Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

am vrut să mă conving. Poţi să le spui că împachetăm şi plecăm
imediat mai departe.
Alex, care ştia ceva sârbeşte, le-a tradus, presupun, ceea ce am
spus eu, dar tipii nu s-au arătat prea impresionaţi.
– Cică trebuie să-ţi confişte echipamentul.
– Să-i ia dracu’, nu le dau nimic!
– Cică dacă vorbeşti cu căpitanul portului s-ar putea să scapi cu
o amendă, altfel avem greutăţi amândoi.
– Băi, eu nu am plecat de-acasă ca să mă las iarăşi călcat în
picioare de primii care au chef să se ia de mine. Chestia asta e o
porcărie, nu scrie niciundecă nu ai voie să te scufunzi fără
autorizaţie, sau nu e tradus în nici o limbă. O astfel de greşeală i se
poate întâmpla oricărui străin de limbă şi ţară. Totu-mi pare mai mult
o capcană de stil ţigănesc, aşa cum ştiu eu de altundeva. Să mă
pupe...
M-am aplecat încet, nepierzându-i din ochi, şi am început să
strâng lucrurile. Cei doi se uitau nehotărâţi la mine.
– Intră în maşină şi porneşte motorul, îi zic lui Alex, care a
înţeles imediat despre ce e vorba şi s-a executat.
Supraveghindu-i în continuare pe cei doi aşa-zişi oameni ai
legii, m-am retras spre maşină, mi-am aruncat lucrurile pe bancheta
din spate şi am trântit uşa după mine precipitat.
– Mână, Alex!
Cu roţile scrâşnind şi într-un nor de praf, am ţâşnit de pe loc.
La pension, mi-am strâns repede calabalâcul, am plătit,
renunţând la masă, şi am pornit spre Italia, graniţa nefiind prea
departe. Presupun că pentru cei doi, şmecheri ori inspectori locali,
ce-or fi fost, era oarecum neobişnuit ca un oarecare să se apere cu
atâta îndârjire, aşa că au rămas perplecşi, uitându-se după noi cum
dispăream. Probabil că erau veniţi pe jos, altcumva ar fi încercat să
ne urmărească. Am făcut lucrul cel mai bun ce ne stătea la îndemână,
întinzând-o din paradisul ce ne dezamăgise atât de cumplit şi atât de
repede.
– Nu face nimic, mai ştiu nişte locuri grozave pe drum. Are să-ţi
placă, ai să vezi!
Acum era rândul meu să tac morocănos.
După-amiaza am ajuns la peştera Postojina, într-o zonă
muntoasă superbă. După căldura îndurată în maşină, mă bucuram
408