Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

Începe să-mi fie neplăcut, mai ales după ce promisesem editurii că
până în iulie voi preda textul complet.
Mani mi-a chinuit urechea cu noile lui exerciţii la vioară, afară
era cald, zăpuşeala mă omora, aşa că am ieşit la lac să fac o baie.
Mani şi C. m-au însoţit la pontonul pe care mă chinuiam să-mi pun
ghetele şi labele uriaşe pe care le folosesc de obicei în Spania. După
ce am înotat o dată până spre mijlocul lacului şi înapoi, eram
epuizat. Din cauza efortului neaşteptat, începusem să am cârcei la
ambele picioare, m-am întors pe ponton.
– Hab keine Luft........., keine Kondition!
– Ah, stell dich nicht so.........!
– Nie, echt, ich bin am Ende.
– Na’ dann war das alles?
– Ich denk’ so, lass uns gehen!
– OK 1 !
Ne-am îndreptat din nou către hotel.
– Mani, fii atent ce gaşcă de mafioţi!
– Da, da, îi recunoşti de la prima vedere.
În faţa uşii, recepţionerul cu vreo cinci-şase ţigani burtoşi,
foarte siguri pe ei, făceau glume şi râdeau. Apropiindu-mă de uşă, îl
aud pe unul cu o burtă la fel de mare ca şi cocoaşa ce-o avea în
spinare – şi care-l echilibra, presupun –, strigând către un prieten ce
încă nu coborâse din maşină:
– Adă, bă, vaselina aia!
– Bă, a lu’ Mitică, adă, bă, vaselina! – reluă, ca un ecou, altul,
de lângă el.
Continuam să mă apropii, cu mâinile ocupate de ghete şi de
labe, şi mă aşteptam să se dea deoparte, să ne facă loc. Burtosul a
rămas până în ultima clipă, privind către prietenul care nu-i aducea
„vaselina”, silindu-mă să mă opresc o secundă. Sesizând clar
intenţia de a provoca, pornii din nou, hotărât să-l dau la o parte. În
1 – Nu mai am aer, nu sunt în formă!
– N-ai, nu te încăpăţâna!
– Nu, serios, sunt terminat!
– Deci, asta a fost tot?
– Cred că da, hai să mergem!
– OK! (În limba germană, în original)
86