Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

CAPITOLUL IX
„SĂLI MITRALIATE ELECTRIC”
Intenţia noastră de a deveni cunoscuţi pe plan naţional începuse
să se materializeze într-un proiect concret. Cel care a aranjat apariţia
noastră în Bucureşti a fost Beni Breazu, un ciclist convins, campion
cred. Arăta foarte bine, era în permanenţă bine dispus, avea un trup
bine clădit – ce mai! – fetele îi pomeneau numele doar oftând. Pe
mine mă impresionaseră în mod special picioarele, cu o musculatură
extrem de dezvoltată, cu nişte „gemeni” ce, ieşeau din comun şi o
talie ca de furnică. Beni era un sportiv fanatic, ce nu ieşea niciodată
în oraş fără bicicletă. Se povestea că făcuse câteva mii de flotări şi
genuflexiuni ţinând-o pe umeri pe prietena lui, sora lui Bubi
Dobrojenski, ceea ce nu era chiar la îndemâna orişicui.
Beni intrase student la IATC în anul întâi şi reuşise să ne
aranjeze o apariţie în Bucureşti, la o reuniune de-a lor, un fel de „bal
al bobocilor”. Toată gaşca noastră era în fierbere. Pregătiri peste
pregătiri, instrumentele au fost verificate, curăţate, împachetate. Nu
ne făceam deloc griji în privinţa repertoriului. După atâţia ani de
cântat la „Meca”, la „Lola” şi prin alte locuri, puteam interpreta la
orice oră peste trei sute de melodii, care sunau bine şi erau puse la
punct. Nu ştiam ce ne aşteaptă, dar eram pregătiţi pentru orice.
Aveam un fel de nerăbdare, un fior şi-o furnicătură pe şira spinării,
ce nu ne mai părăsiseră de când auzisem vestea cea bună. În sfârşit,
aveam să le arătăm bucureştenilor ce putem! Pe deasupra, mai era şi
mândria de a poseda cel mai bun amplificator al vremii, vestitul
„Selmer”, cu care ştiam că putem închide gura multora. Venise
momentul să le-o frigem celor de la „Sincron”, la ei acasă!
Cel puţin jumătate de avion fusese ocupat de noi, cu
instrumentele şi cu băieţii din gaşcă: Chaka, Vicky, Pol şi toţi
ceilalţi. I-am chinuit pe bieţii piloţi şi pe stewardese cu pretenţiile
noastre, tot drumul. La ora aceea, terorismul aerian nu era cunoscut,
aşa că puteam intra oricând în cabina piloţilor, să stăm de vorbă cu
99