Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

Rămăsese la taică-meu. Trezindu-se dimineaţă, plină de tartă şi de
frişcă, era foarte speriată că nu-şi mai aducea aminte ce se petrecuse
în seara dinainte, după toată cantitatea de alcool pe care o consumase
şi ea şi noi toţi. A început să plângă.
După câteva zile, a împachetat şi a plecat. Eu am rămas să aştept
să-mi vină paşaportul. A ieşit mult mai repede decât ar fi crezut
cineva. Unele familii aşteptau câte douăzeci de ani. L-am primit
într-un timp foarte scurt, câteva săptămâni, cred. Au urmat iarăşi o
mulţime de chefuri, la care s-a băut îngrozitor. Comportamentul
devenise extrem de agresiv şi de sălbatic.
Acasă la un actor de la Teatrul Maghiar, un amic care avea un
Saint Bernard, pui, dar mare cât un urs, a fost un chef la care a
participat multă lume, actori şi cunoscuţi de-ai noştri, mai multe fete.
Flirtam cu una dintre ele, femeia, de fapt, era căsătorită, brunetă, cu
jeans strânşi pe corp şi cu nişte mişcări ondulatorii de şolduri atât de
provocatoare, încât nu m-am putut stăpâni. Asta se întâmpla după o
perioadă în care fiecare şi-a crescut procentul de vodcă în sânge şi
s-a retras cu câte o fată prin colţuri. Toate locurile fiind ocupate,
ne-am trezit în mijlocul camerei, pe podea, îmbrăţişându-ne. Cam
asta era tot ce voia ea, dar eu vedeam roşu de furie în faţa ochilor.
Fără să mai gândesc mult, am scos un briceag şi i-am tăiat pur şi
simplu jeans-ii între picioare, făcând-o să încremenească de spaimă.
Moment fatal. Ceea a urmat i-a distrat pe toţi, chiar şi pe ea, luând
totul în glumă şi considerând gestul o realizare spontană, de bună
inspiraţie.
Orgia se prelungise prin bucătărie, prin baie, peste tot unde
apărea o femeie sau o fată, era imediat prinsă şi savurată. Lucrul era
permis, nu se supăra nimeni, pentru că se înscria în regulile jocului.
Se adunau câte doi-trei pentru nişte discuţii filosofice, în timp ce o
pereche se zbătea în spasme. Chefuri de genul ăsta au fost multe, nu
se mai puteau număra, totul îmi pare într-un fel de ceaţă, un fel de
transă din care n-am ieşit toată perioada aceea consumată în
aşteptarea paşaportului.
Într-una din zile, făcusem un chef imens la maică-mea, care era
plecată nu ştiu unde, într-un concediu. Casa fiind liberă, se adunaseră
acolo Ioji, Baniciu, Ovidiu şi toată trupa. Peste tot erau sticle de un
litru cu ţuică. Ne-am dat la ţuica aia până când ne-am încins în aşa
hal, încât am dezbrăcat-o pe Indira, lăsând-o să umble goală prin
402