Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

– Păi, erau instalaţiile noastre, cu asta l-am şantajat.
– După Iaşi, s-a plecat cu trenul. Ştiu că am mers cu tine, cu
Ioji, cu foarte multă lume, cu trenul.
– N-am mers mai departe cu cenaclul.
– Nu, nici vorbă. Ei au plecat într-o parte, voi în alta. La
concertul de la Piteşti... Eram profesor în comuna Ciocile, judeţul
Brăila, când am aflat că „Phoenix”-ul are concert la Piteşti. Şi de
acolo, fără să spun nimic părinţilor, am tuns-o direct la Piteşti. Team
găsit în hol, plecai la sală. „Du-te, stai în cameră cu Stalin şi
vorbim după.” Am tot aşteptat să vorbim. „Lasă că n-ai nici o
problemă, vorbim mai târziu”. Eu îţi spuneam că trebuie să mă
întorc la şcoală şi tu mă tot amânai. După asta a urmat un concert la
Bucureşti. A nins foarte tare, era deja înspre iarnă. Ne-am oprit cu
autocarele pe lângă Piteşti. Erau nişte de alea care ardeau, la
Combinatul Petrochimic. Am stat vreo două ore acolo. Şi era în jurul
sărbătorilor, o chestie ca asta. Ştiu că am avut vreo două ore de
pauză la intrarea în autostradă. Atunci, la un moment dat, ai spus tu:
„Da, asta este, vreau să fac acest concert”. Era înainte de Anul Nou,
cu o lună şi ceva înainte de Anul Nou.
– Era în ’75.
– În ’75, înainte de Anul Nou. Ai spus: „Nu pot să mă prezint la
Timişoara fără o chestie nouă. Avem discul terminat, trebuie să
facem chestia asta”. „Bun, şi cum ai de gând să faci?” „Nu mai
trebuie să intrăm pe lumină, trebuie să intrăm pe întuneric. Şi
trebuie să plecăm pe întuneric.” Tu aveai ideea să pui măştile pe
nişte suporţi, să stea în permanenţă în scenă. După fiecare concert,
se mai lega câte o discuţie. Eu am zis că pot să fac nişte pelerine, tu
voiai nişte chestii cu blănuri la picioare.
La un moment dat ţi-am spus: „Vezi c-am încurcat-o, la şcoală
nu mă mai pot întoarce”. Eram dezertor. „Păi, nici n-ai nevoie.
Rămâi cu noi!” Aşa am plecat în turneu cu voi în Moldova. A fost
turneul cu Oneştiul, cu Piatra Neamţ, cu autocarul care s-a sucit pe
şosea... Ne-am oprit şi-am sculat poliţistul noaptea la patru spre
dimineaţă, să ne dea dovadă că-şi rupsese ăla spoilerul de la
autocar. A fost turneul în care se făceau concursurile de tras cu
puşca pe holuri, de nu îndrăznea nici un vecin să iasă. Mai locuiau
şi alţi oameni în dreapta, în stânga şi nu îndrăzneau să iasă din
camere, pentrn că se trăgea, dintr-un capăt în celălalt al culoarului.
385