Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

Stalin. Într-un picior am mers. Te-am găsit pe tine, erai la Mutti, sus,
probai. Când am intrat în cameră, arătai ca... De-aicea, mi-a şi venit
ideea de la video-clipul cu „Stars Dance”. Erai în bucătărie şi
probai cămaşa cu jabou. Albă, aveai jabouri la mână şi-o cămaşă
foarte frumoasă, mie mi se părea... Mâneci evazate, pentru vremea
aia, la cămaşă... Făcută de maică-ta! Şi erai cu pantalon negru,
strâmt, tu nu purtai pantalon din ăla de costum. Pentru prima oară,
te-am văzut într-un pantalon de pânză, nu în blue jeans. Despletit, te
pieptăna cineva, aveai părul ud, te pregăteai să mergi la sfat, sau nu
mai ştiu unde. Noi n-am mai mers, am rămas acolo, am început deja
să o machim, la maică-ta, acolo. „Băi, băieţi, eu sunt foarte ocupat,
ne vedem la... nu ştiu, cine, în grădină”.
– La taică-meu.
– Acolo s-a băut atât de mult... am foarte puţine imagini. Era o
risipă îngrozitoare de băutură şi de mâncare. Să vezi ce ciudat, ce
lucruri îmi aduc eu aminte! Nişte cubuleţe de brânză olandeză, pe
care erau desenate tot felul de arome, pe care le vedeam pentru
prima dată. Avea nişte usturoi, avea o bucată de... Le adusese...
– Heni.
– Dimineaţa,; îngrozitoare! Nici nu mai şftiu unde am dormit.
Dar cine a găsit sticlele, care s-a îmbătat în pădure şi nu s-a mai
întors? S-a dus unul şi l-am găsit beat cu sticlele.
– Stalin. A plecat să caute sticlele. Dus a fost şi n-a mai venit.
De-ai fi stat acolo, după nuntă, înc-o săptămână găseai...
– A fost un moment de disperare că n-o să ajungă băutura, când
toată lumea s-a încins şi fiecare şi-a pus deoparte. Şi s-a mai ascuns
undeva! La câine, avea cineva câine?
– Taică-meu avea câine-lup...
– Şi la câine s-a ascuns!
– Şi în WC.
– Pe aia cu pisica ai notat-o? Când am venit eu prima dată la
tine? Erau toate boxele tale, de nu puteai să intri, în Moţilor
numărul 2. Intru într-o cameră care, de felul ei, era mare, dar, de
fapt, era mică. Era un culoar, undeva patul şi, în rest, numai boxe.
Aveai staţiile şi, la un moment dat, n-ai mai rezistat. „Vrei să-ţi arăt
cum sună toate astea deodată?” „Daa, hai să aud şi eu...”
– Aia era camera mea de dormit.
391