Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

Pol şi cu Reininger ascundeau felii de tortă prin paturile lui
taică-meu, pe sub cearceafuri, pe sub perini. Marion, care, ameţită de
alcool, se întinsese pe unul din paturi, era luată la ţintă de aruncătorii
de torte cu frişcă. Cheful devenise decadent şi atmosfera demnă de
orice film al lui Fellini. Din păcate nu s-a filmat, nici nu s-au
înregistrat impresii, totul desfăşurându-se sub imperiul trăirii
momentelor respective.
Mi-aduc aminte de o scenă în care maică-mea dansa rock and
roll cu Şerban Foarţă care, timid la început, făcea filosofie cu fiecare.
După câteva pahare s-a destins şi a început să danseze rock and roll.
Maică-mea era, ca de obicei, foarte energică şi temperamentală şi îl
cam arunca încolo şi încoace. Spaţiul era, totuşi, destul de strâmt şi
Foarţă se cam lovea cu spatele de unul din dulapuri. Pe dulap
fuseseră puse ghiveciurile cu flori pentru a fi ferite de dezastru. Tot
lovind cu spatele în dulap, la un moment dat un ghiveci i-a căzut în
cap lui Foarţă. N-a făcut caz, s-a întors, schimbând poziţia, i-a dat un
schwung maică-mii, aducând-o în situaţia de a lovi ea în dulap.
Maică-mea, prompt, i-a tras o palmă lui Foarţă şi s-a îndreptat spre
bucătărie.
În camera cealaltă, Bubi Dobrozenski făcea un show îngrozitor.
Cineva îl împinsese în balta cu peşti a lui taică-meu, în timp ce el o
admira, în abureala lui alcoolică. Nu ştia cine a făcut-o, eu cam
bănuiam, nu putea fi decât Pol sau Reininger. Îmbrăcat cum era,
stătea şi dârdâia, îi clănţăneau dinţii în gură şi înjura de mama
focului. L-am dezbrăcat, i-am dat o pijama de-a lui taică-meu şi aşa a
stat toată noaptea la chef.
Avea o ciudă deosebită pe mama lui Marcel, pe Niţa. Când o
vedea, începea să ţipe şi să zbiere. Biata femeie nu ştia unde să se
mai ascundă. Era obligată, din când în când, să intre cu tăvi, cu
farfurii, cu mâncare, iar Dobrozenski se ambala. Biata de ea tresărea
de fiecare dată când Bubi ţipa. După ce adunase nişte tăvi de pe masă
şi deschisese uşa să iasă spre bucătărie, Bubi răcni, o lovi în spate cu
piciorul şi o aruncă tocmai dincolo de antreu, până la ieşire. Bubi
trânti uşa după ea şi se uită fericit la noi, ca şi cum ar fi săvârşit o
faptă vitejească.
Bairamul se înteţi, decăzând tot mai mult. La un moment dat am
plecat, am ţâşnit afară din casă şi ne-am împrăştiat în toate direcţiile.
M-am trezit a doua zi la maică-mea, întrebând unde-i Marion.
401