Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

plutim şi că ne ridicăm înspre Olimp. În câteva minute, toate pădurile
acelea verzi se înălbiseră, din cauza florilor de salcâm. Mirosul era
copleşitor, puteai să-l tai cu cuţitul. Mi se părea totul un vis, un
farmec, o vrajă. Am cântat în această stare de exaltare. După concert,
s-a apropiat un bătrân, cu părul şi barba albe, cu lacrimi în ochi. Mi-a
scuturat mâna, mulţumindu-mi, fără nici un cuvânt. Acel sentiment
de împlinire pe care l-am avut şi de siguranţă întărită că am dreptate
pe drumul pe care pornisem, mi s-a întipărit adânc şi nu m-a părăsit
nici până astăzi.
Am pornit spre casă, aşteptând ca în zilele următoare concertul
să fie dat la televizor. S-au dat, într-adevăr, tot felul de apariţii din
concert, dar exact programul nostru nu s-a transmis. Fusesem din nou
păcăliţi să luăm parte, pentru a atrage publicul, iar când a fost vorba
de televiziune am fost tăiaţi pur şi simplu.
Nu m-am lăsat descurajat, dar nu puteam continua nici turneul
cu dubaşii. Aveau greutăţi foarte mari, fuseseră daţi afară de la
slujbe. Nu voiam să le fac mai mult rău, deşi ei credeau în noi şi-şi
făcuseră planuri mari, ca şi mine, de altfel. Am preferat să renunţ şi
să exersez cu o gaşcă de prieteni din oraş. I-am adunat de pe la toate
ştrandurile şi hotelurile pe care le vizitam şi i-am adus la
mătuşă-mea. I-am pus să exerseze şi timp de câteva săptămâni au
umplut strada cu răpăiturile tobelor pe care şi le procuraseră singuri.
Începuse să se profileze calitatea ritmică a pieselor mai vechi şi mai
noi, în această formulă, cu acompaniament ritmic puternic şi masiv.
I-am pus să îşi construiască măşti şi după un interval de muncă
voluntară au apărut cu măşti de blană, măşti cu coarne, inspirate din
diferite cărţi de folclor. Costumaţia lor era bizară, fiecare altcumva,
dar în acelaşi stil sălbatic, de inspiraţie folclorică, şi asta crea o
imagine de ansamblu sugestivă şi interesantă.
Am pornit cu aceşti pseudo-dubaşi într-un turneu mai lung.
Aventurile nu au lipsit. După ce că erau toţi de vârsta noastră sau mai
tineri, erau şi dintre cei mai dinamici, mai obraznici din oraş. A
trebuit să fac o selecţie dură, să arunc vreo câţiva jos din maşină şi
să-i las pe drum. Unii urinaseră din autocar în timpul mersului, alţii
aruncaseră cu sticle după oameni... Până la primul concert de la Cluj
se făcuse selecţia, iar cei care au rămas s-au dovedit de bună calitate.
Făcuserăm rost de nişte bombe de fum, grenade fumigene de la
armată, fiindcă la ora aceea nu existau efecte de genul acesta în ţară,
381