Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

la maică-mea, cu ceilalţi care s-au adăugat pe drum, ne-am dus la
Starea civilă, unde a avut loc o formalitate ce ne-a distrat pe toţi.
Mai bine dispuşi, am plecat spre tatăl meu, pe valea Dehelei,
unde urma să se sărbătorească evenimentul. Era totul pregătit,
mâncăruri, torte, iar eu urma să mă ocup de băuturi. I-am dat lui
Şobre o sumă mare, în valută, să se ducă la shop şi să aducă, treaba
lui cum, nişte lăzi cu bere, câteva sticle de whisky şi calupuri de
ţigări „Dunhill”. În seara aceea, Şobre a trebuit să facă de mai multe
ori acest drum, pentru că în momentul în care se deschidea un calup
de ţigări dintr-o dată nu mai era nimic. Spiritele se încingeau şi
societatea se simţea tot mai bine. Venise şi Pol, venise şi Cârcu, erau
şi Foarţă şi Ujică, tot clanul „Phoenix” se reunise. Apăruse şi
Dobrozenski, grădina era plină de musafiri, se făceau fotografii.
Când s-a întunecat, s-au retras cu toţii în camere. Casa lui taică-meu
era destul de mare la ora aceea, aşa că am încăput cu toţii. Ne-am pus
din nou pe mâncat şi pe băut. La o vreme am observat că nu mai este
bere, deşi, la început, cada din baie fusese plină cu conserve, puse la
rece. Nu îmi venea să cred că s-a băut toată berea şi am început să
caut. Am găsit ascunse conserve de bere prin toate colţurile casei.
Numai în rezervorul de la toaletă erau ascunse vreo douăzeci de cutii.
Sticlele de whisky, aşijderea. Dispăruseră deja, dar nu puteam să
cred ca fuseseră golite, pentru că, atunci, ar fi trebuit să mergem toţi
în patru labe, ceea ce încă nu se întâmplase. Am descoperit câteva
din ele în curte, în grădină. Săptămâni după aceea, taică-meu mai
descoperea prin tufişuri sticle de whisky începute şi dosite, puse
bine.
Cheful era vesel, dar un fel de veselie tristă, plină de un fel de
tensiune inexplicabilă. Fiecare voia să se bucure cu tot dinadinsul,
fiecare era dispus să facă orice pentru a-şi atinge scopul. Au început
bancurile fizice. Cârcu a venit cu un pahar la Marcel, văru-meu, cu
un lichid gălbui.
– Tu nu bei whisky?
– Beau.
I-a dat paharul lui Marcel, iar el s-a dus şi şi-a turnat alt pahar.
Au ciocnit şi au dat pe gât conţinutul paharelor. Marcel a scos un
răcnet îngrozitor, dar care suna ciudat din cauza clăbucilor ce-i
ieşeau din gură. În pahar fusese şampon.
400