Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

Oschanitzky, de Vulpescu, Catinca Ralea, Sânziana Pop, câţiva
studenţi arhitecţi; preşedintele juriului era Mac Popescu.
– Era un tip foarte activ.
– Şi acuma este, doar că a trecut pe sport. În juriu mai erau
Dizzy, mai era Călin Irimescu, Tavi Ursulescu... Tavi şi Florin au
fost membri în juriu şi în ’69, ei erau mai apropiaţi de voi.
– În ’71, Moni plecase, Reininger...
– Eraţi puţin înainte de „Cei ce ne-au dat nume”. A fost unul
dintre momentele voastre slabe. După asta a izbucnit „Phoenix”-ul.
A fost unul din momentele cele mai grele, cele mai dramatice, pentru
că, după ce bubuiserăţi în 1969, atunci, în ’71, mult mai bine s-a
prezentat „Cromatic”-ul, ca să nu mai vorbim de cele trei grupuri
care au venit cu opere, adică „Roşu şi Negru”, „Olimpic ’64” şi
„Metronom”. Voi aţi venit cu un program... Faţă de trei grupruri
care au venit cu opere-rock, programul vostru era mai slab.
– N-am avut decât câteva piese, nişte blues-uri, însă
„Cromatic”-ul a ras totul.
– A luat premiul pentru rock. Însă celelalte au venit cu
spectacole complete. Voi aţi început în 1969 cu poeme rock.
– Parcă a fost ceva scandal în ’71.
– La Festivalul de rock din 1971, Smaranda Oţeanu, criticul
muzical pentru toate genurile de la „Scânteia”, care era, de fapt,
purtătorul de cuvânt al..., a fost tot timpul lângă noi în juriu, în toate
serile şi nopţile festivalului, la Sala Palatului şi la facultatea de
Arhitectură. Era extraordinar de încântată. Anul 1971 a fost un an
mai deosebit. S-au întâmplat următoarele chestii. Festivalul ăla a
reprezentat momentul de vârf, cel mai frumos al rock-ului românesc
în general, cu trei opere. Era epoca mini, epoca hippy, a florilor,
totul a fost superb, începând cu programele de sală şi terminând cu
ce s-a întâmplat pe scenă. Nu a mai existat un moment atât de
frumos în epoca rock, în România. Exact în aceeaşi perioadă se
întorsese Ceauşescu din China şi din Coreea de Nord. Urmează o
conferinţă dură, în care cad Iliescu şi Ilie Rădulescu. Au fost singurii
care nu şi-au făcut autocritica, nu s-au scuzat pentru ploconirea în
faţa artei burgheze, a sociologiei nu-ştiu-cum şi nişte chestii din
astea. Pe chestia asta i-a dat jos din Comitetul Central. Au stat vreo
câteva luni pe tuşă, pe urmă Iliescu a plecat la Timişoara, iar
Rădulescu a ajuns secretar adjunct la Municipiul (de partid)
359