de București la care
au participat episcopii romano- și
greco-catolici din România, s-au
discutat articolele din noua Con -
stituție a Republicii Populare Ro -
mâne care se refereau la școlile
ca to lice. „Episcopii nu erau de
acord cu acel articol care spunea
că nicio confesiune nu are dreptul
de a înființa sau de a conduce școli
de învățământ public, de orice
grad”. Ca rezultat, guvernului
României i-a fost adresat un me -
moriu, în care episcopii cereau
menținerea conducerii școlilor
catolice de către Biserică.
În cadrul ședinței Conferinței
Episcopilor Catolici din România
din iulie 1948, pe lângă condam -
narea denunțării unilaterale a
Concordatului dintre România
și Sfântul Scaun din partea auto -
ri tăților comuniste, la 19 iulie
ace lași an, episcopii Anton Dur -
covici și János Scheffler au fost
desemnați să examineze situația
acelor credincioși catolici care s-au
înscris în Partidul Comunist și a
acelora care doreau să se înscrie.
S-a decis că nu se poate da un
răspuns general la această pro -
blemă, ci trebuie examinat fie care
caz în parte, „ținând seama de
primejdia pentru credința reli -
gioasă din partea partidului
comunist”. Totuși, la 27 octom -
brie 1948, episcopul Anton Dur -
covici a emis circulara nr. 6/1948,
prin care le amintea tuturor că
un creștin autentic nu poate fi, în
același timp, un adevărat co mu -
nist, întrucât cele două învățături
sunt total contrare – idee pre luată
din Enciclica „Quadragesimo
anno” a papei Pius al XI-lea. Textul
acestei circulare trebuia să fie citit
în fiecare parohie în ziua de 7 no -
iembrie 1948. Punctul 4 pre vedea
expres că „orice catolic, de orice
rit, este ipso facto excomunicat
dacă ia parte la vreo adunare sau
consfătuire cu scopul de a unelti
pentru lepădarea de Biserica
Ca to lică. Dezlegarea de la această
excomunicare este rezervată Nouă
sau Locțiitorului Nostru”.
La sfârșitul lunii noiembrie 1948,
într-o altă ședință, episcopii Cisar,
Márton și Durcovici au discutat
asistența greco-catolicilor care nu
au trecut la ortodoxie ori doreau
să se întoarcă la credința catolică.
S-a stabilit că orice preot catolic
poate da, în ritul său, această asis -
tență și că atât preoții, cât și cre -
din cioșii rămași greco-catolici
pot asista la Liturghiile din oricare
biserică catolică.
În același sens al opoziției față
de regimul comunist, în ședința
Conferinței Episcopale de la sfâr -
șitul lunii februarie 1949, epis copii
Anton Durcovici și Márton Áron,
singurii rămași în libertate, au
decis să renunțe la salarizarea
preoților pentru a-și asigura li ber -
tatea în transferurile acestora. Un
alt motiv al renunțării era și dife -
rența dintre salariile preoților din
centrele episcopale și cei din pa -
rohii. Decizia a fost reiterată de cei
doi episcopi și în cadrul con fe rinței
de la mijlocul lunii aprilie 1949. La
5 și 29 aprilie, episcopul Dur co vici
a trimis două circulare preoților
Diecezei de Iași, cerându-le să nu
primească salariul de la stat, iar
dacă l-au primit, să depună respec -
tiva sumă în contul Ministerului
Cultelor.
Se înțelege că aceste acțiuni nu
puteau rămâne nepedepsite de
auto rități, astfel că la 21 iunie 1949
a fost arestat Márton Áron, iar la
26 iunie și Anton Durcovici. n
12 Lumina creºtinului w februarie 2020
Lackawanna
de pr. Iosif Dorcu
Putem considera că istoria sanc -
tuarului începe în anul 1921,
iar inițiatorul și ctitorul acestuia
este preotul Nelson H. Baker.
În anul 1916, un incendiu a
distrus biserica parohială „Sfântul
Patrick” din Lackawanna. S-au făcut
ceva reparații, însă părintele Baker
a elaborat un proiect de construire
a unui nou edificiu. La 7 mai 1921
s-a celebrat ultima Liturghie în
biserica veche. Imediat a fost de -
molată, iar proiectul preotului
Baker, realizat cu sprijinul consi -
liului parohial, prevedea con -
struirea unui mare sanctuar
dedicat Maicii Domnului, cu
titlul „Sfânta Fecioară Maria a
Victoriei”. Preotul era foarte
cunoscut în toată zona pentru
activitatea sa caritativă. Datorită
notorietății sale, a reușit foarte
repede să colecteze suma necesară
construcției – 3,2 milioane de
dolari. La sfârșitul anului 1925,
după un proiect al arhitectului
francez Emile Ulrich, lucrările
erau deja terminate, iar parohia
nu avea nicio datorie. Prima
Li tur ghie s-a celebrat cu ocazia
Cră ciunului din anul 1925. La
25 mai 1926 a avut loc consa crarea
bisericii în prezența episcopului
de Buffalo, William Turner, și
a cardinalului Patrick Hayes,
arhiepiscop de New York. Două
luni mai târziu, papa Pius al XI-lea,
printr-un decret apostolic, a oferit
noului sanctuar titlul de basilica
minor. Este prima biserică de -
clarată bazilică pe continentul
nord-american.
Părintele Backer a rămas rector
al bazilicii și al diferitor instituții
caritative până la moartea sa, la
29 iulie 1936. A fost introdusă
cauza de beatificare de către Die -
ceza de Buffalo în anul 1986. Papa
Benedict al XVI-lea, în anul 2011,
a recunoscut eroicitatea virtuților
sale și l-a declarat „venerabil”.
Ulterior, sanctuarul a suferit
două modificări. În anul 1941 o
furtună puternică a afectat serios
cele două turnuri înalte de 50 m,
realizate din marmură. Suc ce -
sorul părintelui Backer, Mons. Jo -
seph Maguire, a lăsat doar turnu -
rile mai mici pe care le-a acoperit
cu tablă din cupru, asemenea cu -
po lei. În anul 2002 s-a schimbat
acoperişul.
Sanctuarul impresionează prin
armonia formelor, nobleţea mate -
rialelor şi armonia cromatică din
interior. În exterior este acoperit
în totalitate cu marmură albă,
adusă din statul american Georgia.
În interior pot fi admirate 40 de
nuanţe de culori ale marmurei
aduse din Italia.
De asemenea, este impre sio -
nantă cupola, cu înălţimea de 50 m.
SANCTUARE
În nordul statului american New York, mai exact în Dieceza de Buffalo, nu
departe de Cascada Niagara, existã, de aproape un secol, sanctuarul
naþional „Sfânta Fecioarã Maria a Victoriei” din Lackawanna.
La data construirii, în anul 1926,
având diametrul de 24 m, era a
doua ca mărime după aceea a Capi -
toliului din Washington, DC. Pe
cupolă sunt statui care înfățișează
patru îngeri ce cântă din trompetă,
cu înălțimea de 5,5 m.
În jurul intrării sunt am plasate
în semicerc câteva coloane, iar
deasupra sunt două grupuri sta -
tuare cu copii: în partea stângă
copiii sunt supravegheați de o
călugăriţă, iar în partea dreaptă
de părintele Backer. Deasupra
intrării, într-o nişă semicir culară,
străjuieşte o altă reprezentare a
Maicii Domnului. Statuia, înaltă
de aproape 4 m, cântăreşte 8 tone
şi este realizată din cea mai nobilă
marmură de Carrara.
Punctul principal al sanctua rului
îl constituie altarul principal, unde
domină statuia Sfintei Fecioare
a Victoriei, cu o înălţime de 2,7 m
şi o greutate de 730 kg. Fiind
realizată în Italia, înainte de a
porni spre continentul american
a fost binecuvântată de papa Pius
al XI-lea. n
Lumina creºtinului w februarie 2020
13
PAGINA FAMILIILOR
Şi la biserică mergem împreună!
Paginã realizatã de pr. Felician Tiba
Mi-au plãcut copiii dintotdeauna. Ca orice fetiþã, ºi eu m-am jucat cu
pãpuºi încã de micãºi am putut sã-mi dezvolt simþul matern, aºa încât,
ca orice tânãrã fatã, cred, abia aºteptam sã am copiii mei.
Ceea ce n-am suportat vreodată
a fost să văd cum anumite
mame își „chinuie” efectiv copiii
pentru a scoate „oameni mari”
din ei. Să-i pui să învețe engleză
încă de la grădiniță, să-i duci la
înot, la karate, la șah, la chitară,
la schi, la gimnastică, să-i duci
la grădiniță când ei abia merg în
picioare și poate nici nu vorbesc,
să-i lași la școală până după-amiaza
târziu pentru a-și face temele și
pentru a învăța pentru a doua zi,
toate acestea nu doar că mi se
păreau un chin pentru copii, ci
timp pierdut! Cât vor reține acei
copii din ceea ce le-a fost „impus”
de către părinți, la o vârstă când
trebuiau lăsați să facă efectiv ce
vor ei?
Mă gândeam eu atunci, de ce
nu sunt lăsați să se joace cum
doresc și cu cine doresc? Dacă ei
vor să se uite la desene animate,
de ce să nu poată? Dacă vor să
mănânce ceva și nu ceea ce le
propun părinții, de ce să nu fie
lăsați? Dacă vor să nu doarmă,
de ce trebuie să-i pui forțat să o
facă? Ca să nu zic că am fost cri -
tică și cu privire la părinții care își
duceau forțat copiii la bise rică!
Săracii, trebuiau să stea acolo o
oră sub privirea mereu amenin -
țătoare a părinților. Ba că îi vede
părintele și le taie limba, ba că
plânge Isus dacă nu stau cu minți,
ba că îi ia Moșul și îi bagă în sac...
Dar a venit și vremea mea...
M-am căsătorit cu un băiat pe
care îl iubesc, ne-am construit o
casă și, când am considerat că e
momentul, i-am cerut lui Dum -
nezeu să ne binecuvânteze și cu
darul vieții. Iar el nu a stat prea
mult pe gânduri!
Avem împreună doi copii. I-am
primit cu drag și suntem deschiși
și pentru ceea ce va mai voi să
ne dea. Doar că, imediat după ce
am ieșit de la maternitate, mi-am
schimbat și concepția „libertină”
pe care o aveam în ceea ce privește
copiii în general. Să vă dau un
exemplu: Conform principiului
meu inițial, l-am lăsat pe copil
să mănânce doar ce voia. Iar el a
ajuns să mănânce doar chipsuri și
ciocolată, mai ales „ouă Kinder”.
Nu dormea ziua, pentru că mi-am
zis să-l las să facă tot ce simte.
Peste tot în casă era doar cioco lată
lipită și ambalaje de chipsuri.
Fetița – pentru că al doilea copil
a fost o fetiță –, la rândul ei, s-a
molipsit de la fratele mai mare și
a început să facă la fel. Noi înșine,
ca soți, aveam dese episoade de
ceartă din cauza lor. Soțul îmi
spunea că nu e bine ce fac, dar eu
i-am explicat cât am suferit și
cât m-a deranjat să văd mame
care efectiv își chinuiau copiii
impu nân du-le un anumit tip de
comportament.
Într-o zi, nu exagerez, după ore
de privit la desene animate pe
telefon și după binecunoscuta
masă de chipsuri și de ciocolată,
copilul meu, băiatul, a început să
aiurească. Avea privirea tulbure,
era palid și prezenta semne evi -
dente de surmenaj. M-am spe riat
atât de tare, încât chiar în acel
moment am închis televizorul,
ne-am luat fiecare telefoanele,
iar tableta efectiv am aruncat-o.
De atunci în casă la noi se
mănâncă doar mâncarea pe care
o mâncăm cu toții, și asta doar
în bucătărie, ne uităm împreună
la televizor, iar după-amiaza se
doarme. N-o să credeți, dar și
la biserică mergem împreună!
(Cristina) n
14 Lumina creºtinului w februarie 2020
PENTRU COPII
Micul conte
Istorioarã moralã de Christofor V. Schmid
Traducere de Bronislav Falewski
(continuare din numãrul trecut )
Chiar în acea noapte contele
dădu ordin şi împuterniciri
celor mai de seamă şi voinici dintre
oşteni ca să-i caute prin toate vi -
zuinile şi ascunzişurile şi să-i aducă
pe tâlhari legaţi la Eichenfels. Apoi
începu din nou să vorbească îm -
preună cu fiul său, şi ar fi stat
toată noaptea dacă nu l-ar fi făcut
atent Menrad că au toţi nevoie de
odihnă pentru ca în dimineaţa
următoare să se trezească voioşi
şi să ajungă cu bine la Enchelfels.
14. Mama mângâiată
Buna şi nobila contesă ducea în
acest timp o viaţă plină de tris -
teţe şi mâhnire.
Auzise imediat de încheierea
războiului şi nădăjduia să-şi vadă
în scurt timp soţul. Totuşi, la aceste
gânduri o podidiră lacrimile.
– Ah, Dumnezeule – zise ea –,
sunt foarte nefericită! Ce aduce
lumii întregi bucurie mie îmi
aduce o durere nespus de mare.
Fiecare soţie a celui mai simplu oş -
tean se bucură de venirea so ţului
ei, iar eu nu mă pot gândi la ziua
sosirii lui fără o nespusă groază.
Ah, ce durere îl aşteaptă! Cum
voi putea să-i dau de ştire ră pirea
copilului nostru? Oh, pentru noi
doi revederea nu va mai fi un
timp al bucuriei!...
Era cuprinsă de o spaimă
nemaipomenită. Nu găsea nicăieri
odihnă, nici linişte. Mergea dintr-o
cameră în alta, intra în capelă,
ieşea pe urmă în grădină. Unde
mergea şi unde stătea, gândul ei
era tot la Dumnezeu. Numai în
rugăciune şi în gândul că Dum -
nezeu cârmuieşte până şi cele
mai încercate întâmplări spre un
sfârşit bun mai găsea contesa
ceva linişte.
– Bunule Dumnezeu – se rugă
ea, după ce se retrăsese într-una
dintre cele mai întunecoase
camere şi începu să plângă –, bu -
nule Dumnezeu, miluieşte-te de
mine, miluieşte-te de soţul meu,
adu tu un sfârşit pentru chinurile
acestea cumplite, căci numai tu
eşti în stare să o faci! Fă ca
Desen de Tatiana Biºog
revederea noastră să fie plină de
bucurie. Tu, în neţărmurita-ţi
înţelepciune, ne-ai despărţit pe
toţi trei – tată, mamă şi copil;
dă-ne înapoi copilul şi uneşte-ne
din nou! Tu ai şters deja nenumă -
rate lacrimi; fă la fel şi cu ale
mele! Tu eşti atotmilostivul şi
tocmai a preface durerile în bu -
curie îţi este lucrul cel mai plăcut.
O, Tată, Tată, preascumpul meu
Tată! Oricât de păcătoasă aş fi,
tot mai sunt fiica ta şi te pot numi
Tată la porunca Fiului tău preaiu -
bit. Oh! Tu mă iubeşti, cu sigu -
ranţă, mai mult chiar decât pot
iubi eu pe fiul meu! Ascultă-mă,
nu o respinge pe fiica ta, care nu
cunoaşte altă scăpare decât la
tine...”
Pe când se ruga astfel, auzi nişte
paşi. Privi în sus şi iată! Mar ga reta,
care tocmai sosise cu întreaga so -
cietate, venea prin bolta întu -
necoasă a grădinii, îndrep tându-se
spre acea încăpere. O rază de spe -
ranţă căzu în inima contesei când
o recunoscu pe Margareta şi zări
faţa veselă a fetei; i se părea că
vede un înger din cer.
– O, scumpa şi buna mea con -
tesă – începu Margareta –, vă aduc
veştile cele mai îmbucurătoare
despre scumpul vostru Enric: tră -
ieşte şi în scurt timp îl veţi revedea!
Abia începu Margareta să isto -
risească şi iată, intră în încăpere
sihastrul Menrad pentru a o pre găti
pe contesă de venirea fiului şi so -
ţului ei. Înţeleptul bătrân ştiu să
facă acest lucru într-un mod foarte
delicat. Contesa era acuma plină
de speranţă că în curând îşi va
revedea soţul şi copilul şi-l conduse
pe sihastru în odaia în care lo -
cuise, pe timpuri, împreună cu
Enric.
Ø
Lumina creºtinului w februarie 2020
15
PENTRU COPII
Anii copilăriei...
Prelucrare de pr. Felician Tiba
Mă gândesc cu mult dor la
co pilărie. Ce partide de
fotbal mai jucam pe uliţa sa tului!
Cum ne organizam, cum făceam
echipele. Nu aveam adidaşi şi nici
crampoane, nu aveam nici minge
de calitate, ba de cele mai multe
ori era şi spartă, dar se chema
„minge” şi asta era important
pentru noi. Era locul unde încă -
peam cu toţii, unde micile cer turi
se terminau imediat cu o strân -
gere de mână şi unde nu era loc de
înjurături sau de alte vorbe urâte,
pentru că „te spun mamei şi o să
vezi ce păţeşti”. Autoritatea era
autoritate!
Pe un astfel de fond, unul dintre
noi a avut ideea organizării unui
Rozariu la una dintre crucile con -
struite la o răscruce de drumuri.
Să ne fi văzut transpiraţi, murdari,
gâfâind şi cu bucăţi de beţe în
mână – pentru că pe vremea aceea
nu aveam rozariu ca astăzi. Şi tot
mutam acele beţe, zece la număr,
dintr-o parte în alta, până ter mi -
nam Rozariul. Aşa a devenit un
obicei ca, seară de seară, după o
partidă de fotbal, să ne rugăm Ro -
zariul la crucea de la răscruce.
Nu mai conta că întârziam acasă
şi că oricum ne-o „furăm”, că pă -
rinţii nu ne credeau că am fost şi
la rugăciune. Înduram pentru Isus
şi asta făcea din noi un fel de
„martiri” din pildele pe care ni
le spunea părintele la biserică.
Pentru a fi sigur că joacă, cel
mai slab făcea echipele. La rugă -
ciune însă nu era pe echipe. Era
pe curaj şi pe răbdare. Începea
cineva care avea curaj şi rămâ -
neau până la sfârşit doar cei care
aveau răbdare.
Aşa ne-am ţinut departe de
vorbele urâte, de ideea de a
organiza câte o „burtă” de cireşe
sau de căpşuni. Aşa ni s-a dus
vestea că la crucea de la răscruce
sunt nişte copii care se roagă şi,
ducându-se astfel vestea, au în -
ceput să se roage Rozariul la toate
grotele din sat. Ce face copilăria
din copil! (Mihăiţă) n
Ø
Când deschise uşa, iată că-i
ieşi înainte soţul ducându-l în
braţe pe fiul lor, Enric. Ea nu putu
să mai rostească altceva decât
cuvintele:
– Oh, soţul meu! Oh, copilul
meu!
Şi căzu în braţele contelui.
Nobila doamnă plânse multă
vreme fără a scoate un cuvânt,
udând când faţa copilului, când
pe cea a soţului ei cu lacrimile
cele mai dulci.
– Acuma pot muri bucuroasă,
zise ea în fine, că am mai putut
vedea şi aceasta! Cât de bine ştie
Dumnezeu să cârmuiască toate!
Tremuram, scumpul meu soţ,
să-ţi ies înainte fără scumpul
Enric, şi iată, tu îl aduci în bra ţele
tale! O, Dumnezeule, toată viaţa
mea nu-ţi voi putea mulţumi
îndeajuns că ai adus la un sfârşit
atât de bun această groaznică
întâmplare. De-acum înainte,
întreaga mea viaţă nu-mi voi mai
pierde curajul. Tu ştii să faci sfâr -
şitul să fie bun. O, Enric, ce băiat
drăguţ ai devenit în acest timp!
O, scumpul meu soţ, ce revedere
fericită ne-a pregătit la toţi trei
bu nul Dumnezeu! El ne-a despăr -
ţit unul de altul şi tot el ne-a
adus în mod minunat laolaltă.
Slavă şi mulţumire să-i fie lui!
Toţi trei vărsară lacrimi de
bucurie şi de mulţumire faţă de
Dumnezeu. Margareta plângea
cu ei şi nici Menrad nu-şi putu
stăpâni lacrimile...
După ce se mai domoli această
bucurie, Enric începu să isto ri -
sească mamei sale toate câte le-a
păţit. Micuţul făcu aceasta cu o
mare vioiciune, iar mama când
plângea, când zâmbea. Mai cu
seamă Enric ştiu să povestească
clipa aceea când zărise pentru prima
oară lumina zilei prin crăpătura
stâncii. Dar cu cea mai mare bu -
curie şi cu o nespusă emoţie isto -
risi despre acele neuitate clipe
când auzise pentru prima dată pe
Menrad vorbindu-i despre bunul
Dumnezeu, iar pe când spunea
acestea, lacrimile îi străluceau în
ochi.
– Cu adevărat, zise contele, cât
pe-aci să doresc şi eu să fi trăit
anii copilăriei într-o asemenea
vizuină. Noi prea suntem obiş -
nuiţi cu vederea splendidelor opere
ale lui Dumnezeu. O, dacă şi noi
am fi ajuns să privim la fel ca şi
Enric lucrările lui Dumnezeu nu
de la început, ci abia după ce am
fi ajuns la vârsta priceperii, ce
mare impresie ar fi lăsat asupra
noastră! Bunule Dumnezeu, cât
ne-am minuna de atotpu ter nicia
ta, cum am admira înţelep ciunea
ta şi cum ne-am bucura de bu nă -
tatea ta! Ce sentimente ne-ar pă -
trunde la privirea cerului cel fru -
mos şi a pământului cel mi nu -
nat. Ceea ce merge atâta la inimă
trebuie să vină de la o inimă plină
de iubire! (va urma)
16 Lumina creºtinului w februarie 2020
PENTRU TINERI
Christus vivit
Ascultare disponibilă şi atentă a tinerilor
de pr. Felix Roca
La 13 ianuarie 2017, papa Francisc se adresa tinerilor ºi Bisericii întregi,
într-o scrisoare, cu ocazia prezentãrii Documentului Pregãtitor al celei
de-a XV-a Adunãri Generale Ordinare a Sinodului Episcopilor, ce urma
sã se desfãºoare în luna octombrie a anului 2018.
Cu această scrisoare, Sfântul
Părinte îi încuraja pe tinerii
din lumea întreagă să asculte
glasul lui Dumnezeu care le cere
colaborarea pentru a construi
„o societate mai dreaptă şi mai
fraternă”, „o lume mai bună”.
Papa insista ca tinerii să se facă
auziți: „Faceţi să se audă strigătul
vostru, lăsaţi-l să răsune în comu -
nităţi şi faceţi să ajungă la păs tori!”
În același timp, Sfântul Părinte îi
asigura pe tineri că „Biserica do -
reşte să stea în ascultarea glasului
vostru, a sensibilităţii voastre, a
credinţei voastre; chiar şi a îndo -
ielilor şi criticilor voastre”.
Prin sinodul cu tema „Tinerii,
credinţa şi discernământul voca -
ţional”, Biserica a decis să se în -
trebe cum să însoţească tinerii,
așa încât ei să recunoască și să
accepte chemarea la plinătatea
vieții și a iubirii, și cum să le ceară
să o ajute în identificarea celor
mai eficiente modalități de a
anunța Vestea cea Bună în zilele
noastre. S-a pornit de la convin -
gerea că, ascultându-i pe tineri,
Biserica va auzi vocea Domnului
care răsună şi astăzi. Precum
odinioară Samuel și Ieremia,
există şi azi tineri care știu cum
să discearnă semnele vremu rilor
noastre, semnalate de Duhul Sfânt.
Însă cea mai mare provocare pen -
tru Biserică este tocmai crearea
unei atitudini sincere de ascul tare
a tinerilor.
Ce înseamnă a-i asculta pe ti -
neri? Papa Francisc explică acest
lucru la numerele 291-298 din
exortația apostolică postsi no dală
Christus vivit. Primul semn al
ascultării este atenția oferită per -
soanei, valorizarea ei, inclusiv prin
timpul ce i se oferă. Este ima ginea
lui Isus care îi însoțește pe uce -
nicii din Emaus, vorbește cu ei și
rămâne împreună cu ei. Pentru
papa este important ca tânărul
„să simtă că îl ascult necon di -
ționat, fără a mă ofensa, fără a mă
scandaliza, fără a mă supăra, fără
a obosi”. În al doilea rând, atitu -
dinea de ascultare înseamnă a-l
ajuta pe tânăr să discearnă harul
de ispită. „Această ascultare –
spune papa Francisc – este menită
să discearnă cuvintele mântui toare
Pentru tineri:
q Să nu ai pretenţia să îţi fie cunoscută părerea, dacă nu ţi-o exprimi!
q Ai curajul să împărtăşeşti ideile tale, deoarece ele pot fi de
mare folos!
q Fii mereu atent să asculţi părerile celorlalţi!
Pentru comunităţi:
q Nu vă fie teamă să acceptaţi că Dumnezeu poate vorbi şi prin
cei mai tineri!
q Ascultaţi „strigătul” tinerilor, chiar dacă acesta nu este exprimat
în cuvinte!
q Nu ezitaţi să cereţi şi părerea tinerilor în deciziile care privesc
comunitatea!
ale Duhului bun, care ne propune
adevărul Domnului, dar și cap -
canele duhului rău, înșelăciunile
și seducțiile sale”. O a treia carac -
teristică a ascultării este atenția
față de țelurile persoanei, față de
orizonturile sale, față de ceea ce
ar dori să fie. Papa specifică faptul
că „această ascultare este atenție
față de intenția ultimă, aceea care
la sfârșit decide viața, pentru că
există cineva ca Isus care înțelege
și apreciază această intenție ultimă
a inimii”.
De o astfel de atitudine au
nevoie tinerii! Este nevoie să se
înțeleagă faptul că, atunci când
„Biserica abandonează schemele
rigide și se deschide la o ascul tare
disponibilă și atentă a tinerilor,
această empatie o îmbogățește,
deoarece «permite tinerilor să
dăruiască propriul aport comu -
nității, ajutând-o să perceapă noi
sensibilități și să-și pună între bări
inedite»”. n
Lumina creºtinului w februarie 2020
17
PENTRU TINERI
Începe Postul Mare. Din nou!
de sr. Iuliana Neculai, NDS
Anul acesta, timpul Postului Mare începe la 26 februarie. O sãrbãtoare
atât de mare precum este Paºtele cere o pregãtire adecvatã a minþii,
a inimii, a trupului cu toate simþurile sale.
Isus Cristos e purtătorul de cruce,
dispus să însoţească pe orice
creştin în munca de convertire.
În fiecare an se aude o invitaţie
veche şi nouă în acelaşi timp:
„Convertiţi-vă!” În fiecare an se
aude o invitaţie veche şi nouă în
acelaşi timp: „Convertiţi-vă!”
Când mă gândesc la post îmi
revin în memorie cele învățate
de când eram copil: este un timp
asociat cu renunțarea – idee cu
care am și intrat în viața religioasă.
Cu trecerea anilor, reflecția a fost
în jurul unei întrebări pe care mulți
și-o pun: Ce ar trebui să facem
în Post? Este mai bine a renunța
la ceva sau mai degrabă a face
ceva? Răspunsul stă în invitația
de la începutul Postului: „Con-
vertiți-vă și credeți în evan ghelie!”
(Mc 1,15). Astfel, „din nou” sunt
chemată la a vedea unde sunt eu
în raport cu această invitație.
Postul este, în primul rând, despre
relația mea cu Dumnezeu. În
această optică, timpul Postului
îmi va arăta ceea ce trebuie să fac
sau să evit pentru a crește spiri -
tual, fiind necesar să implic ceea
ce poate fi dificil sau chiar dureros.
Biserica Romano-Catolică a
preluat cele trei practici ebraice:
postul, rugăciunea și pomana
(cf. Mt 6,1-18; Tob 12,8), dându-ne
posibilitatea, an de an, de a
„măsura” relația noastră cu Dum -
nezeu. Există ceva în viața mea
care să mă împiedice să-i slujesc
numai lui Dumnezeu? Postul îmi
spune: „Folosește acest timp pen -
tru a te elibera de orice te îm pie dică
„ Postul Mare nu este o perioadã tristã, ci un
timp de bucurie, acea bucurie a unei noi
posibilitãþi de reînnoire, [...] un pe le rinaj
eclezial, unde Biserica ne însoþeºte ºi ne
susþine prin cuvânt ºi sacramente.
în relația ta cu El!” Rugăciunea
îmi vine în ajutor, spunându-mi
că trebuie să-l caut pe Dum nezeu
în tăcere, pentru a asculta de el
și de adevărul cuvântului său,
răspunzând la provocarea sa de
a merge către ceilalți practicând
caritatea. Toate implică ceva ce
trebuie să ofer – timpul meu!
Relația cu Dumnezeu necesită
purificare profundă. Purificarea
nu este un lucru negativ; ea tre -
buie îmbrățișată din iubire, știind
că misterul pascal este un drum
de la Calvar la Paște și până la
Rusalii, drum ce presupune și pre -
zența crucii. Ea este un semn al
sfârșitului morții, un semn de
spe ranță și de posibilitate. Acest
gând mă animă atunci când, zi de
zi, port crucea congregației mele,
dăruită la prima profesiune,
o cruce care se află în interiorul
unui cerc, simbol al plinătății, o
cruce fără Cristos răstignit, care
îmi vorbește despre misterul
morții și învierii – Cristos viu
prin cruce. Astfel, Postul Mare
nu este o perioadă tristă, ci un
timp de bucurie, acea bucurie a
unei noi posibilități de reînnoire,
bucurie susținută și de faptul că
nu suntem singuri în acest drum
spiritual, deoarece este un pe le -
rinaj eclezial, unde Biserica ne
însoțește și ne susține prin cuvânt
și sacramente. n
18 Lumina creºtinului w februarie 2020
TABLETE SPIRITUALE
De mână cu Dumnezeu (II)
de pr. Laurenþiu Dãncuþã
Eºti doar un om!
Nu te mai lua la trântã cu Diavolul,
ci þine-te de mânã cu Dumnezeu!
Un suflet frumos se cons tru -
iește mai ușor practicând o
virtute decât luptând împotriva
unui viciu!
Pe străzi, la televizor, în ziare,
pe net găsești „tarabe” de unde
poți cumpăra „necurăție” în toate
formele ei: desfrânare, porno -
grafie, prostituție, masturbare,
viol. Astăzi oricine poate fi pro du -
cător, consumator, contestatar.
Însă cine vrea să cumpere curăție,
la ce „ghișeu” trebuie să în trebe?
Care-i drumul spre curăție? Cum
devii producător sau consumator
de curăție? Nu cumva știm toți
drumul spre necurăție (ca să ne
ferim de ea, clar!), însă drumul
spre curăție ne este străin?!
Elementele curăției – frumu -
sețea, libertatea, sexualitatea,
puritatea, fericirea – sunt „flori”
căutate cu înfocare. Însăși curăția
este irezistibil de frumoasă și
pro vocatoare. Toți o doresc: unii,
pen tru a o îngriji prin fidelitate
în căsătorie sau în celibat; alții,
pentru a o călca în picioare, lăsând
în urma lor doar tristețe și urâ -
ciune, putregai! Cu fiecare templu
distrus de necurăție se sluțește
fru musețea acestei lumi. Ce mi ros
poate răspândi o lume care își
calcă „florile” în picioare? Câte
inimi tinere cu iz de moarte, câte
familii îmbibate de putregaiul
necurăției...
Oare nu ne-am concentrat prea
mult să combatem necurăția în
loc să cultivăm curăția inimii, an -
ti dotul perfect pentru a răspândi
o mireasmă nouă? De ce facem
zeci de proiecte pentru a combate
necurăția, dar luăm puține hotă -
râri pentru a trăi curăția? Cât ne
rugăm zilnic cerând harul cu ră -
ției? Cum folosim calculatorul,
telefonul, televizorul? Ce prie -
tenii cultivăm? Proiectele noastre
sunt pentru curăție sau doar îm -
potriva necurăției?
Războiul nu poate fi izvor de
pace. Cu atât mai puțin un răz boi
cu Diavolul. Pacea – inclusiv pacea
simțurilor, curăția inimii – este
rodul ținerii de mână cu Dum -
nezeu. Această ținere de mână ne
transformă în mlădițe legate de
viță, înlesnind curgerea sevei,
revărsarea harului (In 15,5)!
Curăția este un har de cerut
zilnic în rugăciune. Curăția cu -
noaște „legi de creștere”, trecând
prin stadii marcate de imper -
fec țiune și de păcat. Omul vir -
tuos, curat se construiește zi cu
zi prin numeroase alegeri libere
(CBC 2343).
Harul Domnului să fie cu noi,
ca să fim sfinți și curați în iubire,
inclusiv de Valentine’s Day, de
Dragobete și în toate zilele vieții!
Totul este permis, dar nu totul ne
este de folos (Ef 1,4; 1Cor 6,12). n
Ştiinţă, credinţă,
religie...
de pr. Cristian Chinez
Î
ntr-o lume impreg -
nată de așa-numita
cultură științifică, cea
mai mare și mai apăsătoare teamă
este aceea că lucrurile pot ajunge
în situația că energiile emer gente,
controlabile până la un punct, pot
ajunge pe mâinile unor oameni
necontrolabili. Și de aici, dezas -
trul... Căci, unde nu-i religie și
morală, nu-i nici autocontrol...
Langdon Gilkey, un teolog pro -
testant american cu orientare
ecumenică, scria în urmă cu ceva
ani: „Noile și vastele puteri ale
științei, în cele din urmă, nu reduc
credința și angajarea religioasă
la statutul de irelevante; le fac mai
necesare ca oricând. Ba chiar
indică a fi de extremă impor tanță
înțelegerea și folosirea celor mai
profunde simboluri ca expresie a
problemelor reale și a posibili tă -
ților realistice ale destinului uman,
simbolurile a tot ce în seamnă po -
sibilitățile și natura omului înțeles
ca imagine a lui Dumnezeu, dar
căzută din har; ale dreptății, mi los -
tivirii și pro mi siunilor lui Dum -
nezeu. De fapt, numai în acești
termeni misterul, riscul și spe ran -
țele destinului unei culturi știin -
țifice pot fi înțelese și susținute”.
Pe de altă parte, Andrew M.
Gree ley, un preot romano-catolic
american, so cio log, jurnalist și nu -
velist, susține că: „liberalis mul,
evoluționismul, socialismul și
isto ricismul, dacă s-au constituit
în rivali impe tuoși și tenaci ai
reli giei, au ajuns să o facă într-o
ma nieră din ce în ce mai nefe ricită
și ineficientă”.
Iată de ce a încredința viitorul
omenirii în mâinile lui Dum nezeu
nu este o abandonare a progre sului
științific, ci o ancorare înțeleaptă...
Lumina creºtinului w februarie 2020
19
MISIUNI
Centrul de sănătate „Sora Pia Beraldin”
de pr. Florin-Petru Sescu
În anul 2018, vizitând Misiunea Româneascã a Diecezei de Iaºi din Coasta
de Fildeº cu ocazia sfinþirii noului sediu al misiunii, Centrul Misionar
Diecezan – Iaºi a constatat cã oamenii din zona Djebonoua au nevoie
de un spital pentru cele 56 de localitãþi din zonã.
Proiectul, început în anul 2016,
stagna de mai bine de un an din
cauza lipsei de fonduri. Pentru a
înțelege mai bine ce înseamnă
acest spital, l-am rugat pe Cleo -
strate Alain, asistent șef și admi -
nistrator al dispensarului, să ne
răspundă la câteva întrebări.
– Vă rog să ne povestiți de
unde a pornit ideea unui spital
la Djebonoua şi numele lui?
Totul a început la 17 noiem -
brie 2002, ora 9.00, atunci când
în casa doamnei Brigite, la Dje -
bonoua, au început consultațiile
medicale a 22 de bolnavi. În
timpul războiului civil, perso nalul
sanitar, infirmieri și medici, au
abandonat zona pentru a se re -
fugia în sudul țării. Singură, sora
Pia Beraldin a înfruntat războiul
și a continuat să îngrijească bol -
navii în fiecare zi de miercuri. Ea
a introdus vaccinarea copiilor și
a femeilor însărcinate. Așa a în -
ceput activitatea medicală în Dje -
bonoua și ideea de a construi un
centru medical care să-i poarte
numele.
– care este situația actuală a
activității medicale?
După moartea sorei Pia Ber la -
din, voluntarii Cleostrate Alain,
Yoboue Konan, Yoboue Justine și
Yoboue Brigitte au continuat con -
sultațiile, îngrijirile medicale,
consultațiile prenatale și post na -
tale și vaccinările. Din octom -
brie 2003, activitatea medicală
se desfășoară într-o casă luată în
chirie. Spațiul, din păcate, prea
mic și lipsa aparaturii ne-au de ter -
minat să ne gândim la un spital.
– câte persoane apelează la
serviciile medicale?
Consultăm și tratăm aproxi -
mativ 9.500-10.000 de bolnavi
anual și asistăm medical apro xi -
mativ 500 de nașteri. Tran s por tul
femeilor însărcinate și al bolna -
vilor până la Bouake este dificil
și obositor, de aceea am cerut și
primit avizul statului pentru
întreaga activitate medicală.
– care sunt serviciile medi cale
actuale?
Încă din anul 2012 oferim
ur mă toarele servicii: consultații
generale, consultații prenatale,
vaccinări, teste de SIDA și îngri -
jirea persoanelor cu SIDA, ma ter -
nitate, mici operații și pansări,
teste de malarie și de glicemie,
ecografii lunare. Toate rapoar tele
lunare sunt depuse la Direcția de
Sănătate de la Bouake. Pe lângă
acestea, ne-am propus să oferim
și servicii de oftalmologie, sto ma -
tologie, un laborator, un serviciu
zilnic de ecografie și un bloc ope -
rator în noul spital.
– cum a început construirea
spitalului?
Împreună cu Dieceza de Bouake
am optat pentru construirea acestui
Ý Cleostrate
Alain
Û Construcþia
noului spital
spi tal pe terenul misiunii, în apro -
piere de prima bisericuță a co mu -
nității. Documentele și proiectul
au fost semnate de reprezen tantul
misiunii catolice române din acel
moment, pr. Gabriel Cimpoeșu,
și sunt continuate de actualii preoți
misionari, pr. Alexandru Percu și
pr. Cosmin-Alexandru Cimpoeșu.
– În ce stadiu se află spitalul?
Lucrările începute în anul 2016
au stagnat până în 2018, când
Dieceza de Iași a preluat pro iectul.
Cu sprijinul Centrului Misionar
Diecezan – Iași, am reușit să pu -
nem acoperișul, să tencuim, să
montăm ușile și ferestrele, să fina -
lizăm partea electrică, să insta lăm
structura sanitară, să punem
gresia și faianța, și am început să
zugrăvim. Toate acestea au fost
finanțate de dv. Urmează la în -
ceputul acestui an, după pri mirea
ultimei tranșe de bani, să adu cem
mobilierul și aparatura medicală
de specialitate. Sperăm, cu aju torul
lui Dumnezeu, la finalul lunii mar -
tie să terminăm lucrările.
– un gând final?
Vă rog să le spuneți oamenilor
din România că le mulțumim mult
pentru tot ceea ce fac pentru noi!
20 Lumina creºtinului w februarie 2020
Un om între oameni –
amintiri despre dascălul Mihai Lucaci (I)
de pr. Vladimir Petercã
Este greu sã scrii despre oamenii care au trecut deja dincolo de lumea
celor vii. Tocmai de aceea nu vreau sã-mi dau odihnã sufletului, pentru
cã nu fac nimic altceva decât o datorie sfântã.
În acest demers al meu, am be -
neficiat de contribuţia generoasă
a trei preoți care s-au format la
„şcoala” dascălului Mihai Lu caci
din Butea, care s-a născut la 9 au -
gust 1913 și a trecut la Domnul
la 19 noiembrie 1983. Este vorba
despre triunghiul „tineresc” for -
mat din Anton Săboanu, Iosif
Dorcu şi Eugen Lucaci.
Iată termenii în care îl vedea
mult mai târziu pr. Anton Săboanu
pe dascălul Mihai Lucaci, amin -
tindu-şi de el cu mult respect şi
recunoştinţă: ,,Pot spune, pe de o
parte, din ceea ce vedeam atunci,
că, după părintele paroh Petz, era
cea mai respectată persoană din
comunitate, iar, pe de altă parte,
prezenţa sa zilnică la celebrările
liturgice, stilul său deschis, jovial,
l-au făcut să se apropie şi mai mult
de oameni, să fie alături de toţi
cu autoritatea pe care nu o avea
nimeni în satul Butea. Situația
materială relativ bună i-a oferit
o viaţă fără griji deosebite. El a
rămas deschis tuturor: pe toţi ne
asculta, pe toţi ne încuraja, pe toţi
ne mângâia cu un cuvânt bun
sau cu o îmbărbătare. A rămas
în amintirea comună ca un om
excepţional, în primul rând calm
în toate şi un exemplu de trăire
a valorilor umane şi spirituale”.
Al doilea preot care a măr tu risit
alte aspecte importante din viaţa
dascălului Mihai este pr. Iosif
Dorcu: „Era mic de statură, cu
paşii mărunţi şi fără grabă, cu
un zâmbet absolut binevoitor şi
amabil faţă de toţi, căci totdeauna
ştia să fie pentru toţi o autoritate
în sensul deplin al cuvântului. Era
un excelent dascăl şi organist
destoinic, putea să abordeze lu -
crări polifonice clasice. Urmarea
era că mulţi rămâneau după sfânta
Liturghie pentru a-şi delecta
auzul cu diferite piese executate
la orgă. Era un lucru nespus de rar,
domnul dascăl cultiva şi simţul
muzicii pentru cei ce iubeau cu
adevărat notele muzicale.
Era rezervată tot domnului
dascăl pregătirea copiilor pentru
prima sfântă Împărtăşanie. Cred
că sunt mulţi dintre buteni care
mai ţin încă minte tonul sacadat
şi cu bătăi scurte, grandios şi
solemn, specific promisiunilor
făcute, doi câte doi, în ziua pri mei
Împărtăşanii – o zi cu adevărat
de neuitat! Aş mai spune încă
ceva: era un liturgist cu adevărat
meticulos şi exact în toate, căci
puţini erau în Dieceza de Iaşi
asemenea lui.
În tinereţe a primit o formare
foarte temeinică la Hălăuceşti,
unde era, de altfel, şcoala de
dascăli. Aşa se explică şi cultura
sa intelectuală şi teologică fără
cusur. Preotul fiind prezent mai
rar printre oameni, dascălul Mihai
cred că era şi un formator de opinie
continuă printre sătenii din Butea.
A fost şi este mereu iubit, chiar
şi după moarte. Dacă aţi vedea
acele liste cu numele pomenite la
cimitir de către buteni, aţi putea
observa că întotdeauna lumea,
după numele foştilor parohi, îl
scriau pe acela al dascălului Mihai.
Ca o concluzie, se poate spune
că la Butea nu numai ecoul vocii
şi al cântărilor sale răsună până şi
astăzi, dar şi urmele unui om care
FIGURI ILUSTRE
„ A rãmas în amintirea
comunã ca un om
excepþional, în primul
rând calm în toate ºi
un exemplu de trãire
a valorilor umane
ºi spirituale.
a lăsat o amprentă în for marea şi
în conştiinţa multora”.
Al treilea preot care a ţinut să
relateze şi el despre dascălul Mihai
a fost pr. Eugen Lucaci: „Într-a -
devăr, ca dascăl bisericesc stăpâ nea
foarte bine orga şi ştia să orga -
nizeze coruri deosebit de fru -
moase. O făcea cu multă pa -
siune şi – trebuie să o spun – a
fost primul care a introdus corul
pe patru voci în biserica din
Butea. Apoi îmi amintesc cum
venea în fiecare zi la sfânta Li -
turghie cu cel puţin o oră înainte
şi pregătea totul cu multă minu -
ţiozitate, iar apoi se aşeza în bancă
şi recita Rozariul”. (va urma)
Lumina creºtinului w februarie 2020
21
ªTIRI • ªTIRI • ªTIRI
un papă călător
Anul 2019 a fost unul record în
privința călătoriilor apostolice
internaționale ale papei Francisc,
în care a efectuat șapte călătorii
apostolice, vizitând 11 țări și patru
con tinente, reliefând aspectele
esen țiale ale acțiunii sale pas to -
rale: tinerii, în Panama, cu prile -
jul Zilei Mondiale a Tineretului;
dialogul interreligios, în Emi ratele
Arabe Unite și în Maroc; dialogul
ecumenic, pus în lumină de călă -
toriile apostolice în Bulgaria, Ma -
cedonia de Nord și România; pro -
tejarea mediului și atenția față de
cei săraci au reprezentat aspectele
centrale ale călătoriei apostolice
în Mozambic, Madagascar și Mau -
ritius, iar pacea și promovarea
drepturilor femeilor și copiilor au
constituit aspectele-cheie ale călă -
toriei în Asia, alcătuită din două
etape: Thailanda și Japonia.
catolicii din coreea de sud
Biserica Catolică din Coreea de
Sud a crescut constant în ultimele
două decenii, potrivit unui stu -
diu realizat de Institutul Pastoral
Catolic din Coreea (CPIK) al
Con ferinței Episcopilor Catolici
din Coreea (CBCK). Numărul
catolicilor a crescut cu 48,6%, de
la 3,9 milioane în 1999 la 5,8 mi -
lioane în 2018, iar astăzi constituie
11,1% din populația Coreei de
Sud de aproximativ 51 de milioane
de persoane. Între timp, numărul
căsătoriilor religioase a scăzut cu
41,5%, de la 24.227 în 1999 la
14.167 în 2018. Numărul preoților
a crescut cu 52,2%, de la 2.972 la
4.456 în aceeași perioadă, deși
numărul studenților seminariști
a scăzut cu 17,7%, de la 1.547
la 1.273. Numărul misionarilor co -
reeni trimiși în străinătate a crescut
cu 204,2%, de la 356 în 1999 la
1.083 în 2018.
De 20 de ani episcop
Dieceza de Chișinău, în Republica
Moldova, și-a sărbătorit episcopul,
Mons. Anton Coșa, la 6 ianuarie
împlinindu-se 20 de ani de la con -
sacrarea sa episcopală, prezidată
în aceeași zi a anului 2000 de
sfântul Ioan Paul al II-lea în ba -
zi lica „Sfântul Petru” din Vatican.
Episcopul avea atunci doar 38 de
ani și, din 1993, îndeplinea deja
funcția de administrator apostolic.
Episcopul a prezidat sfânta Li -
turghie de mulțumire în cate drala
din Chișinău, înconjurat de preoți,
persoane consacrate și laici, adu -
cându-i laudă lui Dumnezeu
pentru darul primului păstor al
Bisericii din Chișinău, aceasta
din urmă ridicată la rangul de
dieceză abia în octombrie 2001.
Doctor în istorie
Pr. Petru Ciobanu, preot al Die -
cezei de Chișinău şi colaborator
al revistei „Lumina creştinului”, a
susținut public teza sa de doctor
în istorie, cu tema „Biserica Ca -
to lică din Basarabia în perioada
interbelică”, miercuri, 18 decem -
brie 2019, la Chișinău, la Uni ver -
sitatea de Stat din Moldova. La
eveniment a luat parte PS Anton
Coșa, episcop de Chișinău, iar
din Dieceza de Iași au participat
Mons. Benone Farcaș, rectorul
Seminarului din Iași, pr. Ștefan
Lupu, decanul Facultății de Teo -
logie Romano-Catolică din Iași,
și pr. Fabian Doboș, în calitate de
referent oficial al tezei de doctor.
Teza de doctorat reprezintă rodul
cercetărilor efectuate în ultimii
cinci ani, mai ales în Arhiva Epis -
copiei Romano-Catolice de Iași,
Arhiva Institutului Teologic Ro -
mano-Catolic „Sfântul Iosif” din
Iași și Arhiva Episcopiei Ro ma -
no-Ca tolice de Chișinău.
arhiepiscop de alba iulia
Sfântul Părinte l-a numit la 24 de -
cembrie 2019 pe Mons. Gergely
Kovács ca arhie -
piscop al Arhi -
die cezei Ro ma -
no-Catolice de
Alba Iulia și a
acceptat renun -
țarea la oficiu a
ÎPS György Ja -
ku binyi, fost arhiepiscop al Arhi -
diecezei de Alba Iulia, devenit
interimar ad mi nistrator apos to -
lic, și a PS József Tamás, episcop
auxi liar al ace leiași arhidieceze.
Mons. Gergely Kovács s-a năs cut
la 11 iulie 1968 și a fost hirotonit
preot la 3 iulie 1993. Din anul 1997
se află în serviciul Sfân tului Scaun
activând în cadrul Consiliului Pon -
tifical pentru Cultură. Din 2000
este capelan al Sfântului Părinte
și din 2007 este director în cadrul
aceluiași Consiliu Pontifical. În
decursul timpului la Roma a co -
laborat și cu Congregația pentru
Cler și Tribunalul Rota Romana
fiind și postulatorul cauzei slu -
jitorului lui Dumnezeu Márton
Áron. Con sa crarea întru epis copat
și insta larea Mons. Gergely Ko -
vács ca păstor al Arhidiecezei de
Alba Iulia vor avea loc la 22 fe -
bruarie, în catedrala din Alba Iulia.
sărbătoarea popoarelor
Comunitatea românilor romano-ca -
tolici a participat pentru a treia
oară la Sărbătoarea Popoarelor,
luni, 6 ianuarie, în catedrala din
Parma (Italia), eveniment care a
oferit posibilitatea diferitelor co -
munități de a se întâlni și de a par -
ticipa la sfânta Liturghie alături de
PS Enrico Solmi, episcopul locului.
22 Lumina creºtinului w februarie 2020
ªTIRI • ªTIRI • ªTIRI
tineri „în mişcare”
Un grup de 41 de tineri din Die ceza
de Iași a participat la întâlnirea
europeană organizată de Comu -
nitatea Taizé, cunoscută sub
numele „Pelerinajul de încredere
pe pământ”, ajunsă la a 43-a edi ție,
Din agenda episcopului iosif păuleţ
n 26 decembrie: Sfințirea vitraliilor și a noilor bănci din biserica din
Răchiteni n 5 ianuarie: Sfânta Li tur ghie la Sarata (BC) n 11 ianua -
rie: Participarea la înscăunarea ca arhiepiscop mitropolit de Bucu -
rești a ÎPS Aurel Percă n 19 ianuarie: Sfânta Liturghie la Ciugheș
n 24 ianuarie: Festivitățile prilejuite de comemorarea Unirii Prin -
cipatelor Române la Iași n 24 ianuarie: Sfânta Liturghie la Adunarea
Generală a Federaţiei Acţiunea Catolică din România, la Iaşi n 25 ia -
nuarie: „Un weekend cu familiile, în familie”, la Traian n 26 ianuarie:
Sfânta Li turghie în Duminica Bibliei, în catedrala din Iași.
în perioada 28 decembrie 2019 –
1 ianuarie 2020, având peste
15.000 de tineri participanți. Eve -
nimentul, care a avut tema „Me reu
în mișcare, dar niciodată dez ră -
dăcinați”, s-a desfășurat în orașul
Wrocław (Polonia). Tinerii au
fost însoțiți de pr. Daniel Iacobuț,
pr. Cristian Diac și sr. Gabriela
Lungu, FCJ. Ediția a 44-a va fi
găzduită de orașul Torino.
festival de colinde
În dimineața zilei de sâmbătă,
28 decembrie 2019, Parohia
Hălăucești a găzduit Festivalul de
colinde „Să răsune vestea”, orga -
nizat la inițiativa pr. Iosif Ami -
tricioaie și a pr. Andrei Gherghel.
Au participat corurile de copii
din parohiile Hălăucești, Iugani,
Barticești, Luncași, Tămășeni, Bu -
ruienești, Satu Nou (NT), Nisi po -
rești, Șcheia, Săbăoani și Tupilați,
care au împărtășit vestea naș terii
micului Isus prin cele mai duioase
colinde și cântece de Crăciun.
tombole
Iosefinii lui Murialdo au orga nizat,
în ziua de sâmbătă, 28 decem -
brie 2019, o tombolă pentru copii,
la subsolul bisericii „Fericitul Ie -
remia Valahul” din Roman, fiind
prezenți 130 de copii. La tombola
organizată în aceeași zi la centrul
Iosefinilor lui Murialdo din Ro -
man, au fost prezenți 140 de tineri.
In memoriam sr. serena
În capela Căminului de Bătrâni
„Casa Sfântul Iosif” din Iași, marți,
7 ianuarie, PS Petru Gherghel a
prezidat o sfântă Liturghie cu
rec viem pentru odihna sufletului
sorei Serena Ciserani, din Con -
gregația „Fiicele Sfintei Maria a
Divinei Providențe”. Sora Serena
Elisabeta Ciserani, născută la
San Colombano (Lodi, Italia), la
26 iunie 1947, și decedată la Roma
în ziua de 5 ianuarie, a fost din
8 decembrie 2010 superioara
generală a congregației. Ea, ală -
turi de sora Fiorella Chinappi și
sora Rina Luraschi, a adus și a
răspândit carisma sfântului Alois
Guanella pe pământul românesc,
unde s-au înființat cele patru co -
munități călugărești: la Iași –
Casa Providenței, inaugurată în
anul 1995, și Casa „Sfântul Iosif”,
inau gurată în anul 2002, an în
care a fost inaugurată și Casa
„Fe ricita Clara” din Șcheia. În
anul 2010 au ajuns primele două
surori și în comunitatea din Sagna.
Liturghia de înmormântare a sorei
Serena a fost celebrată la Como
(Italia), joi, 9 ianuarie.
profesiune
Novicea Tereza Bârlescu a făcut
prima profesiune în cadrul Con -
gregației „Surorile Providenței”,
la Liturghia prezidată de pr. Iu -
lian Butnaru, FDP, în capela
casei surorilor din Iași, sâmbătă,
11 ianuarie.
pentru familii
Printre activitățile pastorale ale
Oficiului pentru Pastorația Fa mi -
liei din luna ianuarie se numără:
participare la jubileul de platină
(70 de ani de căsătorie) al fa mi liei
Lungu la Iugani (5 ianuarie); „Du-
minica familiei” la Dancu (12 ia -
nuarie); întâlnire cu familiile la
Roman „Sfânta Tereza a Prun cului
Isus” (16 ianuarie) și Adjudeni
(19 ianuarie); curs pentru logodnici
la Centrul „Gaudium et Spes” din
Traian (18 ianuarie); „Un weekend
cu familiile, în familie” la Centrul
„Gaudium et Spes” din Traian
(25-26 ianuarie); participare la
Roma la congresul „Pastorația
persoanelor vârstnice” organizat
de către Dicasterul pentru Laici,
Familie și Viață (29-31 ianuarie).
campus vocațional
Seminarul „Don Orione” din Iași
a organizat în perioada 7-10 ia -
nua rie un campus vocațional cu
tema „Vocația, chemarea unui
prieten”, pentru 27 de băieți din
clasa a VII-a și a VIII-a din mai
multe parohii ale Diecezei de Iași.
Lumina creºtinului w februarie 2020
23
ªTIRI • ªTIRI • ªTIRI
săptămâna păcii
Acțiunea Catolică a propus
mem brilor activitatea numită
„Săp tă mâna păcii” în perioada
12-19 ianuarie. Obiectivul a fost
acela de a oferi o reflecție asupra
temei păcii ca drum de speranță.
Papa Francisc a propus pentru
Ziua Mondială a Păcii din 1 ia -
nuarie tema: „Pacea ca drum de
speranță: dialog, reconciliere și
convertire ecologică”. Discuțiile
de la întâlniri au plecat de la între -
bările: Cum ia naștere războiul?
Ce înseamnă pentru noi frater ni -
tatea? De ce există neîncredere
și frică între noi? Cum poate apă -
rarea naturii să contribuie la un
drum de pace?
pelerinaje
Oficiul pentru Pelerinaje al Epis -
copiei Romano-Catolice de Iași
a pregătit pentru anul 2020 un
pro gram de pelerinaje: la Fatima
(20-27 aprilie, 580 euro, înscrieri
până la 20 februarie), la Medju -
gorje (1-8 iunie, 295 euro, în scrieri
până la 1 aprilie), în Țara Sfântă
(1-8 iulie, 900 euro, în scrieri
până la 19 martie), în Po lonia
(14-21 septembrie, 470 euro,
în scri eri până la 14 iu lie), la
Bar ce lona și Lourdes (13-20 oc -
tom brie, 790 euro, înscrieri până
la 30 martie). Prin necompletarea
unui număr de 40 de participanți,
orice pelerinaj se anulează. Asis -
tența spirituală la aceste pelerinaje
este asigurată de pr. Cristian Diac
sau, în caz de nevoie, de un alt preot.
Înscrierile se fac la pr. Cristian
Diac (tel. 0740.218.261, inclusiv
Whatsapp).
Zss 2020
„Destinul omului: chemare de
sus sau soartă de jos?” va fi tema
celei de-a VIII-a ediții a progra -
mului de formare pentru mediul
universitar „ZSS 2020 – Ziua So -
cială pentru Studenți”, organizat
de Oficiul pentru Pastorație Uni -
versitară (www.opuis.ro) al Epis -
copiei Romano-Catolice de Iași,
Facultatea de Teologie din cadrul
Universității „Al.I. Cuza” și Se -
minarul „Sfântul Iosif” din Iași –
gazda evenimentului care va avea
loc sâmbătă, 22 februarie. Pentru
înscrieri și alte amănunte, per soana
de contact este pr. Fabian Doboș, ca -
pelan universitar (tel. 0756.833.383;
fabiandobos@gmail.com).
a trecut la DoMnul
VDupă o îndelungată suferință, în după-amiaza zilei
de vineri, 27 decembrie 2019, la vârsta de 69 de ani,
a trecut la Domnul pr. iosif cobzaru, la Pitești, unde
rămăsese să locuiască după pensionare. Liturghia de
înmormântare a fost celebrată luni, 30 decembrie 2019,
la biserica „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” din Bucu -
rești, după care a fost înmormântat în Cimitirul Bellu Catolic, la
parcela preoților, ritul înmormântării fiind prezidat de ÎPS Ioan Robu,
alături fiind PS Cornel Damian, alți preoți și numeroși credin cioși.
Pr. Iosif Cobzaru s-a născut la 9 aprilie 1950, la Tețcani (Neamț).
A fost sfințit preot la 24 iunie 1975 în catedrala „Adormirea Maicii
Domnului” din Iași, prin impunerea mâinilor PS Petru Pleșca. A slujit
la Popești-Leor deni, București (catedrala „Sfântul Iosif ”) și Pitești.
Din 2016 era preot pensionar. Să se odihnească în pace!
numiri şi transferuri
Prin decrete episcopale, Preasfin -
țitul Iosif Păuleț a procedat la ur -
mă toarele numiri în Dieceza de
Iași: pr. Egidiu Condac – vicar
general și moderator al Curiei
Episcopiei de Iași; pr. Iosif Iacob –
director general al Centrului Die -
cezan Caritas Iași.
pe scurt
n 15 decembrie 2019: Concert de
co linde al corului comunităților
cato lice de limbă română în bise -
ricile „Sfânta Fecioară Maria,
cauza bu curiei noastre” din Grotte
Celoni și „San Vitale” din Roma
n 18-19 decembrie 2019: Serbări
de Crăciun la Grădinița „Sfânta Fa -
milie” din Gherăești și la Gră dinița
„Sfântul Nicolae” din Iu gani, prin -
tre invitați fiind PS Iosif Păuleț,
PS Petru Gherghel și ÎPS Aurel
Percă n 20 decembrie 2019: Ser bare
de Crăciun la Grădinița „Sfânta
Ana” din Săbăoani n 21 decem -
brie 2019: Zi de reculegere și de
pregătire pentru Crăciun a per -
soa nelor consacrate din zona
Bacău, la Surorile Franciscane
Misionare de Assisi din Valea
Mare n 24 decembrie 2019: Litur -
ghie prezidată de ÎPS Aurel Percă
în biserica „Sfinții Petru și Paul”
din Bacău n 3-5 ianuarie: Zile de
meditație pentru tineri, cu tema
„Veți găsi un copil înfășat și
culcat în iesle” (Lc 2,13), la Casa
„Maica Speranța” din Barticești
n 8-10 ianuarie: Întâlnirea „Se-
mă nătorul a ieșit să semene”,
pen tru tinere, la mănăstirea Su -
ro rilor Dominicane ale Sfintei
Fecioare Maria a Rozariului din
Siret n 25 ianuarie: Proiectarea
filmului „Cel mai mare dar” la
Cinema „Mon Amour” din Piatra
Neamț n 26 ianuarie: Colectă
pentru sprijinirea construirii unui
sediu propriu al Radio Maria și
extinderea ariei de recepție a sem -
nalului radio.
24 Lumina creºtinului w februarie 2020
LEGEA ªI DREPTUL TÃU
Curier juridic
de av. Mihaela Ciobanu
* a. popescu (Iaşi). „Cum se
calculează pensia de întreţinere
pentru un copil? Sunt avute în ve -
dere veniturile din străinătate?”
Potrivit art. 529 din Codul civil,
„întreţinerea este datorată po -
trivit cu nevoia celui care o cere şi
cu mijloacele celui care ur mează
a o plăti. Când întreţinerea este
da torată de părinte, ea se stabileşte
până la o pătrime din venitul său
lunar net pentru un copil, o treime
pentru doi copii şi o jumătate pen -
tru trei sau mai mulţi copii. Cuan -
tumul întreţinerii datorate co -
piilor, împreună cu întreţinerea
datorată altor persoane, potrivit
legii, nu poate depăşi jumătate din
venitul net lunar al celui obligat”.
La stabilirea pensiei de între -
ţinere sunt avute în vedere toate
veniturile cu caracter perma nent
realizate de cel care o datorează.
În condiţiile în care reuşiţi să pro -
baţi că persoana care este obligată
la pensie de întreţinere este an -
gajată în străinătate cu forme le -
gale, puteţi solicita instanţei de
judecată să emită o adresă către
unitatea angajatoare pentru a
comunica veniturile realizate în
ultimele şase luni în vederea sta -
bilirii pensiei de întreţinere. În
situaţia în care nu cunoaşteţi locul
de muncă din străinătate, pensia
de întreţinere va fi stabilită la ve -
nitul minim pe economia naţio -
nală din România.
* ion carp (Bacău). „În anul
2019 am promovat o acţiune de
partaj succesoral la Judecătoria
Bacău, dar această acţiune a fost
suspendată întrucât nu am depus
la dosar toate actele de stare civilă.
Ce se va întâmpla cu acest dosar
dacă nu-l deschid din nou?”
Potrivit art. 242 din Codul de
procedură civilă, „când constată
că desfăşurarea normală a pro -
cesului este împiedicată din vina
reclamantului, prin neînde pli -
nirea obligaţiilor stabilite în
cursul judecăţii, potrivit legii,
judecătorul poate suspenda ju -
decata, arătând în încheiere care
anume obligaţii nu au fost res pec -
tate. La cererea părţii, judecata va
fi reluată dacă obligaţiile la care
a fost obligată partea au fost în de -
plinite şi judecata poate con ti -
nua”. Menţionez că cererea poate fi
făcută de partea interesată într-un
termen de şase luni calculat de la
momentul suspendării judecării
cauzei, iar la cererea de repu nere
a cauzei pe rol trebuie depusă şi
dovada achitării unei taxe de
timbru de ½ din taxa de timbru
stabilită de instanţă pentru ce -
rerea principală. În cazul în care
în termenul de 6 luni nu se face
vreo cerere de repunere a cauzei pe
rol, din oficiu, cauza este repusă
pe rol pentru a se discuta excepţia
perimării. Potrivit art. 416 din
Codul de procedură civilă, „orice
cerere de chemare în judecată,
contestaţie, apel, recurs, revi zuire
şi orice altă cerere de reformare
sau retractare se perimă de drept,
chiar împotriva incapabililor, dacă
a rămas în nelucrare din motive
imputabile părţii timp de şase luni”.
Perimarea lipseşte de efect toate
actele de procedură făcute în acea
instanţă. Când însă se face o nouă
cerere de chemare în judecată, păr -
ţile pot folosi dovezile admi nistrate
în cursul judecării ce rerii perimate,
în măsura în care noua instanţă
so coteşte că nu este ne cesară refa -
cerea lor.
* teofil M. (Iaşi). „Care este
calea de atac împotriva unei ho -
tărâri date într-o ordonanţă preşedinţială?”
Potrivit art. 997 din Codul de
procedură civilă, „instanţa de ju -
decată, stabilind că în favoarea
reclamantului există aparenţa de
drept, va putea ordona măsuri
provizorii în cazuri grabnice,
pen tru păstrarea unui drept care
s-ar păgubi prin întârziere, pen -
tru prevenirea unei pagube imi -
nente şi care nu s-ar putea repara,
precum şi pentru înlăturarea pie -
dicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei
executări”.
Judecata în ordonanţă pre -
şedin ţială se face de urgenţă şi
cu precădere, nefiind admisibile
probe a căror administrare ne -
cesită un timp îndelungat. Pro -
nunţarea se poate amâna cu cel
mult 24 de ore, iar motivarea
ordo nanţei preşedinţiale se face
în cel mult 48 de ore de la pro -
nunţare. Dacă prin legi speciale
nu se prevede altfel, „ordonanţa
este supusă numai apelului în
termen de cinci zile de la pro -
nun ţare, dacă s-a dat cu citarea
părţilor, şi de la comunicare, dacă
s-a dat fără citarea lor” (art. 1000
din Codul de procedură civilă). q
Lumina creºtinului w februarie 2020
25
POªTA REDACÞIEI
*
Ne-au scris de sărbători:
Viorica făgărăşan şi
Va sile creţa (Bucureşti); elena
Dascălu (Iaşi); Maria pârvuleţu
(Călan, jud. Hunedoara); Ma -
rinela Doina Becheş (Arad);
Muntean constanţa (Ploieşti);
pr. ioan pop (Lugoj); pr. Do mi -
nic hîrja (Buzău); Misionarele
carităţii (Bacău); fundaţia su -
rorile clarise (Brăila); con -
gre gaţia inimii neprihănite
(Odor heiu-Secuiesc); congre -
gaţia fiicele sfântului paul (Bu-
cureşti); eparhia greco-cato lică
de oradea; acţiunea catolică
(Iaşi); editura ihtYs (Oradea);
fam. Marin Şpam (Baia Mare);
fam. Maria elisabeta niculescu
(Constanţa).
Vă mulţumim pentru felicitările
şi gândurile frumoase pe care
ni le-aţi trimis!
*
a. (e-mail). „Prin acest
mesaj doresc să-mi exprim
mulţumirea pentru Anul dedicat
Sfintei Liturghii. Am citit aproximativ
toate articolele şi catehezele
de pe site-ul ercis.ro şi din această
revistă. Mă bucur foarte mult că
noi, credincioşii de rând, avem
ocazia să înţelegem mai mult
importanţa acestui mare mister,
sfânta Liturghie, şi că pe altar se
jertfeşte Isus ori de câte ori se celebrează.
Citind articolele, mi-am
făcut mea culpa de multe ori. Am
aflat multe lucruri noi; poate le
ştiam, dar nu le puneam în practică.
Acum văd şi la alţii defectele.
De exemplu, nu înţeleg de ce
unele persoane îşi aleg un loc în
biserică, mai ales în bancă, şi nu
vor să se mişte nici dacă insişti.
E locul lor! e banca lor! Într-o zi
a venit o mămică având un copil
în braţe şi avea căruciorul co -
pilului lângă ea. A dorit să se
aşeze la marginea băncii deoarece
avea cele necesare copilului
în cărucior. Credeţi că s-a mişcat
cineva? Erau trei, patru bănci la
rând cu o persoană în margine şi
nici că s-au mutat. Oare sfânta
Liturghie sau rugăciunea e primită
numai dacă stai la marginea
băncii? Oare trebuie să ne
etalăm ceva atunci când venim în
faţa lui Isus? Nu avem ce ne etala
decât micimea noastră. În ochii
lui Dumnezeu suntem speciali
chiar dacă stăm la mijlocul băncii
sau la margine... Nu sunt de acord
şi nu e totuna să stau pe afară cu
ochii pe telefon şi să zic: oricum
sunt special în ochii Domnului,
mă pot ruga şi de la colţul bisericii
sau din curtea ei! (...)”.
Ne bucurăm că ne-aţi împărtăşit
din trăirile avute şi vă mulţumim
că ne-aţi scris. Sperăm ca
persoanele din comunitatea dv.
şi nu numai, care din neatenție
au acest comportament, să fie
mai prudente cu cei din jur. Într-a -
devăr, e o mare bogăţie atunci
când un creştin conştientizează
şi aprofundează misterul sfintei
Euharistii. La sfânta Liturghie îl
întâlnim pe Isus, iar acela care îl
întâlneşte pe Cristos nu mai poate
fi ca înainte, viaţa i se schimbă.
Sfinţenia se obţine şi atunci când
întâlnirea cu Isus se transformă
în dialog cu ceilalţi, în caritate
pentru cei nevoiaşi, o caritate
dezinteresată. Cuvântul lui Dum -
nezeu care se proclamă la sfânta
Liturghie ne ajută să-l întâlnim
pe Mântuitorul în Sfânta Scrip -
tură. Toate acestea ne transformă
viaţa dacă le facem în spirit de
umilinţă şi cu mare încredere în
Dumnezeu.
*
Maria (Iaşi). „Anul acesta
am participat, cu un pic
de efort, ce-i drept, la celebrările
din cele opt biserici sau capele
unde s-au înălţat rugăciuni pentru
uni tatea creştinilor. Am participat
şi în anii trecuţi, dar nu în
fiecare zi, şi mi-a plăcut foarte
mult. De multe ori îmi ziceam
că e o tradiţie şi un îndemn al
Bise ricii să se facă rugăciuni în
această pe rioadă, dar nu se vede
nicio schim bare! După aceste zile
de rugăciuni, să ştiţi că marea
transformare s-a făcut mai întâi
în viaţa mea şi nutresc speranţa
că roadele lor se vor vedea şi în
vieţile celorlalţi. Este frumos în
Biserica lui Cristos pentru că
rugăciunea «Tatăl nostru» am
înălţat-o pen tru acelaşi scop, am
cântat îm preună extraordinarul
cântec «Unde doi sau trei se adună
în numele meu / Sunt prezent şi
eu în mijlocul lor»...”.
Vă felicităm pentru credinţa şi
efortul de a participa la aceste
zile, dar mai ales pentru transfor -
marea care s-a produs în viaţa
dv. Credem că tema Octavei de
Ru găciune pentru Unitatea Creş -
tinilor „Ne-au arătat o bunăvoinţă
neobişnuită”, inspirată
din cartea Faptele Apostolilor 28,2,
ne-a ajutat să aprofundăm mai
mult bunătatea şi iubirea lui Dum -
nezeu care se manifestă prin se -
menii noştri. Pentru ziua a treia
din octavă, Consiliul Pontifical
pentru Promovarea Unităţii Cre ş -
tinilor şi Comisia „Credinţă şi
Constituţie” a Consiliului Ecu -
menic al Bisericilor au scris, pen -
tru reflecţie, următoarele: „Noi,
creştini din Biserici şi tradiţii
care încă nu sunt reconciliate pe
deplin între ele, ne simţim de
multe ori descurajaţi de lipsa de
progres spre unitatea vizibilă.
Unii chiar au renunţat la speranţă
şi nu văd această unitate ca
pe un ideal la îndemână. Alţii
nici măcar nu mai consideră uni -
tatea ca o cerinţă a credinţei lor
creştine. Să ne rugăm pentru a
implora darul unităţii vizibile cu
o credinţă fermă, o răbdare constantă
şi o speranţă neîncetată,
încrezători în providenţa iubitoare
a lui Dumnezeu. Pentru a
fi una este rugăciunea pe care
Domnul a făcut-o pentru Bise rică
şi ne însoţeşte în această călătorie.
Nu ne vom pierde!” n
26 Lumina creºtinului w februarie 2020
REBUS
Sfânta Agata
de pr. Emanuel Imbrea
orizontal: 1) Piatră
se mi preţioasă des co -
pe rită de naturalistul
grec Theophrastus pe
malurile râului Dirillo din Sicilia,
al cărei nume este asociat cu cel
al sfintei Agata – Rugăciunea
Euha ristică I sau Canonul..., în
care a fost introdus şi numele
sfintei Agata, începând cu secolul
al VI-lea. 2) Guvernator roman
refuzat de către tânăra fecioară
Agata în privinţa planurilor de
căsătorie. 3) Vas de lut (reg.) –
Cuprinşi în întregime – Notă
muzicală. 4) Lipsit de apă – În
desen! 5) Aparat de recepţie a
undelor electromagnetice – În
firmă! 6) În sfârşit, înălţată! –
Partea din faţă a unei scene.
7) Mama Preacuratei Fecioare
Maria – Dragon (pop.). 8) Cel
invitat la nuntă – Cu final fe -
ricit! 9) Brazdă de pământ – Sat
în judeţul Alba. 10) Rival.
Vertical: 1) Localitate în Franţa –
Vărsat de sfânta Agata pentru
măr turisirea numelui lui Cristos.
2) Parte superioară a unei cămăşi
sau haine – Fără valoare. 3) Ustu -
roi (reg.) – Al doilea oraş ca mă -
rime din Sicilia şi locul de naş -
tere al sfintei Agata. 4) Trini tro -
toluen (abr.) – Afirmaţie – Că -
răruie printre holde. 5) A trece în
stare lichidă – Nu (pop.). 6) Cele -
brare liturgică, în general, sau
ele ment al unei astfel de cele -
brări – Ogor lăsat în paragină
(reg.). 7) Mioară – Apel! – Pă -
trat agricol. 8) Mangan (abr.) –
Pontif roman (498-514) care i-a
dedicat sfintei Agata o bazilică la
Roma, pe Via Aurelia. 9) Si -
nuoasă. 10) Neuzaţi – Creştin ucis
din cauza credinţei şi iubirii sale
faţă de Cristos (cf. LG 50).
Dicţionar: TAUTI, AQOS, TED,
ORASTE.
răspuns la rebusul „poarta tim -
pului” din numărul trecut: 1) LU -
NA – PASCAL; 2) INALT – GOANA;
3) TI – BISECT – C; 4) U – DA -
TOR – UT; 5) RPU – ZL – ENIM;
6) GOMS – STI – MI; 7) ILI CITA –
SPL; 8) CINE – ICRE – E; 9) MI -
NUT – ACIN; 10) DECENIU –
ONI; 11) ERA – JUBILEU.
În bunătatea ta, Doamne
de Galina P. Pajura
Criptografie (3,4,3,2,8,7,2,2,6,2,3,4,4,8)
pentru susținerea editurii „presa Bună” a mai contribuit: Comunitatea catolicilor
români din Irlanda, 2.850 lei.
Lumina creºtinului w februarie 2020
27
Vizita ep. Iosif Pãuleþ la Sarata
(5 ianuarie)
Profesiune în cadrul Surorilor Providenþei
(Iaºi, 11 ianuarie)
Sesiune ºtiinþificã ecumenicã
(Institutul Teologic Franciscan Roman, 18 ianuarie)
Vizita ep. Iosif Pãuleþ la Ciugheº
(19 ianuarie)
Rugãciune pentru unitatea creºtinilor
(Iaºi „Sfânta Tereza”, 22 ianuarie)
Rugãciune pentru unitatea creºtinilor
(Casa „Buna-Vestire” Oneºti, 22 ianuarie)
Adunarea Generalã a Federaþiei
Acþiunea Catolicã din România (Iaºi, 24 ianuarie)
Un weekend cu familiile în familie
(Centrul „Gaudium et Spes” Traian, 24-26 ianuarie)