Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

După ce a ieşit din cameră, mi-am lăsat ghitara la o parte şi,
stăpânit de curiozitate, m-am apropiat de masa pe care se lăfăia
punga cu pricina. Am deschis-o şi am rămas o clipă paralizat.
Uimirea şi surpriza erau atât de mari şi amestecate din nou cu acea
undă de vinovăţie, pe care tineretul de azi nu o mai cunoaşte, sper,
încât mi-a trebuit o vreme ca să diger ideea că maică-mea accepta
mersul firesc al lucrurilor. Era un semn că înţelegea că la vârsta mea
puteau să apară şi alte cerinţe şi că mă încuraja în felul ei direct şi
sincer: punga era plină cu prezervative.
La prima întâlnire cu C., i-am arătat punga cu conţinutul ei,
privind-o în ochi. Întrebarea plutea în aer. A început să se dezbrace,
roşind uşor, abia sesizabil. Era greu să observi asta, pentru că ea avea
mai întotdeauna obrajii rumeni şi sănătoşi. Stângaci şi nepriceput,
mi-am aplicat prezervativul, urmărit cu atenţie şi curiozitate de C.
Acum nu mai puteam da înapoi. Nu prea ne-am dat seama ce s-a
întâmplat, când şi cum s-a petrecut totul. Un val extatic ne înceţoşase
minţile. Într-un târziu, ne-am privit miraţi. O făcuserăm şi pe asta!
Dar nu putea fi totul... Scurgerea timpului a adeverit că experienţele
noastre au dat rod, iar fantezia călăuzită de dorinţă şi de intensitatea
sentimentului ne-au oferit drumuri noi şi fireşti pentru a ne bucura de
trupurile noastre tinere.
După o vreme, am constatat cu groază că prezervativele se mai
şi rup, dar C. m-a liniştit explicându-mi cum e cu zilele periculoase,
că perioada de fertilitate a femeii este redusă, aşa că am început să
experimentăm. Riscam tot mai mult, mărind într-una cifra zilelor „în
care se poate”. Până când C. îmi spuse cu groază că e gravidă.
Venise de la şcoală direct la mine. Nu avea curaj să meargă
acasă şi era disperată. Am să-l scutesc pe cititor de povestea panicii
şi a momentelor penibile prin care am trecut în zilele următoare,
experimentând tot felul de leacuri băbeşti, băi fierbinţi, ori injecţii de
la prieteni binevoitori şi atoateştiutori. În orice caz, unul dintre
tratamente, nu se mai ştie care, a avut rezultatul scontat. De atunci
am hotărât să lăsăm mai mult de patru zile pe lună rezervate
pericolului. Privind în urmă, îmi dau seama ce riscant era, de fapt,
acest procedeu şi cât de multe şanse de accident existau. Dar C. avea
un ciclu foarte regulat şi, într-o anumită măsură, ne puteam baza pe
calendar.
41