Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

biliard. În spate de tot, avea o mică scenă acoperită cu cortină, ce
putea fi folosită şi drept garderobă. Lumina era cam slabă, aşa că ne
hotărâsem să aducem nişte becuri mai puternice, cel puţin pentru
scenă. Boxele pentru voci le-am montat lateral, în stânga şi în
dreapta scenei, iar „Selmer”-ul în spate, ca de obicei, alături de
sculele lui Pilu, pe a cărui tobă mare scrisesem cu litere mari, negre,
numele nostru, „SFINŢII”.
Prima seară, după ce dădurăm de veste prin prietenii noştri, în
tot oraşul, că ne-am găsit un sediu nou, am cântat cu o sală plină, aşa
cum era pe vremuri la „Meca”. Tragedia era că în sală intraseră vreo
400–450 de nebuni ce voiau să se dezlănţuie, dar care stăteau
îndesaţi ca nişte sardele şi nu puteau să facă nici un pas. De dans nu
putea fi vorba, singura mişcare vizibilă era cea a braţelor ridicate
deasupra capetelor, aplaudând ritmic. Succesul a fost delirant.
Mândri să cântăm sub sigla noastră de „Sfinţi”, fără a avea de
înfruntat direct admonestările tovarăşilor cu exces de zel, ne-am lăsat
antrenaţi de atmosfera deosebit de caldă din sală, creată de publicul
acela atât de eterogen, compus din elevi, muncitori şi studenţi. De la
început şi până la sfârşit, am declanşat adevărate rafale de sunet şi
energie, ce se răsfrângeau asupra publicului, revenind multiplicate
asupra noastră.
Clubul a ajuns repede celebru. Se numise, şi înainte de venirea
noastră, „Lola”, dar, după ce am apărut în câteva concerte, rostirea
numelui declanşa reacţii automate.
– „Lola”!
– Aur!
– Super!
– Mişto!
La vremea aceea, se impusese în limbajul nostru cuvântul „aur”,
desemnând aprecierea deosebită. Era folosit foarte des şi descria, de
fapt, orice fenomen pozitiv. Limbajul nostru era la fel de colorat ca şi
componenţa etnică a formaţiei. În afară de faptul că nu aveam nici
unul dintre noi tată, lucru care ne lega, eram şi fiecare de altă
naţionalitate, situaţie destul de firească într-o zonă atât de amestecată
cum e Banatul. Alcătuiam o combinaţie foarte pitorească, ceea ce se
reflecta şi în limbajul nostru, compus adesea din expresii preluate din
diverse limbi şi dialecte. Chaka era expert în găsirea cuvintelor şi
formulărilor celor mai bizare şi exotice.
72