Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

şi ne hotărâserăm să le folosim în concert. Când au fost aprinse şi
izbucni acel fum maro, înţepător şi sufocant, care a început să se
deplaseze spre public, lumea a sărit, în panică. Neştiind, de fapt ce se
întâmplă, pompierii au năvălit peste noi şi au dat drumul la apă. A
fost unul dintre incidentele hazlii din acea perioadă cu dubaşii din
Timişoara.
Turneul a culminat şi s-a şi încheiat cu un eveniment
tragi-comic. La Sibiu, formaţia cu dubaşii apăruse de dimineaţă pe
stadion şi se montaseră instalaţiile. Eu, fiind de trei zile părtaş la un
seminar de parapsihologie la Braşov, am ajuns cu întârziere la
concert. Veneam păşind parcă pe nori, impresionat de ceea ce
văzusem şi trăisem îri acele trei zile, alături de savanţi şi oameni de
ştiinţă din România, Uniunea Sovietică şi din alte ţări. Eram aşa de
îndepărtat de realitate, încât pentru prima oară nu mi-am dat seama
de ce se întâmplă pe scenă. Concertul nu l-am stăpânit absolut de loc,
impresiile mele erau falsificate. Lăsându-l pe Mircea Florian să cânte
la început o bună parte din concert, în momentul în care ne-am suit
noi pe scenă cu dubaşii, am cântat doar vreo cinci, şase melodii. Am
dat semnal pentru încheierea concertului şi am plecat.
Publicul din Sibiu era obişnuit să-i cântăm câte trei ore, cum se
întâmplase şi la precedentul concert. Atunci prezentasem un program
din tot ce aveam, cântasem peste trei ore şi publicul, în frenezia lui,
aprinsese toate băncile, tot ce era în stadion. În lumina flăcărilor, am
strâns instrumentele. De data asta, sibienii erau şocaţi de puţinătatea
programului, iar eu nu eram prea conştient de ceea ce se întâmplă.
M-am urcat foarte hotărât în autocar.
– La hotel!
Băieţii m-au însoţit şi o ploaie de pietre şi lemne au pornit pe
urmele noastre, lovindu-se de ferestrele autobuzului. A fost, atunci la
Sibiu, una din marile mele greşeli tactice. Ne-a impresionat şi ne-a
demonstrat că în permanenţă orice mişcare a grupului trebuie să fie
conştientă şi că trebuie gândit mult înainte şi planificat totul pentru a
se evita orice surpriză neplăcută.
Oamenii de pe stadion ne-au urmărit până la hotel. Nu eram
singurii oaspeţi, un etaj deasupra noastră era cazată o delegaţie
chineză. Protocol de gradul zero. Chinezii erau foarte interesaţi de ce
s-a strâns lumea aceea, miile de oameni care huiduiau în faţa
hotelului. A fost destul de greu să fie convinşi că demonstraţia nu
382