Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

Bucureşti. Erau cei mai tineri şi păreau prezumtivii contracandidaţi
în Comitetul Central. De sus de tot, din Comitetul Executiv, au căzut
la nivelul de adjunct de secretar de judeţ.
– Ce funcţie avea Iliescu la Timişoara?
– Secretar adjunct.
– Deci nu era el şeful!
– Nuu... el numai la Iaşi a fost prim-secretar. Dar să ne
întoarcem... Făcusem împreună cu Florin Silviu Ursulescu două
pagini, atâta dăduse Eugen Barbu în „Săptămâna”. Făcusem o
treabă ca lumea, cu fotografii, articole, superb, două pagini! Ne-am
dus marţi să vedem cum a ieşit, să vedem cum arată şpaltul... Eram
înnebuniţi! Joi seara, pentru că „Săptămâna” apărea vineri
dimineaţa, m-am dus în tipografie la ora unsprezece, când ştiam că
începe rotativa, să iau, să vedem cum au ieşit paginile. Acolo, o
colosală surpriză! Era un top de „popular”, vreo două desene puse
aiurea, rămăsese chiar şi un spaţiu gol. Nu mai era nimic din
articolele noastre, doar ceva cu muzică uşoară, niste chestii... Între
timp venise indicaţia că toate lucrurile nu sunt bune... Am vorbit
pând la unnă cu Smaranda Oţeanu. „Ce facem, soro?” Începuse
tăierea pletelor pe stradă... Am aşteptat aproape trei săptămâni. Ni
se spusese că, deocamdată, suntem suspendaţi, Florin Ursulescu şi
Gherghel, în numărul ăla n-am mai apărut cu nimic, nici în
numerele următoare, pentru că se aştepta articolul din „Scânteia”,
care trebuia să clarifice problema. N-am mai reproşat nimic că a
scris ceea ce a scris. Ştiam că n-are ce să facă, era angajata
„Scânteii” şi trebuia să scrie. Şi a şi scris. Că a fost şi frumos, că a
fost şi debandadă, că se ploconeşte arta noastră faţă de Vest, că au
fost influenţe hinduse, că a fost sunetul tare, că au fost şi lucruri
interesante, dar se puteau face mult mai frumos... De la entuziasmul
ei, netrucat, trăit pe viu în serile acelea, n-a avut ce face şi-a ajuns
la treburile astea.
– Nu există că n-a avut ce să facă! Hai să te întreb altceva! Noi
îl aveam pe Schwarz în ’71?
– Schwarz n-apăruse, a venit cam peste un an, pe vremea lui
„Cei ce ne-au dat nume”. Schwarz a apărut în ’72, la Gala revistei
„Săptămâna”, care s-a ţinut în februarie. Voi eraţi în turneu la
Oradea şi am reuşit sa vă aducem de-acolo cu autocarul. A fost o
poveste mare, pentru că era un spectacol de şase ore. Când a auzit
360