Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

lucru ar fi trebuit să ne dea de gândit. A doua zi, venind de la şcoală,
am găsit-o pe maică-mea cam neliniştită.
– Vezi ce-i cu Jimmy! S-a dus în parc şi nu s-a mai întors.
Cheamă-l, că n-a mâncat nimic astăzi.
Cuprins de un presentiment sumbru, mă repezii pe trepte în jos
şi ieşii în parc.
– Jimmy, Jimmy, strigam din răsputeri, cuprins de panică.
Fluieram cu două degete, alergând disperat prin parc.
– Ce-i, Nicule, nu-l găseşti pe Jimmy? L-am văzut azi dimineaţă
pe-aicea, mi-a zis Ghiţă Kiss.
Prietenul meu se apucase de box şi umbla mai toată ziua cu
„monoclu”, ba la ochiul stâng, ba la dreptul, ori avea o buză mai
groasă decât normal. Bun la inimă cum era şi prieten devotat, mi se
alătură în căutare. La noi în parc, nici urmă de Jimmy. Ne-am
despărţit, eu am pornit să-l caut pe stradă şi în Parcul „Stalin”, Ghiţă
a luat-o spre Parcul Rozelor. În scurt timp, toată ceata de băieţi
cunoscuţi îl căuta prin tot oraşul pe Jimmy. Seara ne-am întors, unul
câte unul, înfrânţi, acasă. De atâta plâns, nu mai puteam decât să
suspin şi pieptul mi se scutura în spasme. Pierderea era atât de
îngrozitoare, o resimţeam fizic şi nimic din lume nu m-ar fi putut
linişti. L-am căutat şi în săptămânile următoare, începusem chiar s-o
bănuiesc pe Mutti, desigur pe nedrept, că ar fi cedat, totuşi,
insistenţelor şi l-ar fi vândut. Copiii pot fi foarte nedrepţi şi cruzi
câteodată. Cu timpul, am început să mă obişnuiesc cu lipsa lui
Jimmy, ce-mi sărea în piept şi mă lingea pe faţă de fiecare dată când
mă întorceam de la şcoală, apoi, mârâind periculos şi prefăcându-se
supărat, clănţănea din dinţi, provocându-mă la joacă. Împreună cu
câinele dispăruse şi liantul din familia noastră. Mutti şi cu mine
stăteam din nou pe poziţiile noastre mândre, nefăcând nici unul
vreun pas către celălalt.
În schimb, mă înţelegeam tot mai bine cu Moni. Mergeam tot
mai des pe la el pe acasă, unde în permanenţă se bea vodcă rusească.
Doi foşti colegi din clasele V-VII, Victor Cârcu şi Victor
Şuvăgău, erau mai tot timpul acolo şi se ţineau numai de glume.
După nişte ore de ghitară la Popescu, cei doi se lăsaseră păgubaşi,
dar ţineau contactul cu noi datorită atmosferei generale de veselie ce
ne înconjura. Apăruseră şi primele fetiţe ce-l vizitau pe Moni acasă,
dar stăteau mai mult prin colţuri, de decor, pentru că eram mult prea
56