Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

– Da, sigur, dar uite că au nevoie de bani pentru cei de la
„populare” şi de la alte activităţi şi ne-au plătit totuşi, fără
comentarii. Avem şi costumele astea, ce mai vrei? Veni-va şi vremea
noastră!
– Uite-i pe ăia de la „Sincron”, ce de bani fac şi merg în turneu
prin toată ţara!
– Asta e, dar sunt şi buni, uite ce bine pregătiţi sunt! Şi nici cu
show-ul nu stau rău! Şi pe urmă, ăştia, cu toţii sunt mai în vârstă ca
noi.
– Dă-i încolo – zise Moni, care până atunci nu se amestecase în
vorbă – cu tropăielile lui Fugaru şi cu dansuri populare cântate pe
ghitară n-or s-ajungă departe.
– Ei, sincer să fiu, după ce i-am văzut în concertul de la Operă...
cred că au totuşi şanse. Sunt profesionişti şi mi-ar cam surâde să
ajungem şi noi odată la fel de celebri ca ei. Ăştia sunt cunoscuţi în
toată ţara!
– Dă-i, măi Nicule, dracului, că nu fac altceva decât să cânte
piesele aşa cum le ştie fiecare, dar pe ghitară electrică; şi mai şi
miaună tot timpul cu vibratorul ăla, de ţi se face rău.
După câteva zile, se anunţă la şcoală la mine o adunare plenară,
după cursuri. La prânz toţi elevii urmau să se adune în sala de
festivităţi.
– Na, asta ce-o mai fi?
– Cică au prins pe unii că au spart pianele din şcoală. Ba au
cântat şi muzică UŞOARĂ!
– Ce vorbeşti, chiar aşa? Păi atunci, merită să-i vedem şi noi.
Mergem?
– Hai s-o facem şi pe asta!
Ajunsesem prea târziu şi sala era arhiplină. În faţa scenei, o
masă mare la care luaseră loc toţi profesorii noştri, împreună cu
directorii, cel mare şi adjunctul, Teleagă. „Te leagă şi te bate”,
râdeam noi, deşi era adevărat că lovea des, făcuse cândva box, fusese
şi teolog, nu mai ştiai bine de unde să-l iei. La un moment dat, se
făcu linişte în sală, doar prin colţuri rumoarea mai dăinui un timp. În
faţa Tribunalului ad-hoc fură aduşi inculpaţii. Mă tot silii să recunosc
pe cineva acolo, în faţă, dar îmi era imposibil, elevii din clasa a XII-a
erau mai înalţi, iar eu stăteam în spate de tot. Primul nume mi se păru
cunoscut. Cuibaru?! Parcă ăsta cânta la clarinet sau... ce, ce aveau cu
96