Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

– „N-are cineva un magnetofon cu bandă lată?” Am tot dat
telefoane şi la un moment dat... Aţi cântat „The Cars Hiss by My
Window”...
– „The cars Hiss...”
– ...Doors-uri...
– Concert varză.
– Am dat telefon la doi fraţi. Părinţii lor erau doctori şi aveau
magnetofon pe viteza nouă’şpe. „Dom’le, ne trebuie magnetofonul, e
« Phoenix »-ul aicea...” „Dom’le, noi nu putem ieşi”. Erau la liceu.
Ne-am dus la ei, pe strada..., au dat magnetofonul pe geam şi-au
sărit şi ei după aia. „Venim şi noi, că nu lăsăm magnetofonul
singur”. Am ascultat pentm prima dată „Cantafabule”. Era o chestie
absolut ieşită din comun. Synthesiser-ul ăla pe care nu-l mai auzisem
niciodată... „Zoomahia”, „Invocaţia”! Discuţia a fost destul de
alterată de zgomot şi de beţie. Ne-am retras în bucătărie şi-atuncea
ţi-am spus eu prima dată despre măşti şi despre costume. Tu mi-ai
spus că vrei aşa ceva, şi eu ţi-am povestit că am mai văzut şi am mai
lucrat la nişte măşti la un moment dat. Frate-meu avea acces la
Institutul de folclor, la Iaşi, şi acolo văzusem eu totul. Pe la două am
spart gaşca şi aţi dispărut. Nu am mai avut nici un fel de contact.
După care, eu am venit la Iaşi.
– În acelaşi tumeu?
– Nu. Turneul ăla a fost o chestie separată, după care, la un
moment dat s-a anunţat Cenaclul „Flacăra” la Iaşi, cu formaţia
„Phoenix”. Eram atât de mândru că apucasem să vorbesc cu tine, că
n-am mai ezitat să merg la Iaşi. Tu spuseseşi clar: „Dom’le, mă
interesează foarte tare. Caută-mă la Timişoara cu nişte fotografii de
măşti. M-ar interesa să văd ce material poţi să-mi dai”. Pe vorbele
astea trei: „Caută-mă la Timişoara!”, m-am prezentat la Iaşi.
Făceam fotografii. Aveaţi cenaclu şi a ieşit un scandal îngrozitor cu
Păunescu, care nu vă lăsa să purtaţi anteriul. Tu ai zis: „Nu purtăm
anteriile, nu cântăm!”. Sala vuia: „Phoenix, Phoenix”, ăsta încerca
„Trăiască România, trăiască tricolorul!”dar nu-i ieşea deloc, că
ăştia voiau „Phoenix”. Până la urmă, a venit şi ţi-a spus: „Bine, de
data asta faceţi cum vreţi voi!”. Erai foarte relaxat. „Nene, noi fără
asta nu cântăm!” Şi gata. Am făcut pe stroboscopul cu blitzul de la
aparatul meu de fotografiat, că nu aveaţi stroboscop. La „Flacăra”
n-aveau scule foarte bune.
384