Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

Între timp, sâmbătă şi duminică, Ceauşescu a fost şi-a dat drumul la
canal şi-a mai făcut ceva inspecţie pe acolo.
Se mobilizaseră toate forţele, Octavian Ursulescu, Mircea
Florian, Aurel Gherghel încercau toate variantele. Au mers cu
picapul şi cu discurile la Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste.
Nici o speranţă. Mai exista o singură şansă. Aceasta se numea Nicu
Ceauşescu. Miercuri s-a întors de la canal.
S-au făcut tot felul de calcule şi scenarii. Până la urmă,
Gherghel a fost cel ce l-a abordat.
– Numai dumneavoastră mai puteţi face ceva. S-a băgat un cui
contra „Phoenix”-ului şi numai dumneavoastră îl puteţi scoate!
Se apăsase pe pedala care trebuia.
– Gherghel, du-te şi pregătiţi-vă, mâine ai aprobarea
concertului!
Peste câteva minute, suna telefonul la Timişoara.
– Doamna Stoian, spuneţi-i lui Nicu c-am reuşit. Se ţine
concertul!
– Reluţule, stai liniştit, nu da drumul la concert, aşteaptă să
vorbeşti cu Nicu. El a plecat în Semenic, cu băieţii, să se odihnească
după turneul ăsta, dar mi-a zis că el nu poate cânta sub sabia lui
Damocles... Nu da drumul la concert, aşteaptă-l pe el!
Gherghel l-a sunat pe Tavi Ursulescu. „Hai, bă, convinge-l pe
Nicu să cânte! După ce-am fost şi la Nicu Ceauşescu, acuma, c-am
deblocat concertul, face pe supăratul şi nu mai vrea să cânte, c-a fost
interzis!”
Gherghel n-a mai aşteptat. A pus în vânzare ultimele bilete, cele
de rezervă, a scos ultimele afişe. Venise ordin de sus că s-a ridicat
suspendarea concertului. Mai mult, trebuia să fie o bombă. Se
aşteptau spectatori de marcă.
Telefonul suna încontinuu la Timişoara. Într-un târziu, cineva
ridică receptorul.
– Alo, doamna Stoian. Relu sunt. A coborât Nicu?... c-avem
concert! Să vină imediat cu truba, c-avem concert mâine!
În cameră se auzea mare veselie. Chiar şi doamna Stoian era
neobişnuit de veselă. O veselie nervoasă, isterică, după zile de
tensiune.
– A sunat Nicu!
– A venit Nicu? Spuneţi-i să vină repede că am concertul!
434