Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

bucătărioară – Dumnezeu s-o ierte! – stătea şi se uita. Noi te
spurcam acolo, că: „Dă banii, mă!”, tu ştiai de „Marshall”-uri, de
celelalte. Ioji stătea la mine, muream de foame, mâncam o coajă de
pâine, f...i mama mă-sii că asta era, trăiam din bursă, şi-acuma ţin
minte. Sana, dimineaţa, un leu şaptezeci, patru cornuri de-un leu, dealea
cu sare, ăsta era micul dejun, la prânz mâncam la cantină şi
seara o tocană de legume de trei optzeci, atâta costa, trei optzeci şi o
franzelă de un leu, proaspată, ce-i drept. Asta era haleala! Deci,
faza cu Tuşi, că noi ne certam pe bani. Tuşi era pe noi duşmancă, o
simţeam că aruncă scântei după perdeluţa aia acolo, să ne spurce pe
toţi. Nici n-o dat „Bună seara!” când am plecat şi-a doua zi am venit
de la facultate, cred că erai cu nu ştiu ce, cu acte pe la primărie, cu
scule, cu scris, cu cultură, cu Iliescu, care era la cultură pe vremea
aia, cu doamna Zamfir, cu toate alea, nu ştiu ce probleme cu cultura,
cu turnee şi noi am venit la Tuşi şi Tuşi o zis: „Da’ mâncaţi copii?
Mâncaţi oare ceva, că avem nişte sarmale”. „Săru’ mâna,
mulţumim, că avem o foame de aia, cu burţi lipite de coloana
vertebrală”. Lui Ioji i se ascuţiseră ochii şi urechile. Ne puse d-alea
aşa, cu mărar, cu cimbru şi cu smântână, d-alea grase, câte două la
fiecare. Când eram fiecare cu o sarma deja îngurgitată, apare Tuşi:
"Vreo sarma, mai vreţi ceva?” „Săru’ mâna, destul”. „Mâncaţi, lui
Nicu nu-i plac şi tot nu-i plac şi le dădeam la porci!” Sau cu curvele
care sunau, cu gagicile care sunau: „Cine credeţi voi că-i Nicu,
armăsarul Timişoarei? Oricum nu poate să vă f...ă pe toate!”
– Hă, hăă!
– Când o venit bătrâna la Iaşi, şi-o luat permisul că era cu
CFR-ul, că ţi-ai uitat tu pijamaua şi şapca acasă. Te-ai trezit cu ea
la hotel, la Iaşi, ţi-o adus şlapii şi pijamaua. Noi râdeam. Şi când o
venit după aia la Costineşti, adică înainte de aia de la Costineşti, în
’74, când stăteam la căsuţa aia de zugrăviseşi tu tot, ţi-au aranjat
camera ta special, lipiseşi postere şi-o venit Tuşi şi-o dat toate
posterele jos. Când ai venit de la scufundări şi de la plajă nu mai era
nici un poster, era curat în cameră. Venise să-ţi spele hainele şi-o
stat o săptămână Tuşi la mare. Şi cu Şobre, în vară apăruse Şobre de
la armată. Şi fazele cu Şobre de la Târgu Mureş, era plin de bube, cu
bocancii ăia pe el şi ne-am pişat pe noi de râs, la Târgu Mureş, că-şi
făcea armata, în ’74. Ăsta-i personaj, ăsta nu tre’ să-l uiţi.
– Asta aşa e!
338