Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

– Arăt eu aşa de înfiorător, sau ce se întâmplă?
– Presupun că, pentru ei, eşti o figură înfricoşătoare. Nu pot să
mă pun în pielea lor, pentru că eu te cunosc.
A fost prima reacţie a unui olandez şi mă tem că a rămas, până
şi astăzi, acea impresie lipită de mine. Oricit aş fi trăit în mijlocul lor,
am rămas în permanenţă cu senzaţia că sunt un străin şi că nu mă vor
recunoaşte niciodată ca pe unul de-ai lor. Cu timpul, constatarea asta
m-a bucurat, văzând câţi români veniţi acolo încearcă să-i imite pe
cei din Vest, să facă la fel ca ei, să trăiască, să vorbească şi să se
comporte în stilul lor. Au rămas în permanenţă o imitaţie de mâna a
doua, oameni care şi-au pierdut coloana vertebrală, şi-au abandonat
personalitatea, considerând că este mult mai calitativ să fii elastic, să
faci compromisuri, să fii adaptabil. Mi s-a reproşat în toţi aceşti ani
că nu am fost în stare de asta.
Găsirăm locuinţa lui Marion într-o străduţă foarte îngustă, ce
ducea spre unul din canalele Amsterdamului. Strada se numea
Laurierdvarstraat şi ieşea în Prinzengracht. Tot bătând pe la uşi, la
una din mansarde se deschise un geam şi un cap ciufulit apăru.
– Ce vreti?
– Sunt soţul lui Marion. Vreau s-o găsesc.
– Marion este la Djakarta. Prinde cheia!
După ce s-a asigurat că am prins cheia, fata ciufulită a închis
geamul. Am suit până la ultimul etaj, la mansarda în care locuia
Marion. Era o singură cameră, cu o mică nişă, numită cameră de duş,
cu un geam la stradă şi cu altul, oblic, înspre tavan. Am lăsat
bagajele acolo şi am plecat cu Alex s-o caut pe Heni. Găsirăm
locuinţa ei, după mai multe aventuri, dar Heni era la lucru.
După-amiază, bucuroasă, ne-a oferit ceaiuri cu aromă extrem de
puternică şi nişte whisky. Am început să ne-simţim mai bine, sau să
mă simt mai bine, pentru că nu ştiu exact în ce stare era Alex.
Expresia lui era de nepătruns.
– Heni, bani, mai sunt ceva bani din rezervele mele?
– Ceva, ceva.
A ridicat de sub un covor vreo şase sute de guldeni.
– Asta e tot ce-a mai rămas. A trebuit să plătesc la instrumentele
pe care ţi le-am trimis, au mai fost şi altele...
411