Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

casă. Toţi erau excitaţi la nebunie. Le provocam şi pe celelalte fete să
se dezbrace. Diana şi cu o prietenă de-a ei m-au luat într-o altă
cameră şi au început să facă tot felul de experimente cu mine. Le-am
acceptat pentru că îmi făceau o deosebită plăcere. Mi-am dat seama
că în permanenţă mai înveţi câte ceva, deşi crezi că ştii totul.
Desfătarea a fost uriaşă. În scurt timp a apărut şi Ovidiu,
scuturându-şi organul uriaş. Voia să participe şi el la experimente.
După o vreme nu se mai înţelegea cine cu cine, în toată casa era doar
o învălmăşeală de trupuri care îşi căutau plăcerea.
Baniciu ciupea o ghitară într-un colt, nu prea avea chef sau
n-avea curaj să participe la dezmăţ. Ioji şi-a învins timiditatea, a
luat-o pe Indira în bucătărie, a întins-o pe o masă şi s-a apucat să o
prelucreze.
Dar ce s-a întâmplat atunci a fost doar unul dintre zecile de
chefuri asemănătoare din acea vreme. Trăiam, cumva, cu un fel de
conştiinţă încărcată, ştiam că totul este foarte bine, că este prea bine
şi ceva nu era în regulă. Pe de altă parte, faptul că urma să plec mă
nemulţumea profund.
În ziua în care a ieşit paşaportul, l-am vizitat pe Ioji, locuia pe
atunci în strada Circumvalaţiunii. L-am trimis pe Şobre să ne aducă
whisky de toţi banii pe care îi aveam la mine. După câteva ceasuri,
stăteam cu Ioji în vană şi curgea whisky pe noi, ne turnam în cap şi
plângeam amândoi ca nişte proşti.
Despărţirea nu a fost uşoară. Ar fi trebuit să mă bucur, dar am
suferit mult. În orice caz, din momentul în care am primit paşaportul
în mână, am împachetat foarte repede. O parte din instrumente le-am
împărţit băieţilor, ca să aibă cu ce să cânte.
– Rămâneţi calzi, cântaţi la orice ocazie, pentru că Moş Crăciun
va veni şi la voi!
Mai mult n-am vrut să le spun. Intenţia mea era foarte clară,
ştiam că mă voi reîntoarce ca să-i scot. Cum, în ce fel şi când nu
ştiam nici eu.
Restul instrumentelor le-am închis la tatăl meu, lucru pe care
Mircea mi-l reproşează şi astăzi, cum că i-am lăsat să moară de
foame, fără scule. Era firesc să nu le las instalaţia pe mână, pentru că,
nepricepuţi cum erau, ar fi paradit totul în scurt timp. Fără o mână
forte, sculele s-ar fi împrăştiat repede. Ar fi fost suficiente câteva zile
de strâmtorare ca să înceapă să vândă câte ceva şi atunci sfârşitul ar
403