Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

Hercule cu un corp perfect, de statuie antică. Râdea tot timpul,
contaminând tot grupul, aşa că avea mare succes la fete. L-am
cunoscut mai bine după ce am intrat în clubul de canotaj. Campion
naţional de mai multe ori, se impusese printre colegi, avea o cotă
recunoscută. Adi cânta cu vocea, acompaniindu-se cu ghitara. Avea o
mână dreaptă ritmică şi disciplinată şi se putea lucra bine cu el. Atâta
doar că, obişnuit să-şi folosească masivii săi muşchi în toate
împrejurările, chiar şi la ghitară, obosea mult mai repede decât
ceilalţi. Noi cântam mai tehnic, deci mai relaxat şi, totuşi, mai precis.
Toboşarul formaţiei era un băiat blond, cu un nas mare şi ochii
apropiaţi, dar simpatic şi mucalit. Se numea Kamocsa Bela, noi îi
spuneam Kamo. La el acasă era obiceiul party-urilor dansante. Se
invitau câteva fete şi, pe muzica unui pick-up, dansam. Când
prindeam curaj, ajungeam să mai şi sărutăm câte o fată, dar sensul
reuniunilor părea a fi, totuşi, dansul. Nu prea ştiam să dansez, dar îmi
dădeam toată silinţa. Mai târziu am renunţat, nefiind capabil să mă
obişnuiesc cu mişcările clasice de dans „stânga, stânga-dreapta” şi
celelalte. Situaţia mi se părea absurdă, pentru că mişcările erau în
3/4, iar muzica, de obicei, în 4/4. Cu valsul mă mai descurcam,
pentru că la Şcoala germană făcusem parte din grupul de dansuri
şvăbeşti. Uniforma aceea cu cizme negre, cămaşa albă şi laiberul cu
nasturi de argint... Bietele fete aveau de purtat, pe sub cele cinci
perechi de fuste, una peste alta, şi câte o pernă legată la spate, pentru
că, deh, la ora aceea încă nu se arătaseră formele ce aveau să se
rotunjească mai târziu, din belşug.
La pian, îmi atrăsese atenţia o fată deosebit de frumoasă, cu o
ţinută extrem de corectă de dansatoare, cu ochi albaştri-liliachii şi cu
un profil roman perfect – ce mai! – tipul ideal pentru romanticul din
mine. Avea o candoare deosebită, un aer de demnitate şi siguranţă de
sine, ce izvorau, vizibil, dintr-o bună educaţie. Când s-a ridicat de la
pian şi a executat un număr de balet, într-un costum perfect mulat pe
corp, prin care pubisul şi sânii încă mici erau accentuaţi la maximum,
s-a produs acea cunoscută scânteie şi lumea s-a învăluit în ceaţă. Nu
mai aveam ochi decât pentru CB. Pentru a evita eventuale reproşuri,
nu voi da decât iniţialele, atât pentru ea, cât şi pentru celelalte
cunoştinţe, iubiri fulgerătoare sau de mai lungă durată ce s-au
succedat, parcă în avalanşă, în acei ani nebuni.
38