Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

luni singur în Amsterdam, tot aşa m-a prins şi Crăciunul, în locuinţa
de la mansardă. Îmi veniseră primele idei de compoziţie.
Împrumutând o ghitară de la o formaţie de negri ce locuia la parter,
am lucrat. Aşa s-a născut „Stars Dance”, în timp ce afară ningea cu
fulgi mari şi-mi acoperea fereastra. Stăteam singur, cu o conservă de
bere în faţă. Scurt timp după aceea, mi-au apărut primele teme din
„Would You Follow Me?” şi chiar aşa s-a intitulat de la început, cu
gândul la cei ce rămăseseră acasă.
În primăvara lui ’77 am fost vizitat de Alex de mai multe ori.
Încerca în permanenţă să mă încurajeze.
– Hai în Germania.
– Ce să fac acolo?
– Ai să vezi, acolo-i locul tău, nu aici.
Începusem să fiu şi eu dezamăgit, cu tot pitorescul şi cu toată
voioşia din Olanda, aveam senzaţia că nu fac nici un pas înspre
scopul pe care mi-l propusesem. Starea de nemulţumire permanentă
mă seca de puteri.
Cunoscusem un tânăr sculptor, Veron, un bucureşteancare
studia la Academia Ritfeld, o şcoală de artă modernă, spre deosebire
de cea clasică din Amsterdam. Aflând că sunt şi pictor şi văzând
câteva din schiţele mele, m-a invitat să iau parte la cursurile de artă
din academie. M-am prezentat la corpul profesoral din facultate şi
le-am arătat câteva din crochiurile făcute în timpul studenţiei.
Răspunsul a fost neaşteptat.
– În ce an ai dori să te înscrii?
– În trei.
Îmi făcusem rapid socoteala că aş mai putea face vreo trei ani ca
sculptor. Mă tentau mijloacele tehnice, care erau extraordinare,
materialele ce li se puneau la dispoziţie studenţilor, aşa că îmi
făcusem planul să mă ocup puţin de plastică.
Dezamăgirea a fost mare din prima zi când am început să
cioplesc o bucată de marmoră, încercând să fac o statuetă de tip
african, cum făcusem pe vremuri. Formele erau foarte concrete şi lor
le părea naturalist ceea ce făceam. Ceilalţi colegi nu priveau cu ochi
buni activitatea mea acolo. Libertatea personalităţii era cel mai
important lucru, nimeni nu putea să fie prins sau bătut în cuie într-un
colţ sau altul, astfel că, toţi lucrau abstract şi teama cea mare era să
nu-şi piardă personalitatea. Am încercat să le explic că personalitatea
415