Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

Acasă la Tuşi, fata s-a dezbrăcat rapid şi s-a băgat în patul meu,
construit pentru o singură persoană. Ne-am înfiinţat amândoi, gata să
ne repezim la ea ca nişte ulii.
– V-aţi spălat?
Ruşinaţi, am trecut în bucătărie şi ne-am spălat cât am putut,
peste tot. Nu m-am putut opri să nu admir enormul penis cu care
natura l-a dăruit pe Ovidiu. Se spăla şi se uita la mine să-vadă dacă
mă complexează într-un fel sau altul, dar aveam destulă experienţă
ca să-l apreciez la justa lui valoare şi să-i urez succes.
Am intrat din nou în cameră. Partenera ne privea cu o candoare
rară şi cu o diplomaţie de înaltă clasă. Cum pot face doi viteji cu
calităţi deosebite să nu se simtă concurenţi, când e vorba de acelaşi
premiu? Am uitat unul de altul, şi de Dumnezeu şi de iad! S-a încins
o horă plină de temperament, în care fiecare încerca să-l întreacă pe
celălalt ca fantezie şi experienţă, ca poziţie şi energie. Ne-am trezit la
un moment dat toţi trei îmbrăţişaţi, gâfâind. Nu ne venea să credem
că un asemenea trio poate fi satisfăcut instantaneu, când ştiam ce
probleme există la o pereche când încearcă să ţină un anumit tempo.
Ne uitam uimiţi unul la altul, cu o anumită apreciere reciprocă în
privire. O recunosc, deşi ştiam că nu mai acceptasem atât de rapid un
partener la un trio. Îl cunoşteam pe Ovidiu doar de două săptămâni şi
circulau despre el vorbe nu întotdeauna bune.
Fetiţa cu pielea albă ca alabastrul şi cu sânii rotunzi ofta fericită.
– Am terminat toţi trei deodată. N-o să mă creadă nimeni!
– Nici să nu încerci să povesteşti, că ai încurcat-o! – sării eu,
stricând vraja.
Ovidiu se întinsese pe canapeaua ce se afla între boxele mari de
„Marshall”, iar eu rămăsei cu fata în pătuţul mult prea îngust pentru a
dormi în linişte. Presupun că acesta a şi fost motivul pentru care,
după scurt timp, începui să o caut din nou, pipăindu-i toate
proeminenţele bine conturate, dar de o rară fineţe.
Mi-a întors pur şi simplu spatele, oferindu-mi două fese
minunate, cu care m-am îndeletnicit încă vreo jumătate de oră. După
ce, cu un oftat satisfăcut, încercai să-i cer părerea, am observat că
dormea, deja, adânc. Am rămas cumva deranjat. Cum putea adormi
într-o asemenea situaţie? După mulţi ani de experienţă, am înţeles că,
având o anumită cantitate de alcool la bord şi fiind epuizat de
oboseală, poţi adormi şi în mijlocul unor asemenea acte vitejeşti.
346