Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

melodia plină de blândeţe în glas, îmi intrau pe o ureche şi îmi ieşeau
pe cealaltă.
– Ai grijă, puiulie, să nu cie rişieşci, că umblii fără chimiaşă şi
nu-i binie. Că uită cât îs gie bolnavă şi să n-ajunji şi tu ca minie la
bătrânieţă.
– Da, Tuşi, bine.
– Ia-ţi, puiulie, şieva-n spacie şî nu plieca aşa!
– Mai lasă-mă, că mă grăbesc!
– O să-ţi aduşi tu amincie dă minie când n-oi mai fi să am grijă
dă cinie.
– Tuşi, poţi să-mi dai vreo cinci lei, că-mi trebuie...
– Da-ţi dau, puiulie, numa’ să ai grijă să nu mai tot împarţi cu
alţii că ţâie şinie-ţ’ dă? Nu viedzi că toţ numa’ trag dă pră cinie cum
pot? Mai dă-i în potcă, doar au şî iei casă dă ungie să şiară. Iaca-ţ’
dau, da’ să nu mă spui lu’ mumă-ta, că iar mă şiartă că-ţ’ ţâu parcea.
Că d-aia nu mă sufieră.
– Las’ că nu-i chiar aşa!
– Ba, puiulie, dac-ai şci tu! Că-i şiudă că-ţ’ vorbiesc dă Gioică –
aşa-l numea ea pe Tati –, da’ pâi îi tată-tău. Şie să faşi, dacă n-o vrut
să ai tată ca toţ’ copiii? Că el cie iubieşce şî tu să-ţ’ faşi cimp să cie
duşi şî pă la iel. Da’ du-cie, puiulie, că atâta ce-asciaptă, că s-or copt
caisilie şâ-i plin nucu’ ăl marie şî nu ie nime’ să lie culeagă, că doar
păntru cinie îi totu’!
– Mă duc, uite că mă duc duminică, iau bicicleta şi mă duc.
– Du-cie, puiulie, că tarie îi ii dor dă cinie. Iaca-ţ mai dau tri’
liei, să ai grijă, că te-i învăţa ca Tamara, să fii mână spartă! Că iei
nu-i stă capul dăcât la musafiri şî petreşieri, în loc să strângă bani,
cum faşie tată-tu.
Cu momeli, cu vorbe bune, Tuşi încerca să mă convingă să ţin
contactul cu Tati, lucru care, desigur, îi displăcea lui Mutti, care nu
avea decât vorbe de dispreţ pentru el. Eu îi mai făceam câte o vizită
lui Tati. Locuia pe valea Behelei, în cartierul „Fabrik”, şi avea o
grădină mare, plină întotdeauna cu toate bunătăţile. Îşi amenajase
într-o baracă ridicată tot de mâna lui un fel de banc de lucru cu un
strung improvizat, dar nemaipomenit, cu care se putea face orice, de
la sculptarea unor figuri de şah, în lemn, până la măcinat boabe de
porumb pentru găini, ori ţesutul unei plase de sârmă groase, cum era
cea cu care se împrejmuia grădina. Stâlpii de beton ce o susţineau îi
58