Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

Începusem să prind gustul câte unei sticle de bere. Altceva nu
încercasem, iar vodca nu m-a convins nici până azi. Începusem să ne
interesăm care dintre terasele de pe malul Begăi era mai bine
aprovizionată şi avea chelnerii mai prietenoşi. Vara, aerul îşi păstra
strălucirea festivă. Pe la începutul lui septembrie, o melancolie
intensă te pătrundea şi te copleşea. Splendoarea culorilor revărsate
prin tufişuri şi prin parcuri, reflexul albastru-verzui al cerului fără de
nori aveau efectul unui abur alcoolic.
Creşteam cu toţii fără să ne dăm seama, fericiţi, în fapt, să
ignorăm micile probleme personale. Se găsea de mâncare,
îmbrăcăminte tot mai variată, cinematografele aduceau numai filme
bune, mai ales din Vest. Ne plictisisem să tot vedem filme ruseşti
despre veşnicul al doilea război mondial, în care nemţii se plimbau
cu arma în mână aşteptând ca vitejii şi glorioşii eroi sovietici să-i
secere ca pe muşte. Eus rezumase totul foarte plastic:
Nataşa, ra-ta-ta-ta-ta-ta,
Nataşa, ra-ta-ta-ta-ta-ta,
Nataşa, ra-ta-ta-ta-ta-ta,
Nataşa, ia liubliu tibia,
Koneţ filma!
Mergeam de obicei împreună la cinematograf, spre hazul şi
distracţia generală. Băieţii erau plini de vervă şi comentau ironic,
evident în gura mare, scenele exagerate sau neconvingătoare. Se
întâmpla să râdem cu toţii cu lacrimi şi să ne tăvălim printre rânduri,
cum s-a întâmplat la „Bufonul regelui”. Altădată, ieşeam din sală cu
un mers ţanţoş şi legănat, à la John Wayne ori Yull Brinner. Nu
iertam nici un cinematograf din oraş cu vizitele noastre, iar vara
încercam să sărim gardurile de la grădină. Un film savurat seara, în
aer liber, este ceva deosebit de plăcut, care, recunosc, mi-a cam lipsit
în ultimii 15 ani.
Iernile erau uscate şi geroase, dar pline de nea. Străzile arătau
feeric, cu copacii plini de zăpadă curată, care sclipea, cu fulgii ce
cădeau, producând un sunet ciudat, ca o şoaptă continuă. Scârţâitul
zăpezii sub paşi trăda apropierea vreunui trecător rătăcit pe străzile
pustii, dar puternic luminate. Peste tot se făcea un polei gros, pe
trotuare, pe asfaltul plin de hârtoape, vara, dar atât de neted acum!
60