Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

profesoare sau profesori se simţeau sfidaţi şi se plângeau mamei.
Mutti credea tot ce i se aducea la cunoştinţă, urmau certuri acasă şi
profesorii se simţeau încurajaţi. „Dar trozniţi-l, să-i treacă obrăznicia,
că am destule cu el acasă, nu pot să-l păzesc şi la şcoală!”
Simţindu-mă nedreptăţit, devenisem nesigur, iar privirea mi se
întunecase şi mai mult. „Ce te uiţi aşa la mine, crezi că sunt de zahăr,
am să mă topese imediat, sau ce...?” – se răstea profesoara de
matematică dacă mă uitam la ea, după ce mă somase să nu mă uit în
jos.
Atmosfera de acasă devenise de nesuportat, pedepsele erau tot
mai grele şi mai aspre, scandalizând vecinii, care îi făceau observaţie
lui Mutti. Într-o bună zi, prins de un sentiment groaznic de milă,
combinat cu îndârjire, am întins-o de acasă. Mi-am luat doar geanta
de şcoală şi am pus-o pe Tuşi să-mi aducă restul lucrurilor.
Maică-mea a venit după mine, să mă ia cu forţa acasă, dar nu i-am
deschis uşa, lucru care a rănit-o îngrozitor. Îmi imaginez cât a suferit,
simţindu-se la rândul ei neînţeleasă şi considerându-şi inutilă munca
de ani de zile. O vreme, părea că s-a resemnat. Eu mă mai liniştisem
şi deja începusem să mă plictisesc în huzurul libertăţilor pe care le
aveam la Tuşi.
Deodată, auzii că maică-mea avea un câine. Sensibilitatea mea
pentru animale era enormă şi ea ştia acest lucru, aşa că din clipa
aceea n-am mai avut pace. Un câine era tot ce-mi puteam dori mai
mult. Pe deasupra, auzisem că acel câine mai avea şi ceva deosebit.
Trecuseră între timp câteva luni şi eram copt pentru întoarcerea
acasă. Venirea mea nu a surprins pe nimeni, cel puţin aşa se părea.
Onoarea mea era păstrată având scuza marelui interes ce-l purtam
câinelui. Îl chema Jimmy şi fusese adus de cineva de la teatru dintr-o
deplasare la Sânicolaul Mare. Maică-mea lucra deja de mai multă
vreme la croitoria Teatrului Naţional. Povestea lui Jimmy era
fantastică. Căţeaua unui pădurar, un ciobănesc german, fugise cu
lupii, care o acceptaseră. În iarnă, la o vânătoare de lupi, a fost
recunoscută de fostu-i stăpan, care a salvat-o din mijlocul măcelului,
luând-o cu el. Era deja însărcinată, aşa că peste puţin timp a apărut
Jimmy, primul ei pui, pe jumătate lup, pe jumătate câine. Era gri, cu
un fel de cruce neagră pe spate şi avea un fel de coamă, tipică lupilor.
Cele cinci gheare de la labe îi confirmau ascendenţa.
34