Lumina creștinului, februarie 2020

„Persoanele

consacrate

sunt chemate

sã-ºi reînnoiascã

oferirea

vieþii lor”

pag. 3

ÎPS Aurel

Percã

înscãunat ca

arhiepiscop

mitropolit

de Bucureºti

pag. 4

Isus

a luat

pâinea

pag. 8

LUMINA

CREªTINULUI

Serie nouã – Anul XXXI

februarie 2020, nr. 2 (362)

Publicaþie lunarã a Diecezei

Romano-Ca to lice de Iaºi

Prima apariþie: ianuarie 1913

Redacþia Lumina creºtinului

Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi

tel. 0232/212003; fax 0232/211527

e-mail: editor@ercis.ro

Redactor coordonator:

pr. Adrian Blãjuþã

(adrian@ercis.ro)

Redactori:

pr. Cristian

Diac

Corecturã: sr. Mihaela Cotarcea (terezinã)

Tehnoredactare: ing. Petru-Silviu Dogariu

Preþul: 2 lei

sr. Lenuþa

Bãcã oanu

ISSN 1453-3758

Ovidiu

Biºog

Cum sã mã abonez?

Pentru a deveni abonaþi, achitaþi contravaloarea

publicaþiilor prin mandat poºtal, ordin de platã sau

persoanei prin care revista ajunge la dv. Prin mandat

poºtal, plata se va efectua pe adresa: Bãcãoanu

Lenuþa, Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064-Iaºi. Prin

ordin de platã se va achita în contul de mai jos.

Specificaþi numãrul de abonamente ºi adresa dv.

exactã. Informaþii la tel. 0740/907699.

Contul bancar deschis la BCR IAªI:

Episcopia Romano-Catolicã – Editura Presa Bunã

RO35 RNCB 0175 0335 9236 0003

Sã ne rugãm cu Biserica

Intenția universală

a asculta strigătele migranţilor

Să ne rugăm pentru ca strigătul

fraţilor migranţi, căzuţi în mâinile

traficanţilor fără scrupule, să

fie ascultat şi luat în consideraţie.

CUPRINS

Mesajul episcopului

3 „persoanele consacrate sunt chemate să-şi reînnoiască

oferirea vieţii lor”, ep. Iosif Păuleţ

actualitatea

4 Îps aurel percă înscăunat ca arhiepiscop mitropolit

de Bucureşti, pr. Adrian Blăjuţă

5 Ziua Mondială a persoanelor consacrate, pr. Mihai-Augustin

Folner, OCarm.

5 Ziua Mondială a Bolnavului, pr. Daniel-Nicu Butacu

6 interviu cu pr. iosif Dorcu, pr. Adrian Blăjuţă

anul sfintei liturghii – 2019-2020

8 isus a luat pâinea, pr. Daniel Iacobuţ

9 acolo este ţara mea...!?, Celina Romila

9 Duminica Bibliei, pr. Cristian Diac

Mergeţi şi trăiţi În pace!

10 tipul creştinului generos, Alois Gherguţ

citinD scriptura

11 sfânta liturghie ca jertfă, pr. Alois Bulai

Mesajul sfinţilor

12 fericitul anton Durcovici în faţa furtunii comuniste (II),

pr. Petru Ciobanu

sanctuare

13 lackawanna, pr. Iosif Dorcu

pagina faMiliilor

14 Şi la biserică mergem împreună!, pr. Felician Tiba

pentru copii

15 Micul conte, Christofor V. Schmid

16 anii copilăriei..., pr. Felician Tiba

pentru tineri

17 ascultare disponibilă şi atentă a tinerilor, pr. Felix Roca

18 Începe postul Mare. Din nou!, sr. Iuliana Neculai, NDS

19 De mână cu Dumnezeu (II), pr. Laurenţiu Dăncuţă

taBlete spirituale

19 ştiinţă, credinţă, religie..., pr. Cristian Chinez

Misiuni

20 centrul de sănătate „sora pia Beraldin”, pr. Florin-Petru Sescu

figuri ilustre

21 un om între oameni – amintiri despre dascălul Mihai lucaci (I),

pr. Vladimir Petercă

ştiri • ştiri • ştiri

22 ştiri externe şi interne

23 Din agenda episcopului iosif păuleţ

24 a trecut la Domnul

legea şi Dreptul tău

25 curier juridic, av. Mihaela Ciobanu

poşta reDacţiei

26 poşta redacţiei

reBus

27 sfânta agata, pr. Emanuel Imbrea

MESAJ TEREZIAN

Tovărăşia

„Putem aprecia tovărășia cuiva prin alegere, recu noș -

tință, solidaritate; Isuse, știu bine toate acestea și vreau

să te întovărășesc, ca unul dintre cei mai mici ai tăi, ca

să fiu pe placul tău, după dorințele tale. Astfel se vor

întări relațiile dintre noi” (C. Tonnelier, Trăirea zilnică

a evangheliei împreună cu sfânta Tereza a Pruncului Isus, Ed. „Presa

Bună”, p. 338).

MESAJUL EPISCOPULUI

Persoanele consacrate sunt chemate

să-şi reînnoiască oferirea vieţii lor

Anul acesta se celebreazã a 24-a Zi Mondialã a Persoanelor Consacrate la

2 februarie, în sãrbãtoarea Întâmpinarea Domnului. Este ziua care mar cheazã

încheierea perioadei celor 40 de zile de la sãrbãtoarea Naºterii Domnului,

aducându-l în prim-plan pe copilul Isus, acela pe care noi l-am adorat ca

prunc dumnezeiesc în ieslea Betleemului.

Acum, pruncul este dus de pă -

rinți la templul din Ieru salim

și oferit lui Dumnezeu, deși el este

Dumnezeu. Așa prevedea Legea

lui Moise, ca orice prim născut

de parte bărbătească să fie dus la

templu și oferit lui Dumnezeu, iar

Isus nu a voit să facă excepție. De

ce? Ca să ne dea exemplu de îm pli -

nire fidelă a Legii lui Dumnezeu.

Tot la 2 februarie este și ziua

aleasă de Biserică pentru per soa -

nele consacrate ca să-și sărbăto -

rească ziua oferirii vieții lor lui

Dumnezeu prin voturile sfinte.

Privind la exemplul dat de Isus,

ca și la acela dat de Maria și Iosif,

aceste persoane sunt chemate să-și

reînnoiască oferirea vieții lor, îm -

plinind voința Celui Sfânt, și să

fie conștiente că exemplul lor de

dăruire totală în slujba lui Dum -

nezeu este ca o lumină pentru

ceilalți oameni în drumul către

Paradis. Totul în viața acestor

persoane este lucrarea harului lui

Dumnezeu. De aceea, ele sunt

chemate, în primul rând, să-i mul -

țumească lui Dumnezeu pentru

darul chemării și să trăiască în

bucurie această zi. Apoi, să-și facă

un examen de conștiință pentru

a vedea realizările și lipsurile în

trăirea vocației. Pentru lipsuri și

infidelități să ceară iertare, iar

pentru realizările frumoase să-i

spună lui Dumnezeu un sincer

„mul țumesc”. Este ziua reînnoirii

angajamentului lor de fidelitate

în slujire.

În viața acestor persoane, noi

admirăm gestul imens de iubire

și de dăruire a lui Isus față de

lume, pentru adevărata fericire a

oamenilor. Omul nu-și poate găsi

fericirea adevărată decât în Isus.

Persoanele consacrate ne arată,

cu exemplul lor, cât de frumos și

plăcut este să-l alegi pe Isus ca

prieten și model de viață. Cu noaș -

terea și iubirea lui Isus trebuie să

fie constante ale vieții noastre dacă

vrem să fim fericiți cu adevărat.

Ne rugăm lui Dumnezeu pentru

toate persoanele consacrate și,

împreună cu ele, ne îndreptăm

atenția către Isus, profețit de bă -

trânul Simeon, „lumină spre lumi -

narea neamurilor”, întărind în

noi convingerea că nu există lu -

mină mai strălucitoare decât el,

că această lumină poate să lumi -

neze bucuriile și durerile inimii

noastre, că singură această lu mină

poate să dea rod așteptărilor și

speranțelor noastre. Oferit mereu

pe altar ca jertfă la sfânta Litur -

ghie, el luminează jertfele noastre,

luminează și inspiră iubirea noas -

tră și menține în noi speranța în

drumul către Paradis. Iată de ce

îndemn toate persoanele consa -

crate, dar și pe toți credincioșii,

care prin Botez și-au consacrat

viața lui Dumnezeu, să prețu iască

mai mult jertfa sfintei Liturghii,

să participe la ea mai des și mai

bine, și să facă din ea centrul vital

al existenței lor.

În sărbătoarea Întâmpinării

Dom nului, în cadrul sfintei Li -

turghii, sunt binecuvântate lumâ -

nările. Noi venim la biserică

pur tând în mână o lumânare pe

care o aprindem. Este momentul

cel mai frumos și mai potrivit ca

să ne amintim fiecare de anga -

jamentele bune luate în fața lui

Dumnezeu și să reînnoim aceste

angajamente, așa cum fac per soa -

nele consacrate. Totodată să ne

amintim și de cuvintele lui Isus:

„Aşa să lumineze lumina voastră

înaintea oamenilor, încât ei să

vadă faptele voastre bune şi să-l

glorifice pe Tatăl vostru cel din

ceruri!” (Mt 5,16).

X iosif păuleț, episcop de Iași

Lumina creºtinului w februarie 2020

3

ACTUALITATEA

ÎPS Aurel Percă

de pr. Adrian Blãjuþã

înscăunat ca arhiepiscop

mitropolit de Bucureşti

În cadrul sfintei Liturghii celebrate în catedrala „Sfântul Iosif” din Bucureºti, la

11 ianuarie, Mons. Aurel Percã a fost înscãunat ca arhiepiscop mitropolit ºi a

luat în posesie canonicã Arhidieceza Romano-Catolicã de Bucureºti. La acest

moment, din Dieceza de Iaºi, au fost ºi PS Iosif Pãuleþ, PS Petru Gherghel, mai

mulþi preoþi ºi persoane consacrate, dar ºi mulþi credincioºi laici.

La celebrare au participat

ÎPS Mi guel Maury Buendía,

nunţiu apostolic în România şi

Republica Moldova, cardinalul

Jean-Claude Hollerich, SJ, arhi e -

pis cop de Luxemburg, președin -

tele Comisiei Conferințelor Epis -

copale din Comunitatea Euro -

peană, cardinalul Péter Erdő,

arhiepiscop de Esztergom-Bu -

da pesta și primat al Ungariei,

24 de episcopi din ţară şi din

străi nătate, ÎPS Nifon al Arhi e -

piscopiei Târgoviştei, din par tea

Bisericii Ortodoxe Române,

ÎPS Hagopian Datev, episcop al

Arhiepiscopiei Armene, dr. Da niel

Zikeli, episcop-vicar al Bisericii

Evanghelice, Aurel Vainer, pre -

şedintele Federaţiei Comuni tă -

ţilor Evreieşti, reprezentanţi ai

ambasadelor şi cavaleri ai Or di -

nului de Malta, peste 200 de preoţi

şi multe persoane consacrate.

Prin tre autorităţi au fost pre -

mierul Ludovic Orban, Marcel

Ciolacu, preşedintele Camerei

Deputaţilor, Sergiu Nistor, con -

silier prezidenţial, Victor Opaschi,

secretar de stat pentru culte, dar

şi primarul municipiului Iaşi,

Mihai Chirica.

Catedrala a fost neîncăpătoare

cu mulţimea preoţilor şi a credin -

cioşilor, peste 2.000, care au dorit

să ia parte la celebrare, majo ri -

tatea urmărind celebrarea pe două

me gaecrane amplasate afară. Au

fost prezente şi rude ale noului

arhiepiscop mitropolit, precum

și consăteni veniţi din Săbăoani,

îmbrăcaţi în portul popular.

La începutul celebrării, nun -

ţiul apos tolic a prezentat decretul

papal de numire a Mons. Aurel

Percă – un gest al confirmării cano -

nice a nu mirii şi o prezentare a

noului arhi e piscop mitropolit de

Bu cureşti.

A urmat emoţionantul mo ment

în care ÎPS Ioan i-a oferit ÎPS Aurel

cârja pastorală, semn al încredin -

ţării conducerii întregii Arhidie -

ceze de Bucureşti, după care l-a

condus la tronul arhiepiscopal, în

aplauzele tuturor celor prezenţi.

Apoi, noul arhiepiscop mitro po -

lit a fost întâmpinat de întreaga

Arhidieceză de Bucureşti prin

câţiva reprezentanţi, cu un gest

de ascultare şi respect: o dele gaţie

formată din arhiepiscopul mi -

tropolit emerit Ioan Robu, epis -

copul auxiliar Cornel Damian, un

preot, două persoane consacrate

şi câţiva laici.

În cuvântul de învăţătură,

ÎPS Aurel a făcut referință la fe -

riciții Vladimir Ghica și Anton

Durcovici, amintind tuturor că

„în materie de trăire a credinţei nu

există perioade de tranziţie, avem

un drum bine precizat de evan -

ghelie şi de Bunul Păstor care ne

indică traiectoria. De aceea, inima

mea este plină de speranţă că, prin

ajutorul lui Dumnezeu, putem

schimba multe lucruri în bine”.

Împrumutând cuvintele sfân tului

Petru, s-a îndreptat în finalul pre -

dicii către Cristos, pentru a-i spune:

„Tu o ştii, Doamne, că te iubesc

mult; ajută-mă să păstoresc cu

dreptate poporul tău sfânt din

Arhidieceza de Bucureşti!”

La sfârșitul celebrării au luat

cuvântul pentru a-l felicita pe

noul arhiepiscop: ÎPS Ioan Robu

și PS Claudiu Pop, episcop auxi -

liar al Curiei Arhiepiscopale din

Arhiepiscopia Majoră de Alba

Iulia şi Făgăraş, care a vorbit în

numele Conferinţei Episcopilor

Catolici din România. În înche -

iere, ÎPS Aurel Percă a adresat un

cuvânt de salut tuturor celor care

au participat la sărbătoare, atât

din ţară, cât şi din străină tate,

îndreptându-se într-un mod spe -

cial și către PS Petru Gher ghel,

despre care a mărturisit: „Mi-a

marcat viața preoțească și mi-a

acordat încrederea sa de-a lungul

celor 34 de ani de colaborare”.

După terminarea sfintei Li tur -

ghii, arhiepiscopul mitropolit

Aurel a oferit prima binecu vân -

tare arhierească credincioşilor

prezenţi, care au purtat-o acasă

împreună cu amintirea unui eve -

niment istoric şi solemn pentru

Arhiepiscopia Romano-Catolică

de Bucureşti și pentru Biserica

Catolică din România. n

4 Lumina creºtinului w februarie 2020

ACTUALITATEA

Ziua Mondială a Persoanelor Consacrate

de pr. Mihai Augustin Folner, OCarm.

Aceastã zi, celebratã la 2 februarie, în sãrbãtoarea Întâmpinãrii Domnului,

înseamnãsãrbãtorirea frumuseþii Bisericii lui Isus Cristos în lumina diferi telor

carisme întrupate în aceºti fii ºi fiice ale Bisericii – persoanele consacrate.

Carismele sunt născute din

Duhul lui Dumnezeu, iar pe

noi, cei în care se întrupează, Duhul

ne conduce să vedem și să ne con -

fruntăm și cu provocările care ne

stau înainte. Duhul vrea ca noi să

știm încotro conduce Biserica;

inspirațiile sale trec prin noi, iar

el nu încetează să ne atragă spre

desăvârșirea chemării adresate

Bisericii și în Biserică.

În ciuda dificultăților pe care

le întâmpină, a lipsei de vocații,

a abandonurilor, viața consacrată

rămâne o realitate fără de care

Biserica nu ar fi ceea ce este. De

la început, Duhul Sfânt a chemat

bărbați și femei la alegeri radicale,

exclusive și fără compromisuri,

în vederea unirii cu Dum -

nezeu – semne escatologice ale

vieții viitoare. Persoanele consacrate,

în diferite moduri și carisme,

sunt chemate să fie în lume ima -

ginea iubirii Tatălui, manifestată

prin Fiul, care, în totală ascultare,

sărac și cast, i-a iubit „pe ai săi

care erau în lume, i-a iubit până

la sfârşit” (In 13,1b). Cei care se

lasă iubiți trăiesc iubirea și o

împărtășesc celorlalți.

Viața consacrată nu este primordial

acțiune caritativă, ci mod

de a fi: „Eu sunt a iubitului meu și

Ziua Mondială a Bolnavului

de pr. Daniel-Nicu Butacu

Mesajul papei Francisc pentru

a 28-a Zi Mondială a Bolnavului,

care se celebrează în Biserica Cato -

lică în fiecare an la 11 februarie,

începe astfel: „Veniţi la mine toţi

cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă

voi da odihnă” (Mt 11,28). Aceste

cuvinte indică drumul misterios

al harului, care se revelează celor

simpli şi care oferă odihnă celor

istoviţi. Celui care trăieşte durerea,

Isus nu-i impune legi, ci îi oferă

milostivirea sa, adică persoana

sa binefăcătoare. Boala îi aduce

pe oameni printre cei „osteniţi şi

împovăraţi”, care atrag privirea şi

inima lui Isus. De acolo vin lu -

mina pentru momentele de întuneric,

speranţa în momentele de

descurajare, spune Sfântul Părinte.

Biserica vrea să fie tot mai mult

şi mai bine „hanul” samariteanului

milostiv care este Isus Cristos

(cf. Lc 10,34), adică să fie casa

plină de harul său, care se exprimă

în familiaritate, primire, alinare.

În această operă faţă de fraţii

bolnavi se situează slujirea lucrătorilor

sanitari, care acţionează

cu competenţă, făcând să se simtă

prezenţa lui Cristos.

Papa Francisc își exprimă do -

rința unei cooperări, care are la

bază unirea principiilor de solidaritate

și subsidiaritate, pentru

ca bolnavii să aibă acces la îngrijiri

adecvate pentru salvgardarea

şi recuperarea sănătăţii. El încre -

dințează Fecioarei Maria, tămăduitoarea

bolnavilor, toate persoanele

care poartă povara bolii.

În Dieceza de Iaşi, Ziua Bolnavului

va fi celebrată în preajma zilei de

13 mai. n

iubitul meu este al meu” (Ct 6,3a);

„eu în ei și tu în mine” (In 17,23a).

Biserica noastră locală se bu -

cură „ca o mamă ce se bucură de

copii” (Ps 113,9b), de fiii și fiicele

sale consacrate, așezați înlăuntrul

ei (cf. Ps 113,9a), așezați în

ființa și identitatea ei de mamă.

Prezentul vieții consacrate pare

să fie asemenea iernii în care

viața stă pe loc, însă Duhul Sfânt

lucrează. El pregătește consacrarea

noilor generații tinere, a

formelor lor de consacrare. Bise -

rica este chemată să primească

inspirațiile Duhului Sfânt și să

asculte de ele, iar persoanele

con sacrate sunt, prin excelență,

vasul ales (cf. Fap 9,15) în care

această dimensiune profetică este

revărsată și trăită.

Viața consacrată va avea mereu

un viitor și nu va muri atâta timp

cât Cristos va rămâne unicul

motiv al existenței noastre, iar

noi, consacrați lui din iubire. n


5

ACTUALITATEA

Un pelerinaj bine făcut

este mană cerească pentru suflet, este vindecător

Interviu cu pr. Iosif Dorcu

de pr. Adrian Blãjuþã

Fiind de multã vreme un apropiat colaborator al

revistei „Lumina creºtinului”, pr. Iosif Dorcu a oferit

un interviu revistei noastre, în contextul publicãrii

celui de-al 100-lea articol al sãu despre sanctuare.

– sunteți preot de aproape

34 de ani. În toți aceşti ani ați

împlinit diferite misiuni, atât

în Dieceza de iaşi, cât şi în alte

dieceze.

În Dieceza de Iași am fost pre -

zent în trei răstimpuri, în total

19 ani. În ceilalți 15 ani am ac -

tivat în alte patru dieceze: Bucu -

rești, Timișoara, Ierusalim și, în

cele din urmă, Tarbes-Lourdes.

– aş sublinia misiunea de

asistent spiritual pentru credin -

cioşii români din israel între

anii 1995-2002. acum slujiți în

franța. cum v-a venit această

înclinație spre misiune?

Nu cred că mi-a venit mie ideea.

De câte ori episcopul mi-a pro pus

ceva, niciodată nu am refuzat, ci

mi-am arătat disponibilitatea.

Cred că aici este răspunsul: dis -

ponibilitate. Toate începuturile au

fost grele, dar apoi m-am legat

de acele locuri. Îmi amintesc că,

după ce am ajuns la Tel Aviv,

departe și într-o lume total di -

ferită, între evrei și arabi, după

două săptămâni voiam să mă

întorc acasă. Dar, când am văzut

în biserica din Tel Aviv, sâmbătă

dimineața, peste 800 de bărbați,

mi-am zis: „Pentru aceștia, tre -

buie să rămân aici”. Azi pot spune

că toți cei şapte ani trăiți în Țara

Sfântă au fost cei mai frumoși

din toată viața mea.

– Vorbiți-ne puțin despre acti -

vitatea pe care sfinţia Voastră

o desfăşurați acum în franţa!

Cred că totdeauna, după Ieru -

salim, mi-am dorit să slujesc la

Lourdes, mai ales că între satul

meu, Butea, și Lourdes există o

strânsă legătură prin statuia din

biserica noastră. Am ajuns în

Franța în septembrie 2017, dar

episcopul de aici, Nicolas Brouwet,

mi-a propus să fac o experiență

de un an, ca adaptare, în Parohia

din Lourdes, nu la sanctuar. Du -

minica însă trebuia să fac pro -

gramul într-o parohie cu 25 de

sate, dar fără paroh. Descoperind

această incredibilă criză de preoți,

am acceptat să fiu paroh în die -

ceză, și nu capelan la sanctuar.

Am considerat că sunt mai util

ca paroh. Suntem foarte mulți

preoți străini aici, din alte țări și

continente, dar bucuria este că

suntem foarte bine acceptați și

apreciați. Nu mă simt străin chiar

deloc.

– experienţa aparte pe care o

trăiți acolo cum vă motivează

în preoție?

Trist e că nu sunt mulți creștini

practicanți, însă cei care sunt

impresionează prin maturitatea

și curajul cu care își mărturisesc

credința. Cred că în Franța există

acel „rest sfânt” (pe care profetul

Zaharia îl vedea la poporul ales)

care poartă Biserica mai departe.

Nici pe vremea sfântului Ioan

Vianney nu era altfel la Ars, dar

Biserica merge înainte prin acești

creștini.

– care sunt deosebirile dintre

comunitățile catolice din Mol -

dova şi cea pe care o păstoriți?

Mari deosebiri nu sunt, ci poate

procentajul frecvenței la sacra -

mente, aici fiind mult mai mic

decât în Moldova; și poate admi -

nistrativ, pentru că toate bise ricile

parohiale (construite înainte de

anul 1905) aparțin statului (res-

pectiv primăriei).

– sunteți un vechi cola bo rator

al oficiului pentru comuni ca -

ții sociale al episcopiei de iaşi,

dar şi al revistei „lumina

creştinului”...

Colaborarea mea cu revista a

început în anul 1993. Eram paroh

la Văleni, iar pr. Cornel Cadar,

trecând spre Horgești, mă vizita

des. Văzând că aveam abona -

mente la niște reviste franceze, Ø


Ø mi-a propus să realizez pagina

externă. Apoi am pus umărul la

inițierea site-ului episcopiei,

www.ercis.ro, unde prima știre

din istoric prezintă instalarea mea

ca paroh la Iași, Parohia „Ador-

mirea Maicii Domnului”, în

luna mai a anului 2002.

– De unde v-a venit atracția

față de locurile de pelerinaj?

Din Israel. Toți muncitorii de

acolo erau foarte absorbiți de

muncă, iar unii reveneau în țară

fără să aibă nici cel mai mic con -

tact cu locurile sfinte. Atunci

mi-am zis că ar trebui găsit puțin

timp și pentru a vedea măcar lo -

curile esențiale. Am început mai

întâi cu pelerinaje în zilele săr bă -

torilor evreiești, iar apoi în zi lele

de vineri, fiind mai puține ore de

lucru. Mergeam o zi în Galileea

și una la Ierusalim și Betleem,

dar de fiecare dată celebram și o

Liturghie într-un sanctuar. Cred

că mulți (nu numai catolici) au

rămas cu amintiri de neuitat, dar

și cu rugăciuni înălțate spre cer

în Țara Sfântă.

– cum a apărut rubrica Sanc -

tuare în revistă?

În anul 2011 am sărbătorit

25 de ani de preoție. Toți colegii

am ales să ne întâlnim cu această

ocazie la Lourdes. Mulți au mers

cu avionul, însă eu am propus la

trei colegi să mergem cu auto mo -

bilul și, pe drum, până la Lourdes,

să vizităm 25 de sanctuare ale

Maicii Domnului. A fost un pe -

le rinaj excepțional și am fost fas -

cinat de sanctuarele Mariei.

La întoarcere, dându-mi seama

că există aceste valori ale Bise -

ricii și ale lumii, dar prea puțin

cunoscute, i-am propus pr. Cor nel

Cadar să prezint lunar un sanc -

tuar. El a fost foarte încântat de

idee. Din 2011 până azi am reușit

să prezint 100 de sanctuare. Și

mă refer doar la sanctuare ale

Maicii Domnului, și nu ale lui

Isus sau ale sfinților, care sunt

mult mai numeroase.

– care credeți că este valoarea

pelerinajului?

Încep prin a spune, cu durere,

că noi nu am avut un cult al pe -

le rinajului, însă azi observ o mul -

țime de creștini dornici să ajungă

la locuri sfinte și aceasta mă bu -

cură. Un pelerinaj bine făcut este

mană cerească pentru suflet, este

vindecător. E adevărat că implică

efort, cheltuieli, deplasare, timp,

suportarea grupului, dar toate

acestea au o răsplată. Toate cele

70 de minuni aprobate la Lourdes

au avut loc doar cu cei care s-au

deplasat la Lourdes. Pelerinajul

ne pune în contact concret cu

grota, cu statuia, cu icoana, cu apa,

cu stânca, adică ne pune în con -

tact cu Maica Domnului.

– cum vă alegeți sanctuarele

pe care le prezentați?

O primă condiție este ca acestea

să fie declarate oficial basilica

minor sau sanctuar recunoscut

oficial. Pe de altă parte, la fiecare

sanctuar e foarte interesantă ge -

neza, modul și motivul apariției

sale. Cele mai importante sunt

cele construite pe locul unde a

ACTUALITATEA

trecut Maria în viața sa (Nazaret,

Ein Karem) și cele ale aparițiilor

Maicii Domnului, oficial aprobate

de Biserică (acestea fiind în număr

de 16). Alte sanctuare adăpostesc

statui sau icoane miraculoase,

care au lăcrimat sau au fost găsite

în mod miraculos. În ultimul

rând sunt sanctuarele care au

apărut la inițiativa unor clerici

sau simpli credincioși, ori în urma

unui eveniment cu importanță

istorică. Așa cum subliniam deja,

geneza fiecărui sanctuar este o

frumoasă istorie de credință.

– numiți trei sanctuare despre

care ați scris şi la care țineți mult.

De ce tocmai acestea?

Deși mi-e greu să aleg, pun pe

primul loc Lourdes (Franța) cel

mai iubit şi frecventat, apoi Lo -

reto (Italia), pentru că face le gă -

tura între Orient şi Occident,

şi Altötting (Germania), pentru

emoţia profundă pe care o pro -

voacă pelerinului.

– există alte sanctuare cu care

ne veți surprinde în numerele

viitoare?

Am făcut un tabel cu sanc tuarele

pe care aș putea să le pre zint lunar.

Ar fi 303 sanctuare, așadar până

în decembrie 2036. n


7

ANUL SFINTEI LITURGHII – 2019-2020

Isus a luat pâinea

de pr. Daniel Iacobuþ

La ultima cinãºi la fiecare sfântã Liturghie, Isus se oferã din iubire Ta tãlui

ºi fraþilor sãi. Pentru a se oferi pe sine, el a luat pâinea în mâinile sale.

Acest gest a devenit izvor de sens pentru ritul Bisericii ºi pentru viaþa

creºtinã.

La ultima cină și la fiecare sfântă

Liturghie, Isus se oferă din

iubire Tatălui și fraților săi. Pentru

a se oferi pe sine, el a luat pâinea

în mâinile sale. Acest gest a de ve -

nit izvor de sens pentru ritul Bise -

ricii și pentru viața creștină.

Rugăciunea euharistică I descrie

astfel prima acțiune a lui Isus cu

privire la pâine și la potirul cu

vin: „El, în ajunul pătimirii, a luat

pâinea/acest prețios potir în sfin -

tele și preacinstitele sale mâini”.

Rugăciunea Bisericii redă cu so -

lemnitate un gest care, în apa rență,

este destul de simplu și func țional.

Însă, de fapt, când a luat în mâi -

nile sale pâinea și potirul cu vin,

Cristos avea intenţia de a le

transforma în trupul şi sângele

său. El vedea deja în acea pâine

propriul său trup care se va jertfi

pe cruce, iar în potir, propriul

sânge care va fi vărsat pentru ier -

tarea păcatelor. Aceasta pentru

că, în mentalitatea ebraică, „trup”

nu se referă doar la materia cor -

pului, la carnea, țesuturile și oasele

sale, ci este un mod de a spune

„persoana, viaţa”. Luând în mâini

pâinea și potirul cu vin, Isus a

luat în mâinile sale realitatea pro -

priei persoane, propria sa viaţă,

cea de Fiu al lui Dumnezeu şi de

Fiu al Omului, cu toate eveni men -

tele sale, cu trecutul, prezentul şi

viitorul său. Atunci, Cristos și-a

luat viața în mâini și a oferit-o din

iubire Tatălui ca jertfă de recu -

noș tință, iar nouă, ca medica ment

al nemuririi.

Gestul lui Cristos stă la baza

ritului ofertoriului de la sfânta

Liturghie. Biserica săvârșește

aceeași acțiune atunci când preotul,

mergând la altar, ia în mâinile sale

pâinea și potirul cu vin, bine cu vân -

tându-l pe Dumnezeu, care le va

transforma în „pâinea vieții și

băutură spirituală”. Acel moment

este precedat la sărbătorile mari

de procesiunea de la ofertoriu, în

cadrul căreia câţiva credincioşi,

reprezentanţi ai întregii comu -

nităţi, iau în mâinile lor pâinea şi

vinul şi le aduc spre preot la altar.

Fiecare credincios este che mat

atunci să îşi ia viaţa în mâini şi

să o ofere Tatălui ceresc împreună

cu jertfa lui Cristos. Căci pâinea

şi vinul sunt rodul pământului şi

al viţei de vie, dar şi al muncii

mâinilor omului. Sunt un simbol

al fiecărei persoane, al vieții fie -

cărui credincios.

Dar există o condiţie pentru a

realiza cu adevărat acest gest îm -

preună cu Mântuitorul. Pentru

ca ritul liturgic să devină gest

existențial, trebuie să desco pe rim

că viața noastră este deja în mâi -

nile lui Dumnezeu. Isus poate să

îşi ia viaţa în mâini, să o binecu -

vânteze, să o frângă şi apoi să o

dăruiască, întrucât ştie că această

viaţă izvorăște din iubirea Ta tălui

său. Cristos ştie că viaţa lui se află

mereu în mâinile Tatălui: deja de

la începutul misiunii sale publice,

la botezul său în Iordan, Tatăl îi

spune: „Tu eşti fiul meu cel iubit,

în tine îmi aflu toată plăcerea”

(Lc 3,21-22); iar culmea vieţii sale

este marcată de strigătul: „Tată,

în mâinile tale îmi încredințez

sufletul” (Lc 23,46).

Cina din Emaus, de Jacopo da Pontormo

Asemenea lui Cristos și îm -

preună cu Cristos, și noi avem

nevoie să descoperim că am fost

luați în mâinile lui Dumnezeu.

Iar în loc de „luați”, am putea

alege un termen sinonim care

este și mai conform cu adevărul

biblic: „aleși”. Noi am fost aleși

de Dumnezeu ca fii în și prin Fiul

său. Aceasta înseamnă că el ne-a

văzut dintotdeauna ca persoane

iubite într-o manieră unică.

Înainte ca părinții să ne do rească

și ca prietenii să ne recunoască

darurile, ochii iubirii lui Dum -

nezeu ne-au văzut ca o realitate

prețioasă cu o valoare veşnică.

Sfânta Liturghie transformă

această certitudine de credinţă

într-o convingere personală: eu

am fost luat de Dumnezeu în

mâinile sale, de aceea sunt ales

de Domnul. Doar pentru că sunt

mereu în mâinile Domnului pot

să îmi iau viața în mâini și s-o

ofer, pentru că poate fi oferit

doar ceea ce este prețuit. n


ANUL SFINTEI LITURGHII – 2019-2020

Acolo este ţara mea...!?

de Celina Romila

Acolo este þara mea, / ªi neamul meu cel

ro mânesc! / Acolo eu sã mor aº vrea, / Acolo

vreau eu sã trãiesc!

La aproximativ 100 de ani după

ce poetul Ioan Nenițescu a

scris aceste versuri, națiunea ro -

mână se confruntă cu un feno men

de o amploare fără precedent: mi -

grarea. Populația, silită să nu pă ră -

sească liber țara în perioada comu -

nistă, s-a lăsat atrasă după 1989

de mirajul posibilităților promise

de meleagurile altor țări. Aceasta

s-a întâmplat, de multe ori, cu

prețul unor mari sacrificii și

drame: dezrădăcinare, depopulare

a țării, copii lăsați de părinți în

grija altora, căsnicii destrămate,

trafic de persoane, exploatare prin

muncă. Au luat naștere, astfel,

mai multe categorii de persoane

vulnerabile.

La nivel european se constată

o adevărată criză generată de va -

lurile de persoane care fug din zo -

nele de conflict armat ale Orien -

tului Mijlociu. În condițiile depla -

sării, multe dintre ele au murit

sau au dispărut, majoritatea în

Marea Mediterană. De ase menea,

populații și din alte zone, pre cum

Asia, sunt tot mai prezente pe

continent.

Fenomenul migrării se mani -

festă la nivel mondial, iar mo ti -

vațiile sunt diverse: economice,

educaționale (studii), politice,

conflicte armate, calamități na -

turale etc.

Pentru a atrage atenția asupra

numărului foarte mare și în con -

tinuă creștere a migranților, dar

și asupra dificultăților cu care se

confruntă aceștia, Organizația

Na țiunilor Unite a proclamat, la

4 decembrie 2000, Ziua Interna -

țională a Migranților.

Atentă la semnele timpului,

Biserica Catolică stabilise încă

din anul 1914 Ziua Mondială a

Migrantului și a Refugiatului.

În mesajul pentru pace din

prima zi a anului, papa Francisc

îndemna la a vedea în migrant și

în refugiat nu numai „o pro blemă

de înfruntat, ci un frate și o soră,

care au nevoie să fie primiți, res -

pectați și iubiți, o ocazie pe care

Providența ne-o oferă pentru a

contribui la construirea unei so -

cietăți mai drepte”.

Îi încredințăm Sfintei Familii –

care, în mod providențial, a ple cat

în Egipt pentru a proteja viața

Mântuitorului de mânia regelui

Irod – pe toți aceia care sunt

ne voiți să-și părăsească țara de

ori gine, pentru ca ei să primească

protecție și sprijin în vederea in te -

grării în noile culturi pe care le

întâlnesc. n

Duminica

Bibliei

Din dorinţa papei Francisc,

exprimată în scrisoarea

apostolică Aperuit Illis, Dumi nica

Bibliei s-a celebrat anul acesta în

a treia duminică de peste an, la

26 ianuarie. În anul 2017, PS Petru

Gherghel a instituit Duminica

Bibliei în Dieceza de Iaşi, fiind

fixată atunci în a patra duminică

din Postul Mare.

Cu această ocazie, PS Iosif

Păuleţ a prezidat sfânta Litur ghie

în catedrala din Iaşi, avându-l

alături şi pe pr. Eduard Patraşcu,

responsabil al Oficiului pentru

Pastoraţia Biblică.

În scrisoarea apostolică Mise -

ri cordia et Misera, Sfântul Pă rinte

exprima dorinţa ca fiecare comu -

nitate să aibă o duminică din timpul

anului liturgic în care „să poată

reînnoi angajamentul pentru răs -

pândirea, cunoașterea şi apro fun -

darea Sfintei Scripturi”. Parohiile,

precum şi institutele de viaţă con sa -

crată au pus în centrul atenţiei

cuvântul viu al lui Dumnezeu,

care se citeşte la sfânta Liturghie

şi care se pune la dispoziţia fie că -

ruia, pentru a fi meditat şi

trans format în hrană spirituală.

Sfânta Scriptură, veche şi deopo -

trivă nouă şi interpelantă, ajută

Biserica şi pe fiecare personal să

înţeleagă ce vrea Dumnezeu de la

oameni şi cum poate fi dobândită

mântuirea în Isus Cristos, Cuvân -

tul întrupat. n


9

MERGEÞI ªI TRÃIÞI ÎN PACE!

Tipul creştinului generos

de Alois Gherguþ

Viaþa cotidianãºi traiul într-o comunitate alãturi de cunoscuþi ºi apropiaþi ne

oferã ocazia sã descoperim diverse comportamente, reacþii, atitudini

la cei din jurul nostru, atunci când participãm la diverse activitãþi sau

manifestãri religioase.

În acest număr vom descoperi,

dintr-o vastă tipologie, imaginea

și elementele definitorii ale

persoanei generoase, disponibile,

mereu atentă la nevoile celor din

jur și implicată în acțiune ori de

câte ori are ocazia.

Conduita creștinului generos

exprimă întotdeauna mulţumire,

sfioșenie, modestie și noblețe su -

fletească, generează în jurul său

liniște, armonie, echilibru și încre -

dere. O astfel de persoană este

lipsită de egoism și invidie; bi -

nevoitoare, caută să fie în slujba

celorlalți în orice împrejurare,

dezinteresată, prietenoasă, co mu -

ni cativă, tonică, nu-i judecă pe cei

din jur, tolerantă, îngăduitoare

cu cei care o ironizează sau zâm -

bitoare cu cei care o calomniază.

Cei de pe margine, „analiștii”

sau „drepții”, vin imediat cu eti -

chete de tipul „sfântogul”, „inimă

largă”, „ușă de biserică”, „cu vio -

sul” etc. Ei se consideră îndrep -

tățiți să judece, să emită judecăți

de valoare la adresa celor pe care,

fără să conștientizeze, îi invi -

diază pentru că ei nu pot fi la fel,

oricât și-ar dori, nu au puterea

interioară să renunțe la zona de

confort în care se simt foarte bine.

Creștinul generos autentic este și

creştinul spiritual sau duhov ni -

cesc, care, deși nu este lipsit de

păcate sau greșeli şi, ca oricare alt

om, se confruntă cu probleme şi

ispite în fiecare zi, prin modul său

de viață l-a acceptat pe Cristos

necondiționat şi l-a aşezat în cen -

trul vieţii sale, iar dorința sa cea

mai arzătoare este ca viaţa pe care în această lume și că își poate

o trăieşte să îi fie plăcută lui permite să mimeze generozitatea,

Cristos şi, prin urmare, nu pune disponibilitatea sau recunoștința.

preț pe aprecierile sau clevetirile Un exemplu bun îl găsim în

celorlalţi.

episodul în care cei zece leproși

Diversitatea umană care ne vin la Isus și îl roagă să-i vindece.

înconjoară ne oferă și numeroase După ce s-au vindecat, doar unul

ocazii când putem descoperi și singur se întoarce să-și exprime

persoane care știu să simuleze mulțumirea și recunoștința, adică

foarte bine comportamentul crești - credinciosul generos, disponibil.

nului generos, în sensul că știu Ceilalți nouă au fost din categoria

să-și controleze gesturile, cuvin - credincioșilor oportuniști, care

tele, mimica, fac impresie bună, și-au văzut mai departe de trebu -

par gata oricând să ajute, să se rile lor.

sacrifice, se angajează verbal în După ce citești aceste rânduri,

toate, dar ezită să treacă la ac țiune. fără să vrei îți vine în minte în -

O astfel de persoană este de cons - trebarea: Oare eu ce fel de creștin

pirată de tot soiul de scuze și po - sunt? Nu te grăbi să-ți răspunzi,

litețuri prin care încearcă să se că vor urma și alte tipologii ce vor

justifice sau să evite implicarea fi descrise în numerele viitoare.

„ Viaþa este o per ma nentã cãlãtorie

din care ai multe de învãþat, dacã vrei

ºi dacã ai disponibilitatea necesarã

de a merge ºi trãi cu adevãrat în pace!

în acțiune, iar dacă se implică,

alege întotdeauna situațiile, sar -

cinile sau responsabilitățile care

îi aduc un maxim de beneficii cu

minim de efort. Este, dacă vreți,

un soi de corcitură, de hibrid al

creștinului generos autentic, un

tip pe care l-am putea denumi

„generosul” oportunist, cel ce

caută să fie în prim-plan, să placă

tuturor celor din jur, să câștige

încredere și să șantajeze emo -

țional pentru a-și satisface unele

frustrări sau interese egoiste. Unii

spun că stă în natura omului să

creadă că multe i se cuvin de drept

Vei găsi un răspuns mai complet

după ce vei parcurge toate descrie -

rile sau după ce vei avea o discuție

cu propriul tău eu. Apropo, mo -

mentele de introspecție, de autoa -

na liză critică nu sunt la în demâna

oricui; apare un mecanism de

evitare generat de teama că ai

putea găsi aspecte care nu te

avantajează sau care ți-ar putea

afecta stima de sine. Dincolo de

aceste temeri, viața este o per ma -

nentă călătorie din care ai multe

de învățat, dacă vrei și dacă ai dis -

ponibilitatea necesară de a merge

și trăi cu adevărat în pace! n


CITIND SCRIPTURA

Sfânta Liturghie ca jertfă

de pr. Alois Bulai

Oficiul pentru Pastoraþia Biblicãîºi propune sã însoþeascã, la rândul sãu,

cateheza „despre sfânta Liturghie” a episcopului ºi a Oficiului pentru

Pastoraþia Liturgicã ºi Sacramente, scoþând la luminã izvoarele miste -

rului profund aflate în Sfintele Scripturi.

Dimensiunea esențială a Li tur -

ghiei este aceea de sacrificiu.

În Biblie nu poate fi concepută

nicio formă de viață religioasă fără

sacrificiu. Primii copii ai lui Adam

și ai Evei, Cain și Abel, au adus

sacrificii: Gen 4. Se poate ur mări

acest adevăr în toate cărțile cano -

nice. Există diferite tipuri de sa cri -

ficii: holocaustul sau arderea-de-tot,

semn al unei dăruiri totale și ire vo -

cabile; ospățul sacru, când o parte

din victimă (sângele, grăsimea) îi

revenea de drept lui Dum nezeu ca

stăpân al vieții, în timp ce car nea era

consumată de comeseni (Gen 8,20;

Ex 24,4-8; Jud 6,21; 11,31 etc).

Se realizează astfel comuniunea

între participanți, precum și alianța

între ei și Dumnezeu, pentru că

toți iau parte la același sacrificiu.

Sunt, de asemenea, rituri de ispă -

șire, sacrificii pentru păcat, sa cri ficii

pentru împăcare. Riturile fac vi -

zi bile sentimentele interioare: ado -

rația, căutarea intimității cu Dum -

nezeu, mărturisirea păcatului, do -

rința de iertare, consacrarea vieții.

La început nu există slujitori

anume. Capul familiei sau regele

sacrifică victimele. Mai apoi își

asumă acest rol bărbați specia li -

zați – preoții (Dt 33,8-11; Jud 17).

Dumnezeu respinge jertfele

umane, dar acceptă înjunghierea

animalelor. Importantă este dis -

po ziția inimii. Darurile îi sunt plă -

cute lui Dumnezeu numai dacă

omul i le oferă cu o inimă capa bilă

de a jertfi, în credință, ceea ce are

mai drag, după exemplul lui

Abra ham (Gen 22). Sacrificiul

in te rior constituie esențialul

(Ps 51,18-19) și, uneori, înlocu iește

riturile (Sir 35,1-10; Dan 3,38-45).

Ideea cea mai înaltă despre sa -

crificiu este cea a ispășirii vicare.

Slujitorul lui Iahve ia, în mod liber,

locul păcătoșilor. Ofranda sa

nepătată este spre folosul „celor

mulți”, potrivit planului lui Dum -

nezeu (Is 52,13–53,12). Interio -

ritatea cea mai profundă unită cu

dăruirea totală are eficacitatea

universală.

Pentru vestirea morții ispăși -

toare a lui Isus, Noul Testament

folosește formulele caracteristice

pentru jertfa ispășitoare a Sluji -

to rului lui Iahve (Is 53,10 ș.u.): el

a venit „pentru a sluji” și „își dă

viața” ca „răscumpărare” pentru

„cei mulți” (Mc 10,45 și textul pa -

ralel Lc22,37). Cadrul pascal al Cinei

de pe urmă stabilește un ra port

precis între moartea lui Cristos și sa -

crificiul „Mielului pas cal” (Mt 26,2;

In 11,55-56; 12,1; 13,1). Isus se

referă clar la „sângele Alianței”

(Ex 24,8; Mc 14,24 și textul pa ra lel).

Este evident că sângele Mielului

care eliberează poporul evreu,

jertfele de la Sinai care sigilează

alianța și moartea Slujitorului care

ispășește păcatele poporului subli -

niază caracterul de sacrificiu al

morții lui Isus. Aceasta dobândește

iertarea păcatelor pentru mul țimi,

consfințește alianța cea nouă și dă

naștere unui popor nou, pentru

care obține răscumpărarea. Moartea

de pe Calvar este izvor de viață.

Liturghia destinată să facă pre -

zent „în amintire” unicul sacrificiu

al crucii în cadrul unui ospăț leagă

noul rit al creștinilor de vechile

sacrificii. Jertfa lui Isus în reali -

tatea ei sângeroasă și în expresia

ei sacramentală recapitulează și

împlinește toate sacrificiile: ea este

în același timp ardere-de-tot, sa -

crificiu de ispășire și sacrificiu de

comuniune. Eficacitatea sacrifi -

ciului Fiului lui Dumnezeu este

universală. Isus, Marele Preot și

victimă, realizează alianța cea

nouă, desăvârșită și definitivă,

între Dumnezeu și poporul său

(Evr 8,6-13; 9,15 – 10,18). Prin

vărsarea sângelui său, Mielul

înjun ghiat garantează „curățirea

conștiinței de faptele moarte”

(Evr 9,14) și credincioșii se îm -

părtășesc cu trupul și sângele lui

Cristos (1Cor 10,16), principiu de

viață veșnică (In 6,53-58). Această

participare semnifică și realizează

unirea credincioșilor într-un singur

trup (1Cor 10,17) și, în comu niune

de viață cu Domnul lor, formează

„o preoție sfântă pentru a aduce

jertfe spirituale, plăcute lui Dum -

nezeu, prin Isus Cristos” (1Pt 2,5). n


11

MESAJUL SFINÞILOR

Fericitul Anton Durcovici

în faţa furtunii comuniste (II)

de pr. Petru Ciobanu

Am vãzut în numãrul trecut cã vizitele pastorale ale episcopului Anton

Durcovici au reprezentat principala mãsurã de apãrare a credin cioºilor

catolici în faþa furtunii comuniste.

Acest fapt l-a recunoscut și Se -

cu ritatea, care scria că „vizita

episcopului Durcovici Anton în

satele catolice din județul Bacău și

predicile ținute de el au avut drept

scop de a arăta maselor că Gu -

ver nul caută prin diferite mijloace

să lovească în Biserica Catolică și

să le agite împotriva actualei forme

de stat”.

Pe lângă vizite, au existat unele

măsuri la nivelul Conferinței Epis -

copale Române, în ședințele din

anii 1948-1949. Astfel, în februa -

rie 1948, în cadrul ședinței de la

Arhiepiscopia de București la care

au participat episcopii romano- și

greco-catolici din România, s-au

discutat articolele din noua Con -

stituție a Republicii Populare Ro -

mâne care se refereau la școlile

ca to lice. „Episcopii nu erau de

acord cu acel articol care spunea

că nicio confesiune nu are dreptul

de a înființa sau de a conduce școli

de învățământ public, de orice

grad”. Ca rezultat, guvernului

României i-a fost adresat un me -

moriu, în care episcopii cereau

menținerea conducerii școlilor

catolice de către Biserică.

În cadrul ședinței Conferinței

Episcopilor Catolici din România

din iulie 1948, pe lângă condam -

narea denunțării unilaterale a

Concordatului dintre România

și Sfântul Scaun din partea auto -

ri tăților comuniste, la 19 iulie

ace lași an, episcopii Anton Dur -

covici și János Scheffler au fost

desemnați să examineze situația

acelor credincioși catolici care s-au

înscris în Partidul Comunist și a

acelora care doreau să se înscrie.

S-a decis că nu se poate da un

răspuns general la această pro -

blemă, ci trebuie examinat fie care

caz în parte, „ținând seama de

primejdia pentru credința reli -

gioasă din partea partidului

comunist”. Totuși, la 27 octom -

brie 1948, episcopul Anton Dur -

covici a emis circulara nr. 6/1948,

prin care le amintea tuturor că

un creștin autentic nu poate fi, în

același timp, un adevărat co mu -

nist, întrucât cele două învățături

sunt total contrare – idee pre luată

din Enciclica „Quadragesimo

anno” a papei Pius al XI-lea. Textul

acestei circulare trebuia să fie citit

în fiecare parohie în ziua de 7 no -

iembrie 1948. Punctul 4 pre vedea

expres că „orice catolic, de orice

rit, este ipso facto excomunicat

dacă ia parte la vreo adunare sau

consfătuire cu scopul de a unelti

pentru lepădarea de Biserica

Ca to lică. Dezlegarea de la această

excomunicare este rezervată Nouă

sau Locțiitorului Nostru”.

La sfârșitul lunii noiembrie 1948,

într-o altă ședință, episcopii Cisar,

Márton și Durcovici au discutat

asistența greco-catolicilor care nu

au trecut la ortodoxie ori doreau

să se întoarcă la credința catolică.

S-a stabilit că orice preot catolic

poate da, în ritul său, această asis -

tență și că atât preoții, cât și cre -

din cioșii rămași greco-catolici

pot asista la Liturghiile din oricare

biserică catolică.

În același sens al opoziției față

de regimul comunist, în ședința

Conferinței Episcopale de la sfâr -

șitul lunii februarie 1949, epis copii

Anton Durcovici și Márton Áron,

singurii rămași în libertate, au

decis să renunțe la salarizarea

preoților pentru a-și asigura li ber -

tatea în transferurile acestora. Un

alt motiv al renunțării era și dife -

rența dintre salariile preoților din

centrele episcopale și cei din pa -

rohii. Decizia a fost reiterată de cei

doi episcopi și în cadrul con fe rinței

de la mijlocul lunii aprilie 1949. La

5 și 29 aprilie, episcopul Dur co vici

a trimis două circulare preoților

Diecezei de Iași, cerându-le să nu

primească salariul de la stat, iar

dacă l-au primit, să depună respec -

tiva sumă în contul Ministerului

Cultelor.

Se înțelege că aceste acțiuni nu

puteau rămâne nepedepsite de

auto rități, astfel că la 21 iunie 1949

a fost arestat Márton Áron, iar la

26 iunie și Anton Durcovici. n


Lackawanna

de pr. Iosif Dorcu

Putem considera că istoria sanc -

tuarului începe în anul 1921,

iar inițiatorul și ctitorul acestuia

este preotul Nelson H. Baker.

În anul 1916, un incendiu a

distrus biserica parohială „Sfântul

Patrick” din Lackawanna. S-au făcut

ceva reparații, însă părintele Baker

a elaborat un proiect de construire

a unui nou edificiu. La 7 mai 1921

s-a celebrat ultima Liturghie în

biserica veche. Imediat a fost de -

molată, iar proiectul preotului

Baker, realizat cu sprijinul consi -

liului parohial, prevedea con -

struirea unui mare sanctuar

dedicat Maicii Domnului, cu

titlul „Sfânta Fecioară Maria a

Victoriei”. Preotul era foarte

cunoscut în toată zona pentru

activitatea sa caritativă. Datorită

notorietății sale, a reușit foarte

repede să colecteze suma necesară

construcției – 3,2 milioane de

dolari. La sfârșitul anului 1925,

după un proiect al arhitectului

francez Emile Ulrich, lucrările

erau deja terminate, iar parohia

nu avea nicio datorie. Prima

Li tur ghie s-a celebrat cu ocazia

Cră ciunului din anul 1925. La

25 mai 1926 a avut loc consa crarea

bisericii în prezența episcopului

de Buffalo, William Turner, și

a cardinalului Patrick Hayes,

arhiepiscop de New York. Două

luni mai târziu, papa Pius al XI-lea,

printr-un decret apostolic, a oferit

noului sanctuar titlul de basilica

minor. Este prima biserică de -

clarată bazilică pe continentul

nord-american.

Părintele Backer a rămas rector

al bazilicii și al diferitor instituții

caritative până la moartea sa, la

29 iulie 1936. A fost introdusă

cauza de beatificare de către Die -

ceza de Buffalo în anul 1986. Papa

Benedict al XVI-lea, în anul 2011,

a recunoscut eroicitatea virtuților

sale și l-a declarat „venerabil”.

Ulterior, sanctuarul a suferit

două modificări. În anul 1941 o

furtună puternică a afectat serios

cele două turnuri înalte de 50 m,

realizate din marmură. Suc ce -

sorul părintelui Backer, Mons. Jo -

seph Maguire, a lăsat doar turnu -

rile mai mici pe care le-a acoperit

cu tablă din cupru, asemenea cu -

po lei. În anul 2002 s-a schimbat

acoperişul.

Sanctuarul impresionează prin

armonia formelor, nobleţea mate -

rialelor şi armonia cromatică din

interior. În exterior este acoperit

în totalitate cu marmură albă,

adusă din statul american Georgia.

În interior pot fi admirate 40 de

nuanţe de culori ale marmurei

aduse din Italia.

De asemenea, este impre sio -

nantă cupola, cu înălţimea de 50 m.

SANCTUARE

În nordul statului american New York, mai exact în Dieceza de Buffalo, nu

departe de Cascada Niagara, existã, de aproape un secol, sanctuarul

naþional „Sfânta Fecioarã Maria a Victoriei” din Lackawanna.

La data construirii, în anul 1926,

având diametrul de 24 m, era a

doua ca mărime după aceea a Capi -

toliului din Washington, DC. Pe

cupolă sunt statui care înfățișează

patru îngeri ce cântă din trompetă,

cu înălțimea de 5,5 m.

În jurul intrării sunt am plasate

în semicerc câteva coloane, iar

deasupra sunt două grupuri sta -

tuare cu copii: în partea stângă

copiii sunt supravegheați de o

călugăriţă, iar în partea dreaptă

de părintele Backer. Deasupra

intrării, într-o nişă semicir culară,

străjuieşte o altă reprezentare a

Maicii Domnului. Statuia, înaltă

de aproape 4 m, cântăreşte 8 tone

şi este realizată din cea mai nobilă

marmură de Carrara.

Punctul principal al sanctua rului

îl constituie altarul principal, unde

domină statuia Sfintei Fecioare

a Victoriei, cu o înălţime de 2,7 m

şi o greutate de 730 kg. Fiind

realizată în Italia, înainte de a

porni spre continentul american

a fost binecuvântată de papa Pius

al XI-lea. n


13

PAGINA FAMILIILOR

Şi la biserică mergem împreună!

Paginã realizatã de pr. Felician Tiba

Mi-au plãcut copiii dintotdeauna. Ca orice fetiþã, ºi eu m-am jucat cu

pãpuºi încã de micãºi am putut sã-mi dezvolt simþul matern, aºa încât,

ca orice tânãrã fatã, cred, abia aºteptam sã am copiii mei.

Ceea ce n-am suportat vreodată

a fost să văd cum anumite

mame își „chinuie” efectiv copiii

pentru a scoate „oameni mari”

din ei. Să-i pui să învețe engleză

încă de la grădiniță, să-i duci la

înot, la karate, la șah, la chitară,

la schi, la gimnastică, să-i duci

la grădiniță când ei abia merg în

picioare și poate nici nu vorbesc,

să-i lași la școală până după-amiaza

târziu pentru a-și face temele și

pentru a învăța pentru a doua zi,

toate acestea nu doar că mi se

păreau un chin pentru copii, ci

timp pierdut! Cât vor reține acei

copii din ceea ce le-a fost „impus”

de către părinți, la o vârstă când

trebuiau lăsați să facă efectiv ce

vor ei?

Mă gândeam eu atunci, de ce

nu sunt lăsați să se joace cum

doresc și cu cine doresc? Dacă ei

vor să se uite la desene animate,

de ce să nu poată? Dacă vor să

mănânce ceva și nu ceea ce le

propun părinții, de ce să nu fie

lăsați? Dacă vor să nu doarmă,

de ce trebuie să-i pui forțat să o

facă? Ca să nu zic că am fost cri -

tică și cu privire la părinții care își

duceau forțat copiii la bise rică!

Săracii, trebuiau să stea acolo o

oră sub privirea mereu amenin -

țătoare a părinților. Ba că îi vede

părintele și le taie limba, ba că

plânge Isus dacă nu stau cu minți,

ba că îi ia Moșul și îi bagă în sac...

Dar a venit și vremea mea...

M-am căsătorit cu un băiat pe

care îl iubesc, ne-am construit o

casă și, când am considerat că e

momentul, i-am cerut lui Dum -

nezeu să ne binecuvânteze și cu

darul vieții. Iar el nu a stat prea

mult pe gânduri!

Avem împreună doi copii. I-am

primit cu drag și suntem deschiși

și pentru ceea ce va mai voi să

ne dea. Doar că, imediat după ce

am ieșit de la maternitate, mi-am

schimbat și concepția „libertină”

pe care o aveam în ceea ce privește

copiii în general. Să vă dau un

exemplu: Conform principiului

meu inițial, l-am lăsat pe copil

să mănânce doar ce voia. Iar el a

ajuns să mănânce doar chipsuri și

ciocolată, mai ales „ouă Kinder”.

Nu dormea ziua, pentru că mi-am

zis să-l las să facă tot ce simte.

Peste tot în casă era doar cioco lată

lipită și ambalaje de chipsuri.

Fetița – pentru că al doilea copil

a fost o fetiță –, la rândul ei, s-a

molipsit de la fratele mai mare și

a început să facă la fel. Noi înșine,

ca soți, aveam dese episoade de

ceartă din cauza lor. Soțul îmi

spunea că nu e bine ce fac, dar eu

i-am explicat cât am suferit și

cât m-a deranjat să văd mame

care efectiv își chinuiau copiii

impu nân du-le un anumit tip de

comportament.

Într-o zi, nu exagerez, după ore

de privit la desene animate pe

telefon și după binecunoscuta

masă de chipsuri și de ciocolată,

copilul meu, băiatul, a început să

aiurească. Avea privirea tulbure,

era palid și prezenta semne evi -

dente de surmenaj. M-am spe riat

atât de tare, încât chiar în acel

moment am închis televizorul,

ne-am luat fiecare telefoanele,

iar tableta efectiv am aruncat-o.

De atunci în casă la noi se

mănâncă doar mâncarea pe care

o mâncăm cu toții, și asta doar

în bucătărie, ne uităm împreună

la televizor, iar după-amiaza se

doarme. N-o să credeți, dar și

la biserică mergem împreună!

(Cristina) n


PENTRU COPII

Micul conte

Istorioarã moralã de Christofor V. Schmid

Traducere de Bronislav Falewski

(continuare din numãrul trecut )

Chiar în acea noapte contele

dădu ordin şi împuterniciri

celor mai de seamă şi voinici dintre

oşteni ca să-i caute prin toate vi -

zuinile şi ascunzişurile şi să-i aducă

pe tâlhari legaţi la Eichenfels. Apoi

începu din nou să vorbească îm -

preună cu fiul său, şi ar fi stat

toată noaptea dacă nu l-ar fi făcut

atent Menrad că au toţi nevoie de

odihnă pentru ca în dimineaţa

următoare să se trezească voioşi

şi să ajungă cu bine la Enchelfels.

14. Mama mângâiată

Buna şi nobila contesă ducea în

acest timp o viaţă plină de tris -

teţe şi mâhnire.

Auzise imediat de încheierea

războiului şi nădăjduia să-şi vadă

în scurt timp soţul. Totuşi, la aceste

gânduri o podidiră lacrimile.

– Ah, Dumnezeule – zise ea –,

sunt foarte nefericită! Ce aduce

lumii întregi bucurie mie îmi

aduce o durere nespus de mare.

Fiecare soţie a celui mai simplu oş -

tean se bucură de venirea so ţului

ei, iar eu nu mă pot gândi la ziua

sosirii lui fără o nespusă groază.

Ah, ce durere îl aşteaptă! Cum

voi putea să-i dau de ştire ră pirea

copilului nostru? Oh, pentru noi

doi revederea nu va mai fi un

timp al bucuriei!...

Era cuprinsă de o spaimă

nemaipomenită. Nu găsea nicăieri

odihnă, nici linişte. Mergea dintr-o

cameră în alta, intra în capelă,

ieşea pe urmă în grădină. Unde

mergea şi unde stătea, gândul ei

era tot la Dumnezeu. Numai în

rugăciune şi în gândul că Dum -

nezeu cârmuieşte până şi cele

mai încercate întâmplări spre un

sfârşit bun mai găsea contesa

ceva linişte.

– Bunule Dumnezeu – se rugă

ea, după ce se retrăsese într-una

dintre cele mai întunecoase

camere şi începu să plângă –, bu -

nule Dumnezeu, miluieşte-te de

mine, miluieşte-te de soţul meu,

adu tu un sfârşit pentru chinurile

acestea cumplite, căci numai tu

eşti în stare să o faci! Fă ca

Desen de Tatiana Biºog

revederea noastră să fie plină de

bucurie. Tu, în neţărmurita-ţi

înţelepciune, ne-ai despărţit pe

toţi trei – tată, mamă şi copil;

dă-ne înapoi copilul şi uneşte-ne

din nou! Tu ai şters deja nenumă -

rate lacrimi; fă la fel şi cu ale

mele! Tu eşti atotmilostivul şi

tocmai a preface durerile în bu -

curie îţi este lucrul cel mai plăcut.

O, Tată, Tată, preascumpul meu

Tată! Oricât de păcătoasă aş fi,

tot mai sunt fiica ta şi te pot numi

Tată la porunca Fiului tău preaiu -

bit. Oh! Tu mă iubeşti, cu sigu -

ranţă, mai mult chiar decât pot

iubi eu pe fiul meu! Ascultă-mă,

nu o respinge pe fiica ta, care nu

cunoaşte altă scăpare decât la

tine...”

Pe când se ruga astfel, auzi nişte

paşi. Privi în sus şi iată! Mar ga reta,

care tocmai sosise cu întreaga so -

cietate, venea prin bolta întu -

necoasă a grădinii, îndrep tându-se

spre acea încăpere. O rază de spe -

ranţă căzu în inima contesei când

o recunoscu pe Margareta şi zări

faţa veselă a fetei; i se părea că

vede un înger din cer.

– O, scumpa şi buna mea con -

tesă – începu Margareta –, vă aduc

veştile cele mai îmbucurătoare

despre scumpul vostru Enric: tră -

ieşte şi în scurt timp îl veţi revedea!

Abia începu Margareta să isto -

risească şi iată, intră în încăpere

sihastrul Menrad pentru a o pre găti

pe contesă de venirea fiului şi so -

ţului ei. Înţeleptul bătrân ştiu să

facă acest lucru într-un mod foarte

delicat. Contesa era acuma plină

de speranţă că în curând îşi va

revedea soţul şi copilul şi-l conduse

pe sihastru în odaia în care lo -

cuise, pe timpuri, împreună cu

Enric.

Ø


15

PENTRU COPII

Anii copilăriei...

Prelucrare de pr. Felician Tiba

Mă gândesc cu mult dor la

co pilărie. Ce partide de

fotbal mai jucam pe uliţa sa tului!

Cum ne organizam, cum făceam

echipele. Nu aveam adidaşi şi nici

crampoane, nu aveam nici minge

de calitate, ba de cele mai multe

ori era şi spartă, dar se chema

„minge” şi asta era important

pentru noi. Era locul unde încă -

peam cu toţii, unde micile cer turi

se terminau imediat cu o strân -

gere de mână şi unde nu era loc de

înjurături sau de alte vorbe urâte,

pentru că „te spun mamei şi o să

vezi ce păţeşti”. Autoritatea era

autoritate!

Pe un astfel de fond, unul dintre

noi a avut ideea organizării unui

Rozariu la una dintre crucile con -

struite la o răscruce de drumuri.

Să ne fi văzut transpiraţi, murdari,

gâfâind şi cu bucăţi de beţe în

mână – pentru că pe vremea aceea

nu aveam rozariu ca astăzi. Şi tot

mutam acele beţe, zece la număr,

dintr-o parte în alta, până ter mi -

nam Rozariul. Aşa a devenit un

obicei ca, seară de seară, după o

partidă de fotbal, să ne rugăm Ro -

zariul la crucea de la răscruce.

Nu mai conta că întârziam acasă

şi că oricum ne-o „furăm”, că pă -

rinţii nu ne credeau că am fost şi

la rugăciune. Înduram pentru Isus

şi asta făcea din noi un fel de

„martiri” din pildele pe care ni

le spunea părintele la biserică.

Pentru a fi sigur că joacă, cel

mai slab făcea echipele. La rugă -

ciune însă nu era pe echipe. Era

pe curaj şi pe răbdare. Începea

cineva care avea curaj şi rămâ -

neau până la sfârşit doar cei care

aveau răbdare.

Aşa ne-am ţinut departe de

vorbele urâte, de ideea de a

organiza câte o „burtă” de cireşe

sau de căpşuni. Aşa ni s-a dus

vestea că la crucea de la răscruce

sunt nişte copii care se roagă şi,

ducându-se astfel vestea, au în -

ceput să se roage Rozariul la toate

grotele din sat. Ce face copilăria

din copil! (Mihăiţă) n

Ø

Când deschise uşa, iată că-i

ieşi înainte soţul ducându-l în

braţe pe fiul lor, Enric. Ea nu putu

să mai rostească altceva decât

cuvintele:

– Oh, soţul meu! Oh, copilul

meu!

Şi căzu în braţele contelui.

Nobila doamnă plânse multă

vreme fără a scoate un cuvânt,

udând când faţa copilului, când

pe cea a soţului ei cu lacrimile

cele mai dulci.

– Acuma pot muri bucuroasă,

zise ea în fine, că am mai putut

vedea şi aceasta! Cât de bine ştie

Dumnezeu să cârmuiască toate!

Tremuram, scumpul meu soţ,

să-ţi ies înainte fără scumpul

Enric, şi iată, tu îl aduci în bra ţele

tale! O, Dumnezeule, toată viaţa

mea nu-ţi voi putea mulţumi

îndeajuns că ai adus la un sfârşit

atât de bun această groaznică

întâmplare. De-acum înainte,

întreaga mea viaţă nu-mi voi mai

pierde curajul. Tu ştii să faci sfâr -

şitul să fie bun. O, Enric, ce băiat

drăguţ ai devenit în acest timp!

O, scumpul meu soţ, ce revedere

fericită ne-a pregătit la toţi trei

bu nul Dumnezeu! El ne-a despăr -

ţit unul de altul şi tot el ne-a

adus în mod minunat laolaltă.

Slavă şi mulţumire să-i fie lui!

Toţi trei vărsară lacrimi de

bucurie şi de mulţumire faţă de

Dumnezeu. Margareta plângea

cu ei şi nici Menrad nu-şi putu

stăpâni lacrimile...

După ce se mai domoli această

bucurie, Enric începu să isto ri -

sească mamei sale toate câte le-a

păţit. Micuţul făcu aceasta cu o

mare vioiciune, iar mama când

plângea, când zâmbea. Mai cu

seamă Enric ştiu să povestească

clipa aceea când zărise pentru prima

oară lumina zilei prin crăpătura

stâncii. Dar cu cea mai mare bu -

curie şi cu o nespusă emoţie isto -

risi despre acele neuitate clipe

când auzise pentru prima dată pe

Menrad vorbindu-i despre bunul

Dumnezeu, iar pe când spunea

acestea, lacrimile îi străluceau în

ochi.

– Cu adevărat, zise contele, cât

pe-aci să doresc şi eu să fi trăit

anii copilăriei într-o asemenea

vizuină. Noi prea suntem obiş -

nuiţi cu vederea splendidelor opere

ale lui Dumnezeu. O, dacă şi noi

am fi ajuns să privim la fel ca şi

Enric lucrările lui Dumnezeu nu

de la început, ci abia după ce am

fi ajuns la vârsta priceperii, ce

mare impresie ar fi lăsat asupra

noastră! Bunule Dumnezeu, cât

ne-am minuna de atotpu ter nicia

ta, cum am admira înţelep ciunea

ta şi cum ne-am bucura de bu nă -

tatea ta! Ce sentimente ne-ar pă -

trunde la privirea cerului cel fru -

mos şi a pământului cel mi nu -

nat. Ceea ce merge atâta la inimă

trebuie să vină de la o inimă plină

de iubire! (va urma)


PENTRU TINERI

Christus vivit

Ascultare disponibilă şi atentă a tinerilor

de pr. Felix Roca

La 13 ianuarie 2017, papa Francisc se adresa tinerilor ºi Bisericii întregi,

într-o scrisoare, cu ocazia prezentãrii Documentului Pregãtitor al celei

de-a XV-a Adunãri Generale Ordinare a Sinodului Episcopilor, ce urma

sã se desfãºoare în luna octombrie a anului 2018.

Cu această scrisoare, Sfântul

Părinte îi încuraja pe tinerii

din lumea întreagă să asculte

glasul lui Dumnezeu care le cere

colaborarea pentru a construi

„o societate mai dreaptă şi mai

fraternă”, „o lume mai bună”.

Papa insista ca tinerii să se facă

auziți: „Faceţi să se audă strigătul

vostru, lăsaţi-l să răsune în comu -

nităţi şi faceţi să ajungă la păs tori!”

În același timp, Sfântul Părinte îi

asigura pe tineri că „Biserica do -

reşte să stea în ascultarea glasului

vostru, a sensibilităţii voastre, a

credinţei voastre; chiar şi a îndo -

ielilor şi criticilor voastre”.

Prin sinodul cu tema „Tinerii,

credinţa şi discernământul voca -

ţional”, Biserica a decis să se în -

trebe cum să însoţească tinerii,

așa încât ei să recunoască și să

accepte chemarea la plinătatea

vieții și a iubirii, și cum să le ceară

să o ajute în identificarea celor

mai eficiente modalități de a

anunța Vestea cea Bună în zilele

noastre. S-a pornit de la convin -

gerea că, ascultându-i pe tineri,

Biserica va auzi vocea Domnului

care răsună şi astăzi. Precum

odinioară Samuel și Ieremia,

există şi azi tineri care știu cum

să discearnă semnele vremu rilor

noastre, semnalate de Duhul Sfânt.

Însă cea mai mare provocare pen -

tru Biserică este tocmai crearea

unei atitudini sincere de ascul tare

a tinerilor.

Ce înseamnă a-i asculta pe ti -

neri? Papa Francisc explică acest

lucru la numerele 291-298 din

exortația apostolică postsi no dală

Christus vivit. Primul semn al

ascultării este atenția oferită per -

soanei, valorizarea ei, inclusiv prin

timpul ce i se oferă. Este ima ginea

lui Isus care îi însoțește pe uce -

nicii din Emaus, vorbește cu ei și

rămâne împreună cu ei. Pentru

papa este important ca tânărul

„să simtă că îl ascult necon di -

ționat, fără a mă ofensa, fără a mă

scandaliza, fără a mă supăra, fără

a obosi”. În al doilea rând, atitu -

dinea de ascultare înseamnă a-l

ajuta pe tânăr să discearnă harul

de ispită. „Această ascultare –

spune papa Francisc – este menită

să discearnă cuvintele mântui toare

Pentru tineri:

q Să nu ai pretenţia să îţi fie cunoscută părerea, dacă nu ţi-o exprimi!

q Ai curajul să împărtăşeşti ideile tale, deoarece ele pot fi de

mare folos!

q Fii mereu atent să asculţi părerile celorlalţi!

Pentru comunităţi:

q Nu vă fie teamă să acceptaţi că Dumnezeu poate vorbi şi prin

cei mai tineri!

q Ascultaţi „strigătul” tinerilor, chiar dacă acesta nu este exprimat

în cuvinte!

q Nu ezitaţi să cereţi şi părerea tinerilor în deciziile care privesc

comunitatea!

ale Duhului bun, care ne propune

adevărul Domnului, dar și cap -

canele duhului rău, înșelăciunile

și seducțiile sale”. O a treia carac -

teristică a ascultării este atenția

față de țelurile persoanei, față de

orizonturile sale, față de ceea ce

ar dori să fie. Papa specifică faptul

că „această ascultare este atenție

față de intenția ultimă, aceea care

la sfârșit decide viața, pentru că

există cineva ca Isus care înțelege

și apreciază această intenție ultimă

a inimii”.

De o astfel de atitudine au

nevoie tinerii! Este nevoie să se

înțeleagă faptul că, atunci când

„Biserica abandonează schemele

rigide și se deschide la o ascul tare

disponibilă și atentă a tinerilor,

această empatie o îmbogățește,

deoarece «permite tinerilor să

dăruiască propriul aport comu -

nității, ajutând-o să perceapă noi

sensibilități și să-și pună între bări

inedite»”. n


17

PENTRU TINERI

Începe Postul Mare. Din nou!

de sr. Iuliana Neculai, NDS

Anul acesta, timpul Postului Mare începe la 26 februarie. O sãrbãtoare

atât de mare precum este Paºtele cere o pregãtire adecvatã a minþii,

a inimii, a trupului cu toate simþurile sale.

Isus Cristos e purtătorul de cruce,

dispus să însoţească pe orice

creştin în munca de convertire.

În fiecare an se aude o invitaţie

veche şi nouă în acelaşi timp:

„Convertiţi-vă!” În fiecare an se

aude o invitaţie veche şi nouă în

acelaşi timp: „Convertiţi-vă!”

Când mă gândesc la post îmi

revin în memorie cele învățate

de când eram copil: este un timp

asociat cu renunțarea – idee cu

care am și intrat în viața religioasă.

Cu trecerea anilor, reflecția a fost

în jurul unei întrebări pe care mulți

și-o pun: Ce ar trebui să facem

în Post? Este mai bine a renunța

la ceva sau mai degrabă a face

ceva? Răspunsul stă în invitația

de la începutul Postului: „Con-

vertiți-vă și credeți în evan ghelie!”

(Mc 1,15). Astfel, „din nou” sunt

chemată la a vedea unde sunt eu

în raport cu această invitație.

Postul este, în primul rând, despre

relația mea cu Dumnezeu. În

această optică, timpul Postului

îmi va arăta ceea ce trebuie să fac

sau să evit pentru a crește spiri -

tual, fiind necesar să implic ceea

ce poate fi dificil sau chiar dureros.

Biserica Romano-Catolică a

preluat cele trei practici ebraice:

postul, rugăciunea și pomana

(cf. Mt 6,1-18; Tob 12,8), dându-ne

posibilitatea, an de an, de a

„măsura” relația noastră cu Dum -

nezeu. Există ceva în viața mea

care să mă împiedice să-i slujesc

numai lui Dumnezeu? Postul îmi

spune: „Folosește acest timp pen -

tru a te elibera de orice te îm pie dică

„ Postul Mare nu este o perioadã tristã, ci un

timp de bucurie, acea bucurie a unei noi

posibilitãþi de reînnoire, [...] un pe le rinaj

eclezial, unde Biserica ne însoþeºte ºi ne

susþine prin cuvânt ºi sacramente.

în relația ta cu El!” Rugăciunea

îmi vine în ajutor, spunându-mi

că trebuie să-l caut pe Dum nezeu

în tăcere, pentru a asculta de el

și de adevărul cuvântului său,

răspunzând la provocarea sa de

a merge către ceilalți practicând

caritatea. Toate implică ceva ce

trebuie să ofer – timpul meu!

Relația cu Dumnezeu necesită

purificare profundă. Purificarea

nu este un lucru negativ; ea tre -

buie îmbrățișată din iubire, știind

că misterul pascal este un drum

de la Calvar la Paște și până la

Rusalii, drum ce presupune și pre -

zența crucii. Ea este un semn al

sfârșitului morții, un semn de

spe ranță și de posibilitate. Acest

gând mă animă atunci când, zi de

zi, port crucea congregației mele,

dăruită la prima profesiune,

o cruce care se află în interiorul

unui cerc, simbol al plinătății, o

cruce fără Cristos răstignit, care

îmi vorbește despre misterul

morții și învierii – Cristos viu

prin cruce. Astfel, Postul Mare

nu este o perioadă tristă, ci un

timp de bucurie, acea bucurie a

unei noi posibilități de reînnoire,

bucurie susținută și de faptul că

nu suntem singuri în acest drum

spiritual, deoarece este un pe le -

rinaj eclezial, unde Biserica ne

însoțește și ne susține prin cuvânt

și sacramente. n


TABLETE SPIRITUALE

De mână cu Dumnezeu (II)

de pr. Laurenþiu Dãncuþã

Eºti doar un om!

Nu te mai lua la trântã cu Diavolul,

ci þine-te de mânã cu Dumnezeu!

Un suflet frumos se cons tru -

iește mai ușor practicând o

virtute decât luptând împotriva

unui viciu!

Pe străzi, la televizor, în ziare,

pe net găsești „tarabe” de unde

poți cumpăra „necurăție” în toate

formele ei: desfrânare, porno -

grafie, prostituție, masturbare,

viol. Astăzi oricine poate fi pro du -

cător, consumator, contestatar.

Însă cine vrea să cumpere curăție,

la ce „ghișeu” trebuie să în trebe?

Care-i drumul spre curăție? Cum

devii producător sau consumator

de curăție? Nu cumva știm toți

drumul spre necurăție (ca să ne

ferim de ea, clar!), însă drumul

spre curăție ne este străin?!

Elementele curăției – frumu -

sețea, libertatea, sexualitatea,

puritatea, fericirea – sunt „flori”

căutate cu înfocare. Însăși curăția

este irezistibil de frumoasă și

pro vocatoare. Toți o doresc: unii,

pen tru a o îngriji prin fidelitate

în căsătorie sau în celibat; alții,

pentru a o călca în picioare, lăsând

în urma lor doar tristețe și urâ -

ciune, putregai! Cu fiecare templu

distrus de necurăție se sluțește

fru musețea acestei lumi. Ce mi ros

poate răspândi o lume care își

calcă „florile” în picioare? Câte

inimi tinere cu iz de moarte, câte

familii îmbibate de putregaiul

necurăției...

Oare nu ne-am concentrat prea

mult să combatem necurăția în

loc să cultivăm curăția inimii, an -

ti dotul perfect pentru a răspândi

o mireasmă nouă? De ce facem

zeci de proiecte pentru a combate

necurăția, dar luăm puține hotă -

râri pentru a trăi curăția? Cât ne

rugăm zilnic cerând harul cu ră -

ției? Cum folosim calculatorul,

telefonul, televizorul? Ce prie -

tenii cultivăm? Proiectele noastre

sunt pentru curăție sau doar îm -

potriva necurăției?

Războiul nu poate fi izvor de

pace. Cu atât mai puțin un răz boi

cu Diavolul. Pacea – inclusiv pacea

simțurilor, curăția inimii – este

rodul ținerii de mână cu Dum -

nezeu. Această ținere de mână ne

transformă în mlădițe legate de

viță, înlesnind curgerea sevei,

revărsarea harului (In 15,5)!

Curăția este un har de cerut

zilnic în rugăciune. Curăția cu -

noaște „legi de creștere”, trecând

prin stadii marcate de imper -

fec țiune și de păcat. Omul vir -

tuos, curat se construiește zi cu

zi prin numeroase alegeri libere

(CBC 2343).

Harul Domnului să fie cu noi,

ca să fim sfinți și curați în iubire,

inclusiv de Valentine’s Day, de

Dragobete și în toate zilele vieții!

Totul este permis, dar nu totul ne

este de folos (Ef 1,4; 1Cor 6,12). n

Ştiinţă, credinţă,

religie...

de pr. Cristian Chinez

Î

ntr-o lume impreg -

nată de așa-numita

cultură științifică, cea

mai mare și mai apăsătoare teamă

este aceea că lucrurile pot ajunge

în situația că energiile emer gente,

controlabile până la un punct, pot

ajunge pe mâinile unor oameni

necontrolabili. Și de aici, dezas -

trul... Căci, unde nu-i religie și

morală, nu-i nici autocontrol...

Langdon Gilkey, un teolog pro -

testant american cu orientare

ecumenică, scria în urmă cu ceva

ani: „Noile și vastele puteri ale

științei, în cele din urmă, nu reduc

credința și angajarea religioasă

la statutul de irelevante; le fac mai

necesare ca oricând. Ba chiar

indică a fi de extremă impor tanță

înțelegerea și folosirea celor mai

profunde simboluri ca expresie a

problemelor reale și a posibili tă -

ților realistice ale destinului uman,

simbolurile a tot ce în seamnă po -

sibilitățile și natura omului înțeles

ca imagine a lui Dumnezeu, dar

căzută din har; ale dreptății, mi los -

tivirii și pro mi siunilor lui Dum -

nezeu. De fapt, numai în acești

termeni misterul, riscul și spe ran -

țele destinului unei culturi știin -

țifice pot fi înțelese și susținute”.

Pe de altă parte, Andrew M.

Gree ley, un preot romano-catolic

american, so cio log, jurnalist și nu -

velist, susține că: „liberalis mul,

evoluționismul, socialismul și

isto ricismul, dacă s-au constituit

în rivali impe tuoși și tenaci ai

reli giei, au ajuns să o facă într-o

ma nieră din ce în ce mai nefe ricită

și ineficientă”.

Iată de ce a încredința viitorul

omenirii în mâinile lui Dum nezeu

nu este o abandonare a progre sului

științific, ci o ancorare înțeleaptă...


19

MISIUNI

Centrul de sănătate „Sora Pia Beraldin”

de pr. Florin-Petru Sescu

În anul 2018, vizitând Misiunea Româneascã a Diecezei de Iaºi din Coasta

de Fildeº cu ocazia sfinþirii noului sediu al misiunii, Centrul Misionar

Diecezan – Iaºi a constatat cã oamenii din zona Djebonoua au nevoie

de un spital pentru cele 56 de localitãþi din zonã.

Proiectul, început în anul 2016,

stagna de mai bine de un an din

cauza lipsei de fonduri. Pentru a

înțelege mai bine ce înseamnă

acest spital, l-am rugat pe Cleo -

strate Alain, asistent șef și admi -

nistrator al dispensarului, să ne

răspundă la câteva întrebări.

– Vă rog să ne povestiți de

unde a pornit ideea unui spital

la Djebonoua şi numele lui?

Totul a început la 17 noiem -

brie 2002, ora 9.00, atunci când

în casa doamnei Brigite, la Dje -

bonoua, au început consultațiile

medicale a 22 de bolnavi. În

timpul războiului civil, perso nalul

sanitar, infirmieri și medici, au

abandonat zona pentru a se re -

fugia în sudul țării. Singură, sora

Pia Beraldin a înfruntat războiul

și a continuat să îngrijească bol -

navii în fiecare zi de miercuri. Ea

a introdus vaccinarea copiilor și

a femeilor însărcinate. Așa a în -

ceput activitatea medicală în Dje -

bonoua și ideea de a construi un

centru medical care să-i poarte

numele.

– care este situația actuală a

activității medicale?

După moartea sorei Pia Ber la -

din, voluntarii Cleostrate Alain,

Yoboue Konan, Yoboue Justine și

Yoboue Brigitte au continuat con -

sultațiile, îngrijirile medicale,

consultațiile prenatale și post na -

tale și vaccinările. Din octom -

brie 2003, activitatea medicală

se desfășoară într-o casă luată în

chirie. Spațiul, din păcate, prea

mic și lipsa aparaturii ne-au de ter -

minat să ne gândim la un spital.

– câte persoane apelează la

serviciile medicale?

Consultăm și tratăm aproxi -

mativ 9.500-10.000 de bolnavi

anual și asistăm medical apro xi -

mativ 500 de nașteri. Tran s por tul

femeilor însărcinate și al bolna -

vilor până la Bouake este dificil

și obositor, de aceea am cerut și

primit avizul statului pentru

întreaga activitate medicală.

– care sunt serviciile medi cale

actuale?

Încă din anul 2012 oferim

ur mă toarele servicii: consultații

generale, consultații prenatale,

vaccinări, teste de SIDA și îngri -

jirea persoanelor cu SIDA, ma ter -

nitate, mici operații și pansări,

teste de malarie și de glicemie,

ecografii lunare. Toate rapoar tele

lunare sunt depuse la Direcția de

Sănătate de la Bouake. Pe lângă

acestea, ne-am propus să oferim

și servicii de oftalmologie, sto ma -

tologie, un laborator, un serviciu

zilnic de ecografie și un bloc ope -

rator în noul spital.

– cum a început construirea

spitalului?

Împreună cu Dieceza de Bouake

am optat pentru construirea acestui

Ý Cleostrate

Alain

Û Construcþia

noului spital

spi tal pe terenul misiunii, în apro -

piere de prima bisericuță a co mu -

nității. Documentele și proiectul

au fost semnate de reprezen tantul

misiunii catolice române din acel

moment, pr. Gabriel Cimpoeșu,

și sunt continuate de actualii preoți

misionari, pr. Alexandru Percu și

pr. Cosmin-Alexandru Cimpoeșu.

– În ce stadiu se află spitalul?

Lucrările începute în anul 2016

au stagnat până în 2018, când

Dieceza de Iași a preluat pro iectul.

Cu sprijinul Centrului Misionar

Diecezan – Iași, am reușit să pu -

nem acoperișul, să tencuim, să

montăm ușile și ferestrele, să fina -

lizăm partea electrică, să insta lăm

structura sanitară, să punem

gresia și faianța, și am început să

zugrăvim. Toate acestea au fost

finanțate de dv. Urmează la în -

ceputul acestui an, după pri mirea

ultimei tranșe de bani, să adu cem

mobilierul și aparatura medicală

de specialitate. Sperăm, cu aju torul

lui Dumnezeu, la finalul lunii mar -

tie să terminăm lucrările.

– un gând final?

Vă rog să le spuneți oamenilor

din România că le mulțumim mult

pentru tot ceea ce fac pentru noi!


Un om între oameni –

amintiri despre dascălul Mihai Lucaci (I)

de pr. Vladimir Petercã

Este greu sã scrii despre oamenii care au trecut deja dincolo de lumea

celor vii. Tocmai de aceea nu vreau sã-mi dau odihnã sufletului, pentru

cã nu fac nimic altceva decât o datorie sfântã.

În acest demers al meu, am be -

neficiat de contribuţia generoasă

a trei preoți care s-au format la

„şcoala” dascălului Mihai Lu caci

din Butea, care s-a născut la 9 au -

gust 1913 și a trecut la Domnul

la 19 noiembrie 1983. Este vorba

despre triunghiul „tineresc” for -

mat din Anton Săboanu, Iosif

Dorcu şi Eugen Lucaci.

Iată termenii în care îl vedea

mult mai târziu pr. Anton Săboanu

pe dascălul Mihai Lucaci, amin -

tindu-şi de el cu mult respect şi

recunoştinţă: ,,Pot spune, pe de o

parte, din ceea ce vedeam atunci,

că, după părintele paroh Petz, era

cea mai respectată persoană din

comunitate, iar, pe de altă parte,

prezenţa sa zilnică la celebrările

liturgice, stilul său deschis, jovial,

l-au făcut să se apropie şi mai mult

de oameni, să fie alături de toţi

cu autoritatea pe care nu o avea

nimeni în satul Butea. Situația

materială relativ bună i-a oferit

o viaţă fără griji deosebite. El a

rămas deschis tuturor: pe toţi ne

asculta, pe toţi ne încuraja, pe toţi

ne mângâia cu un cuvânt bun

sau cu o îmbărbătare. A rămas

în amintirea comună ca un om

excepţional, în primul rând calm

în toate şi un exemplu de trăire

a valorilor umane şi spirituale”.

Al doilea preot care a măr tu risit

alte aspecte importante din viaţa

dascălului Mihai este pr. Iosif

Dorcu: „Era mic de statură, cu

paşii mărunţi şi fără grabă, cu

un zâmbet absolut binevoitor şi

amabil faţă de toţi, căci totdeauna

ştia să fie pentru toţi o autoritate

în sensul deplin al cuvântului. Era

un excelent dascăl şi organist

destoinic, putea să abordeze lu -

crări polifonice clasice. Urmarea

era că mulţi rămâneau după sfânta

Liturghie pentru a-şi delecta

auzul cu diferite piese executate

la orgă. Era un lucru nespus de rar,

domnul dascăl cultiva şi simţul

muzicii pentru cei ce iubeau cu

adevărat notele muzicale.

Era rezervată tot domnului

dascăl pregătirea copiilor pentru

prima sfântă Împărtăşanie. Cred

că sunt mulţi dintre buteni care

mai ţin încă minte tonul sacadat

şi cu bătăi scurte, grandios şi

solemn, specific promisiunilor

făcute, doi câte doi, în ziua pri mei

Împărtăşanii – o zi cu adevărat

de neuitat! Aş mai spune încă

ceva: era un liturgist cu adevărat

meticulos şi exact în toate, căci

puţini erau în Dieceza de Iaşi

asemenea lui.

În tinereţe a primit o formare

foarte temeinică la Hălăuceşti,

unde era, de altfel, şcoala de

dascăli. Aşa se explică şi cultura

sa intelectuală şi teologică fără

cusur. Preotul fiind prezent mai

rar printre oameni, dascălul Mihai

cred că era şi un formator de opinie

continuă printre sătenii din Butea.

A fost şi este mereu iubit, chiar

şi după moarte. Dacă aţi vedea

acele liste cu numele pomenite la

cimitir de către buteni, aţi putea

observa că întotdeauna lumea,

după numele foştilor parohi, îl

scriau pe acela al dascălului Mihai.

Ca o concluzie, se poate spune

că la Butea nu numai ecoul vocii

şi al cântărilor sale răsună până şi

astăzi, dar şi urmele unui om care

FIGURI ILUSTRE

„ A rãmas în amintirea

comunã ca un om

excepþional, în primul

rând calm în toate ºi

un exemplu de trãire

a valorilor umane

ºi spirituale.

a lăsat o amprentă în for marea şi

în conştiinţa multora”.

Al treilea preot care a ţinut să

relateze şi el despre dascălul Mihai

a fost pr. Eugen Lucaci: „Într-a -

devăr, ca dascăl bisericesc stăpâ nea

foarte bine orga şi ştia să orga -

nizeze coruri deosebit de fru -

moase. O făcea cu multă pa -

siune şi – trebuie să o spun – a

fost primul care a introdus corul

pe patru voci în biserica din

Butea. Apoi îmi amintesc cum

venea în fiecare zi la sfânta Li -

turghie cu cel puţin o oră înainte

şi pregătea totul cu multă minu -

ţiozitate, iar apoi se aşeza în bancă

şi recita Rozariul”. (va urma)


21

ªTIRI • ªTIRI • ªTIRI

un papă călător

Anul 2019 a fost unul record în

privința călătoriilor apostolice

internaționale ale papei Francisc,

în care a efectuat șapte călătorii

apostolice, vizitând 11 țări și patru

con tinente, reliefând aspectele

esen țiale ale acțiunii sale pas to -

rale: tinerii, în Panama, cu prile -

jul Zilei Mondiale a Tineretului;

dialogul interreligios, în Emi ratele

Arabe Unite și în Maroc; dialogul

ecumenic, pus în lumină de călă -

toriile apostolice în Bulgaria, Ma -

cedonia de Nord și România; pro -

tejarea mediului și atenția față de

cei săraci au reprezentat aspectele

centrale ale călătoriei apostolice

în Mozambic, Madagascar și Mau -

ritius, iar pacea și promovarea

drepturilor femeilor și copiilor au

constituit aspectele-cheie ale călă -

toriei în Asia, alcătuită din două

etape: Thailanda și Japonia.

catolicii din coreea de sud

Biserica Catolică din Coreea de

Sud a crescut constant în ultimele

două decenii, potrivit unui stu -

diu realizat de Institutul Pastoral

Catolic din Coreea (CPIK) al

Con ferinței Episcopilor Catolici

din Coreea (CBCK). Numărul

catolicilor a crescut cu 48,6%, de

la 3,9 milioane în 1999 la 5,8 mi -

lioane în 2018, iar astăzi constituie

11,1% din populația Coreei de

Sud de aproximativ 51 de milioane

de persoane. Între timp, numărul

căsătoriilor religioase a scăzut cu

41,5%, de la 24.227 în 1999 la

14.167 în 2018. Numărul preoților

a crescut cu 52,2%, de la 2.972 la

4.456 în aceeași perioadă, deși

numărul studenților seminariști

a scăzut cu 17,7%, de la 1.547

la 1.273. Numărul misionarilor co -

reeni trimiși în străinătate a crescut

cu 204,2%, de la 356 în 1999 la

1.083 în 2018.

De 20 de ani episcop

Dieceza de Chișinău, în Republica

Moldova, și-a sărbătorit episcopul,

Mons. Anton Coșa, la 6 ianuarie

împlinindu-se 20 de ani de la con -

sacrarea sa episcopală, prezidată

în aceeași zi a anului 2000 de

sfântul Ioan Paul al II-lea în ba -

zi lica „Sfântul Petru” din Vatican.

Episcopul avea atunci doar 38 de

ani și, din 1993, îndeplinea deja

funcția de administrator apostolic.

Episcopul a prezidat sfânta Li -

turghie de mulțumire în cate drala

din Chișinău, înconjurat de preoți,

persoane consacrate și laici, adu -

cându-i laudă lui Dumnezeu

pentru darul primului păstor al

Bisericii din Chișinău, aceasta

din urmă ridicată la rangul de

dieceză abia în octombrie 2001.

Doctor în istorie

Pr. Petru Ciobanu, preot al Die -

cezei de Chișinău şi colaborator

al revistei „Lumina creştinului”, a

susținut public teza sa de doctor

în istorie, cu tema „Biserica Ca -

to lică din Basarabia în perioada

interbelică”, miercuri, 18 decem -

brie 2019, la Chișinău, la Uni ver -

sitatea de Stat din Moldova. La

eveniment a luat parte PS Anton

Coșa, episcop de Chișinău, iar

din Dieceza de Iași au participat

Mons. Benone Farcaș, rectorul

Seminarului din Iași, pr. Ștefan

Lupu, decanul Facultății de Teo -

logie Romano-Catolică din Iași,

și pr. Fabian Doboș, în calitate de

referent oficial al tezei de doctor.

Teza de doctorat reprezintă rodul

cercetărilor efectuate în ultimii

cinci ani, mai ales în Arhiva Epis -

copiei Romano-Catolice de Iași,

Arhiva Institutului Teologic Ro -

mano-Catolic „Sfântul Iosif” din

Iași și Arhiva Episcopiei Ro ma -

no-Ca tolice de Chișinău.

arhiepiscop de alba iulia

Sfântul Părinte l-a numit la 24 de -

cembrie 2019 pe Mons. Gergely

Kovács ca arhie -

piscop al Arhi -

die cezei Ro ma -

no-Catolice de

Alba Iulia și a

acceptat renun -

țarea la oficiu a

ÎPS György Ja -

ku binyi, fost arhiepiscop al Arhi -

diecezei de Alba Iulia, devenit

interimar ad mi nistrator apos to -

lic, și a PS József Tamás, episcop

auxi liar al ace leiași arhidieceze.

Mons. Gergely Kovács s-a năs cut

la 11 iulie 1968 și a fost hirotonit

preot la 3 iulie 1993. Din anul 1997

se află în serviciul Sfân tului Scaun

activând în cadrul Consiliului Pon -

tifical pentru Cultură. Din 2000

este capelan al Sfântului Părinte

și din 2007 este director în cadrul

aceluiași Consiliu Pontifical. În

decursul timpului la Roma a co -

laborat și cu Congregația pentru

Cler și Tribunalul Rota Romana

fiind și postulatorul cauzei slu -

jitorului lui Dumnezeu Márton

Áron. Con sa crarea întru epis copat

și insta larea Mons. Gergely Ko -

vács ca păstor al Arhidiecezei de

Alba Iulia vor avea loc la 22 fe -

bruarie, în catedrala din Alba Iulia.

sărbătoarea popoarelor

Comunitatea românilor romano-ca -

tolici a participat pentru a treia

oară la Sărbătoarea Popoarelor,

luni, 6 ianuarie, în catedrala din

Parma (Italia), eveniment care a

oferit posibilitatea diferitelor co -

munități de a se întâlni și de a par -

ticipa la sfânta Liturghie alături de

PS Enrico Solmi, episcopul locului.



tineri „în mişcare”

Un grup de 41 de tineri din Die ceza

de Iași a participat la întâlnirea

europeană organizată de Comu -

nitatea Taizé, cunoscută sub

numele „Pelerinajul de încredere

pe pământ”, ajunsă la a 43-a edi ție,

Din agenda episcopului iosif păuleţ

n 26 decembrie: Sfințirea vitraliilor și a noilor bănci din biserica din

Răchiteni n 5 ianuarie: Sfânta Li tur ghie la Sarata (BC) n 11 ianua -

rie: Participarea la înscăunarea ca arhiepiscop mitropolit de Bucu -

rești a ÎPS Aurel Percă n 19 ianuarie: Sfânta Liturghie la Ciugheș

n 24 ianuarie: Festivitățile prilejuite de comemorarea Unirii Prin -

cipatelor Române la Iași n 24 ianuarie: Sfânta Liturghie la Adunarea

Generală a Federaţiei Acţiunea Catolică din România, la Iaşi n 25 ia -

nuarie: „Un weekend cu familiile, în familie”, la Traian n 26 ianuarie:

Sfânta Li turghie în Duminica Bibliei, în catedrala din Iași.

în perioada 28 decembrie 2019 –

1 ianuarie 2020, având peste

15.000 de tineri participanți. Eve -

nimentul, care a avut tema „Me reu

în mișcare, dar niciodată dez ră -

dăcinați”, s-a desfășurat în orașul

Wrocław (Polonia). Tinerii au

fost însoțiți de pr. Daniel Iacobuț,

pr. Cristian Diac și sr. Gabriela

Lungu, FCJ. Ediția a 44-a va fi

găzduită de orașul Torino.

festival de colinde

În dimineața zilei de sâmbătă,

28 decembrie 2019, Parohia

Hălăucești a găzduit Festivalul de

colinde „Să răsune vestea”, orga -

nizat la inițiativa pr. Iosif Ami -

tricioaie și a pr. Andrei Gherghel.

Au participat corurile de copii

din parohiile Hălăucești, Iugani,

Barticești, Luncași, Tămășeni, Bu -

ruienești, Satu Nou (NT), Nisi po -

rești, Șcheia, Săbăoani și Tupilați,

care au împărtășit vestea naș terii

micului Isus prin cele mai duioase

colinde și cântece de Crăciun.

tombole

Iosefinii lui Murialdo au orga nizat,

în ziua de sâmbătă, 28 decem -

brie 2019, o tombolă pentru copii,

la subsolul bisericii „Fericitul Ie -

remia Valahul” din Roman, fiind

prezenți 130 de copii. La tombola

organizată în aceeași zi la centrul

Iosefinilor lui Murialdo din Ro -

man, au fost prezenți 140 de tineri.

In memoriam sr. serena

În capela Căminului de Bătrâni

„Casa Sfântul Iosif” din Iași, marți,

7 ianuarie, PS Petru Gherghel a

prezidat o sfântă Liturghie cu

rec viem pentru odihna sufletului

sorei Serena Ciserani, din Con -

gregația „Fiicele Sfintei Maria a

Divinei Providențe”. Sora Serena

Elisabeta Ciserani, născută la

San Colombano (Lodi, Italia), la

26 iunie 1947, și decedată la Roma

în ziua de 5 ianuarie, a fost din

8 decembrie 2010 superioara

generală a congregației. Ea, ală -

turi de sora Fiorella Chinappi și

sora Rina Luraschi, a adus și a

răspândit carisma sfântului Alois

Guanella pe pământul românesc,

unde s-au înființat cele patru co -

munități călugărești: la Iași –

Casa Providenței, inaugurată în

anul 1995, și Casa „Sfântul Iosif”,

inau gurată în anul 2002, an în

care a fost inaugurată și Casa

„Fe ricita Clara” din Șcheia. În

anul 2010 au ajuns primele două

surori și în comunitatea din Sagna.

Liturghia de înmormântare a sorei

Serena a fost celebrată la Como

(Italia), joi, 9 ianuarie.

profesiune

Novicea Tereza Bârlescu a făcut

prima profesiune în cadrul Con -

gregației „Surorile Providenței”,

la Liturghia prezidată de pr. Iu -

lian Butnaru, FDP, în capela

casei surorilor din Iași, sâmbătă,

11 ianuarie.

pentru familii

Printre activitățile pastorale ale

Oficiului pentru Pastorația Fa mi -

liei din luna ianuarie se numără:

participare la jubileul de platină

(70 de ani de căsătorie) al fa mi liei

Lungu la Iugani (5 ianuarie); „Du-

minica familiei” la Dancu (12 ia -

nuarie); întâlnire cu familiile la

Roman „Sfânta Tereza a Prun cului

Isus” (16 ianuarie) și Adjudeni

(19 ianuarie); curs pentru logodnici

la Centrul „Gaudium et Spes” din

Traian (18 ianuarie); „Un weekend

cu familiile, în familie” la Centrul

„Gaudium et Spes” din Traian

(25-26 ianuarie); participare la

Roma la congresul „Pastorația

persoanelor vârstnice” organizat

de către Dicasterul pentru Laici,

Familie și Viață (29-31 ianuarie).

campus vocațional

Seminarul „Don Orione” din Iași

a organizat în perioada 7-10 ia -

nua rie un campus vocațional cu

tema „Vocația, chemarea unui

prieten”, pentru 27 de băieți din

clasa a VII-a și a VIII-a din mai

multe parohii ale Diecezei de Iași.


23


săptămâna păcii

Acțiunea Catolică a propus

mem brilor activitatea numită

„Săp tă mâna păcii” în perioada

12-19 ianuarie. Obiectivul a fost

acela de a oferi o reflecție asupra

temei păcii ca drum de speranță.

Papa Francisc a propus pentru

Ziua Mondială a Păcii din 1 ia -

nuarie tema: „Pacea ca drum de

speranță: dialog, reconciliere și

convertire ecologică”. Discuțiile

de la întâlniri au plecat de la între -

bările: Cum ia naștere războiul?

Ce înseamnă pentru noi frater ni -

tatea? De ce există neîncredere

și frică între noi? Cum poate apă -

rarea naturii să contribuie la un

drum de pace?

pelerinaje

Oficiul pentru Pelerinaje al Epis -

copiei Romano-Catolice de Iași

a pregătit pentru anul 2020 un

pro gram de pelerinaje: la Fatima

(20-27 aprilie, 580 euro, înscrieri

până la 20 februarie), la Medju -

gorje (1-8 iunie, 295 euro, în scrieri

până la 1 aprilie), în Țara Sfântă

(1-8 iulie, 900 euro, în scrieri

până la 19 martie), în Po lonia

(14-21 septembrie, 470 euro,

în scri eri până la 14 iu lie), la

Bar ce lona și Lourdes (13-20 oc -

tom brie, 790 euro, înscrieri până

la 30 martie). Prin necompletarea

unui număr de 40 de participanți,

orice pelerinaj se anulează. Asis -

tența spirituală la aceste pelerinaje

este asigurată de pr. Cristian Diac

sau, în caz de nevoie, de un alt preot.

Înscrierile se fac la pr. Cristian

Diac (tel. 0740.218.261, inclusiv

Whatsapp).

Zss 2020

„Destinul omului: chemare de

sus sau soartă de jos?” va fi tema

celei de-a VIII-a ediții a progra -

mului de formare pentru mediul

universitar „ZSS 2020 – Ziua So -

cială pentru Studenți”, organizat

de Oficiul pentru Pastorație Uni -

versitară (www.opuis.ro) al Epis -

copiei Romano-Catolice de Iași,

Facultatea de Teologie din cadrul

Universității „Al.I. Cuza” și Se -

minarul „Sfântul Iosif” din Iași –

gazda evenimentului care va avea

loc sâmbătă, 22 februarie. Pentru

înscrieri și alte amănunte, per soana

de contact este pr. Fabian Doboș, ca -

pelan universitar (tel. 0756.833.383;

fabiandobos@gmail.com).

a trecut la DoMnul

VDupă o îndelungată suferință, în după-amiaza zilei

de vineri, 27 decembrie 2019, la vârsta de 69 de ani,

a trecut la Domnul pr. iosif cobzaru, la Pitești, unde

rămăsese să locuiască după pensionare. Liturghia de

înmormântare a fost celebrată luni, 30 decembrie 2019,

la biserica „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” din Bucu -

rești, după care a fost înmormântat în Cimitirul Bellu Catolic, la

parcela preoților, ritul înmormântării fiind prezidat de ÎPS Ioan Robu,

alături fiind PS Cornel Damian, alți preoți și numeroși credin cioși.

Pr. Iosif Cobzaru s-a născut la 9 aprilie 1950, la Tețcani (Neamț).

A fost sfințit preot la 24 iunie 1975 în catedrala „Adormirea Maicii

Domnului” din Iași, prin impunerea mâinilor PS Petru Pleșca. A slujit

la Popești-Leor deni, București (catedrala „Sfântul Iosif ”) și Pitești.

Din 2016 era preot pensionar. Să se odihnească în pace!

numiri şi transferuri

Prin decrete episcopale, Preasfin -

țitul Iosif Păuleț a procedat la ur -

mă toarele numiri în Dieceza de

Iași: pr. Egidiu Condac – vicar

general și moderator al Curiei

Episcopiei de Iași; pr. Iosif Iacob –

director general al Centrului Die -

cezan Caritas Iași.

pe scurt

n 15 decembrie 2019: Concert de

co linde al corului comunităților

cato lice de limbă română în bise -

ricile „Sfânta Fecioară Maria,

cauza bu curiei noastre” din Grotte

Celoni și „San Vitale” din Roma

n 18-19 decembrie 2019: Serbări

de Crăciun la Grădinița „Sfânta Fa -

milie” din Gherăești și la Gră dinița

„Sfântul Nicolae” din Iu gani, prin -

tre invitați fiind PS Iosif Păuleț,

PS Petru Gherghel și ÎPS Aurel

Percă n 20 decembrie 2019: Ser bare

de Crăciun la Grădinița „Sfânta

Ana” din Săbăoani n 21 decem -

brie 2019: Zi de reculegere și de

pregătire pentru Crăciun a per -

soa nelor consacrate din zona

Bacău, la Surorile Franciscane

Misionare de Assisi din Valea

Mare n 24 decembrie 2019: Litur -

ghie prezidată de ÎPS Aurel Percă

în biserica „Sfinții Petru și Paul”

din Bacău n 3-5 ianuarie: Zile de

meditație pentru tineri, cu tema

„Veți găsi un copil înfășat și

culcat în iesle” (Lc 2,13), la Casa

„Maica Speranța” din Barticești

n 8-10 ianuarie: Întâlnirea „Se-

mă nătorul a ieșit să semene”,

pen tru tinere, la mănăstirea Su -

ro rilor Dominicane ale Sfintei

Fecioare Maria a Rozariului din

Siret n 25 ianuarie: Proiectarea

filmului „Cel mai mare dar” la

Cinema „Mon Amour” din Piatra

Neamț n 26 ianuarie: Colectă

pentru sprijinirea construirii unui

sediu propriu al Radio Maria și

extinderea ariei de recepție a sem -

nalului radio.


LEGEA ªI DREPTUL TÃU

Curier juridic

de av. Mihaela Ciobanu

* a. popescu (Iaşi). „Cum se

calculează pensia de întreţinere

pentru un copil? Sunt avute în ve -

dere veniturile din străinătate?”

Potrivit art. 529 din Codul civil,

„întreţinerea este datorată po -

trivit cu nevoia celui care o cere şi

cu mijloacele celui care ur mează

a o plăti. Când întreţinerea este

da torată de părinte, ea se stabileşte

până la o pătrime din venitul său

lunar net pentru un copil, o treime

pentru doi copii şi o jumătate pen -

tru trei sau mai mulţi copii. Cuan -

tumul întreţinerii datorate co -

piilor, împreună cu întreţinerea

datorată altor persoane, potrivit

legii, nu poate depăşi jumătate din

venitul net lunar al celui obligat”.

La stabilirea pensiei de între -

ţinere sunt avute în vedere toate

veniturile cu caracter perma nent

realizate de cel care o datorează.

În condiţiile în care reuşiţi să pro -

baţi că persoana care este obligată

la pensie de întreţinere este an -

gajată în străinătate cu forme le -

gale, puteţi solicita instanţei de

judecată să emită o adresă către

unitatea angajatoare pentru a

comunica veniturile realizate în

ultimele şase luni în vederea sta -

bilirii pensiei de întreţinere. În

situaţia în care nu cunoaşteţi locul

de muncă din străinătate, pensia

de întreţinere va fi stabilită la ve -

nitul minim pe economia naţio -

nală din România.

* ion carp (Bacău). „În anul

2019 am promovat o acţiune de

partaj succesoral la Judecătoria

Bacău, dar această acţiune a fost

suspendată întrucât nu am depus

la dosar toate actele de stare civilă.

Ce se va întâmpla cu acest dosar

dacă nu-l deschid din nou?”

Potrivit art. 242 din Codul de

procedură civilă, „când constată

că desfăşurarea normală a pro -

cesului este împiedicată din vina

reclamantului, prin neînde pli -

nirea obligaţiilor stabilite în

cursul judecăţii, potrivit legii,

judecătorul poate suspenda ju -

decata, arătând în încheiere care

anume obligaţii nu au fost res pec -

tate. La cererea părţii, judecata va

fi reluată dacă obligaţiile la care

a fost obligată partea au fost în de -

plinite şi judecata poate con ti -

nua”. Menţionez că cererea poate fi

făcută de partea interesată într-un

termen de şase luni calculat de la

momentul suspendării judecării

cauzei, iar la cererea de repu nere

a cauzei pe rol trebuie depusă şi

dovada achitării unei taxe de

timbru de ½ din taxa de timbru

stabilită de instanţă pentru ce -

rerea principală. În cazul în care

în termenul de 6 luni nu se face

vreo cerere de repunere a cauzei pe

rol, din oficiu, cauza este repusă

pe rol pentru a se discuta excepţia

perimării. Potrivit art. 416 din

Codul de procedură civilă, „orice

cerere de chemare în judecată,

contestaţie, apel, recurs, revi zuire

şi orice altă cerere de reformare

sau retractare se perimă de drept,

chiar împotriva incapabililor, dacă

a rămas în nelucrare din motive

imputabile părţii timp de şase luni”.

Perimarea lipseşte de efect toate

actele de procedură făcute în acea

instanţă. Când însă se face o nouă

cerere de chemare în judecată, păr -

ţile pot folosi dovezile admi nistrate

în cursul judecării ce rerii perimate,

în măsura în care noua instanţă

so coteşte că nu este ne cesară refa -

cerea lor.

* teofil M. (Iaşi). „Care este

calea de atac împotriva unei ho -

tărâri date într-o ordonanţă preşedinţială?”

Potrivit art. 997 din Codul de

procedură civilă, „instanţa de ju -

decată, stabilind că în favoarea

reclamantului există aparenţa de

drept, va putea ordona măsuri

provizorii în cazuri grabnice,

pen tru păstrarea unui drept care

s-ar păgubi prin întârziere, pen -

tru prevenirea unei pagube imi -

nente şi care nu s-ar putea repara,

precum şi pentru înlăturarea pie -

dicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei

executări”.

Judecata în ordonanţă pre -

şedin ţială se face de urgenţă şi

cu precădere, nefiind admisibile

probe a căror administrare ne -

cesită un timp îndelungat. Pro -

nunţarea se poate amâna cu cel

mult 24 de ore, iar motivarea

ordo nanţei preşedinţiale se face

în cel mult 48 de ore de la pro -

nunţare. Dacă prin legi speciale

nu se prevede altfel, „ordonanţa

este supusă numai apelului în

termen de cinci zile de la pro -

nun ţare, dacă s-a dat cu citarea

părţilor, şi de la comunicare, dacă

s-a dat fără citarea lor” (art. 1000

din Codul de procedură civilă). q


25

POªTA REDACÞIEI

*

Ne-au scris de sărbători:

Viorica făgărăşan şi

Va sile creţa (Bucureşti); elena

Dascălu (Iaşi); Maria pârvuleţu

(Călan, jud. Hunedoara); Ma -

rinela Doina Becheş (Arad);

Muntean constanţa (Ploieşti);

pr. ioan pop (Lugoj); pr. Do mi -

nic hîrja (Buzău); Misionarele

carităţii (Bacău); fundaţia su -

rorile clarise (Brăila); con -

gre gaţia inimii neprihănite

(Odor heiu-Secuiesc); congre -

gaţia fiicele sfântului paul (Bu-

cureşti); eparhia greco-cato lică

de oradea; acţiunea catolică

(Iaşi); editura ihtYs (Oradea);

fam. Marin Şpam (Baia Mare);

fam. Maria elisabeta niculescu

(Constanţa).

Vă mulţumim pentru felicitările

şi gândurile frumoase pe care

ni le-aţi trimis!

*

a. (e-mail). „Prin acest

mesaj doresc să-mi exprim

mulţumirea pentru Anul dedicat

Sfintei Liturghii. Am citit aproximativ

toate articolele şi catehezele

de pe site-ul ercis.ro şi din această

revistă. Mă bucur foarte mult că

noi, credincioşii de rând, avem

ocazia să înţelegem mai mult

importanţa acestui mare mister,

sfânta Liturghie, şi că pe altar se

jertfeşte Isus ori de câte ori se celebrează.

Citind articolele, mi-am

făcut mea culpa de multe ori. Am

aflat multe lucruri noi; poate le

ştiam, dar nu le puneam în practică.

Acum văd şi la alţii defectele.

De exemplu, nu înţeleg de ce

unele persoane îşi aleg un loc în

biserică, mai ales în bancă, şi nu

vor să se mişte nici dacă insişti.

E locul lor! e banca lor! Într-o zi

a venit o mămică având un copil

în braţe şi avea căruciorul co -

pilului lângă ea. A dorit să se

aşeze la marginea băncii deoarece

avea cele necesare copilului

în cărucior. Credeţi că s-a mişcat

cineva? Erau trei, patru bănci la

rând cu o persoană în margine şi

nici că s-au mutat. Oare sfânta

Liturghie sau rugăciunea e primită

numai dacă stai la marginea

băncii? Oare trebuie să ne

etalăm ceva atunci când venim în

faţa lui Isus? Nu avem ce ne etala

decât micimea noastră. În ochii

lui Dumnezeu suntem speciali

chiar dacă stăm la mijlocul băncii

sau la margine... Nu sunt de acord

şi nu e totuna să stau pe afară cu

ochii pe telefon şi să zic: oricum

sunt special în ochii Domnului,

mă pot ruga şi de la colţul bisericii

sau din curtea ei! (...)”.

Ne bucurăm că ne-aţi împărtăşit

din trăirile avute şi vă mulţumim

că ne-aţi scris. Sperăm ca

persoanele din comunitatea dv.

şi nu numai, care din neatenție

au acest comportament, să fie

mai prudente cu cei din jur. Într-a -

devăr, e o mare bogăţie atunci

când un creştin conştientizează

şi aprofundează misterul sfintei

Euharistii. La sfânta Liturghie îl

întâlnim pe Isus, iar acela care îl

întâlneşte pe Cristos nu mai poate

fi ca înainte, viaţa i se schimbă.

Sfinţenia se obţine şi atunci când

întâlnirea cu Isus se transformă

în dialog cu ceilalţi, în caritate

pentru cei nevoiaşi, o caritate

dezinteresată. Cuvântul lui Dum -

nezeu care se proclamă la sfânta

Liturghie ne ajută să-l întâlnim

pe Mântuitorul în Sfânta Scrip -

tură. Toate acestea ne transformă

viaţa dacă le facem în spirit de

umilinţă şi cu mare încredere în

Dumnezeu.

*

Maria (Iaşi). „Anul acesta

am participat, cu un pic

de efort, ce-i drept, la celebrările

din cele opt biserici sau capele

unde s-au înălţat rugăciuni pentru

uni tatea creştinilor. Am participat

şi în anii trecuţi, dar nu în

fiecare zi, şi mi-a plăcut foarte

mult. De multe ori îmi ziceam

că e o tradiţie şi un îndemn al

Bise ricii să se facă rugăciuni în

această pe rioadă, dar nu se vede

nicio schim bare! După aceste zile

de rugăciuni, să ştiţi că marea

transformare s-a făcut mai întâi

în viaţa mea şi nutresc speranţa

că roadele lor se vor vedea şi în

vieţile celorlalţi. Este frumos în

Biserica lui Cristos pentru că

rugăciunea «Tatăl nostru» am

înălţat-o pen tru acelaşi scop, am

cântat îm preună extraordinarul

cântec «Unde doi sau trei se adună

în numele meu / Sunt prezent şi

eu în mijlocul lor»...”.

Vă felicităm pentru credinţa şi

efortul de a participa la aceste

zile, dar mai ales pentru transfor -

marea care s-a produs în viaţa

dv. Credem că tema Octavei de

Ru găciune pentru Unitatea Creş -

tinilor „Ne-au arătat o bunăvoinţă

neobişnuită”, inspirată

din cartea Faptele Apostolilor 28,2,

ne-a ajutat să aprofundăm mai

mult bunătatea şi iubirea lui Dum -

nezeu care se manifestă prin se -

menii noştri. Pentru ziua a treia

din octavă, Consiliul Pontifical

pentru Promovarea Unităţii Cre ş -

tinilor şi Comisia „Credinţă şi

Constituţie” a Consiliului Ecu -

menic al Bisericilor au scris, pen -

tru reflecţie, următoarele: „Noi,

creştini din Biserici şi tradiţii

care încă nu sunt reconciliate pe

deplin între ele, ne simţim de

multe ori descurajaţi de lipsa de

progres spre unitatea vizibilă.

Unii chiar au renunţat la speranţă

şi nu văd această unitate ca

pe un ideal la îndemână. Alţii

nici măcar nu mai consideră uni -

tatea ca o cerinţă a credinţei lor

creştine. Să ne rugăm pentru a

implora darul unităţii vizibile cu

o credinţă fermă, o răbdare constantă

şi o speranţă neîncetată,

încrezători în providenţa iubitoare

a lui Dumnezeu. Pentru a

fi una este rugăciunea pe care

Domnul a făcut-o pentru Bise rică

şi ne însoţeşte în această călătorie.

Nu ne vom pierde!” n


REBUS

Sfânta Agata

de pr. Emanuel Imbrea

orizontal: 1) Piatră

se mi preţioasă des co -

pe rită de naturalistul

grec Theophrastus pe

malurile râului Dirillo din Sicilia,

al cărei nume este asociat cu cel

al sfintei Agata – Rugăciunea

Euha ristică I sau Canonul..., în

care a fost introdus şi numele

sfintei Agata, începând cu secolul

al VI-lea. 2) Guvernator roman

refuzat de către tânăra fecioară

Agata în privinţa planurilor de

căsătorie. 3) Vas de lut (reg.) –

Cuprinşi în întregime – Notă

muzicală. 4) Lipsit de apă – În

desen! 5) Aparat de recepţie a

undelor electromagnetice – În

firmă! 6) În sfârşit, înălţată! –

Partea din faţă a unei scene.

7) Mama Preacuratei Fecioare

Maria – Dragon (pop.). 8) Cel

invitat la nuntă – Cu final fe -

ricit! 9) Brazdă de pământ – Sat

în judeţul Alba. 10) Rival.

Vertical: 1) Localitate în Franţa –

Vărsat de sfânta Agata pentru

măr turisirea numelui lui Cristos.

2) Parte superioară a unei cămăşi

sau haine – Fără valoare. 3) Ustu -

roi (reg.) – Al doilea oraş ca mă -

rime din Sicilia şi locul de naş -

tere al sfintei Agata. 4) Trini tro -

toluen (abr.) – Afirmaţie – Că -

răruie printre holde. 5) A trece în

stare lichidă – Nu (pop.). 6) Cele -

brare liturgică, în general, sau

ele ment al unei astfel de cele -

brări – Ogor lăsat în paragină

(reg.). 7) Mioară – Apel! – Pă -

trat agricol. 8) Mangan (abr.) –

Pontif roman (498-514) care i-a

dedicat sfintei Agata o bazilică la

Roma, pe Via Aurelia. 9) Si -

nuoasă. 10) Neuzaţi – Creştin ucis

din cauza credinţei şi iubirii sale

faţă de Cristos (cf. LG 50).

Dicţionar: TAUTI, AQOS, TED,

ORASTE.

răspuns la rebusul „poarta tim -

pului” din numărul trecut: 1) LU -

NA – PASCAL; 2) INALT – GOANA;

3) TI – BISECT – C; 4) U – DA -

TOR – UT; 5) RPU – ZL – ENIM;

6) GOMS – STI – MI; 7) ILI CITA –

SPL; 8) CINE – ICRE – E; 9) MI -

NUT – ACIN; 10) DECENIU –

ONI; 11) ERA – JUBILEU.

În bunătatea ta, Doamne

de Galina P. Pajura

Criptografie (3,4,3,2,8,7,2,2,6,2,3,4,4,8)

pentru susținerea editurii „presa Bună” a mai contribuit: Comunitatea catolicilor

români din Irlanda, 2.850 lei.


27

Vizita ep. Iosif Pãuleþ la Sarata

(5 ianuarie)

Profesiune în cadrul Surorilor Providenþei

(Iaºi, 11 ianuarie)

Sesiune ºtiinþificã ecumenicã

(Institutul Teologic Franciscan Roman, 18 ianuarie)

Vizita ep. Iosif Pãuleþ la Ciugheº

(19 ianuarie)

Rugãciune pentru unitatea creºtinilor

(Iaºi „Sfânta Tereza”, 22 ianuarie)

Rugãciune pentru unitatea creºtinilor

(Casa „Buna-Vestire” Oneºti, 22 ianuarie)

Adunarea Generalã a Federaþiei

Acþiunea Catolicã din România (Iaºi, 24 ianuarie)

Un weekend cu familiile în familie

(Centrul „Gaudium et Spes” Traian, 24-26 ianuarie)

Lumina creștinului, februarie 2020

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?