Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

din nou la doctor şi i-am arătat degetul. M-a privit cu un fel de
neîncredere, a dat din umeri şi a plecat.
– Degetul e vindecat, eşti liber.
În timp ce pleca, îl auzeam mormăind:
– Dublă fractură şi dublă entorsă!
Ei, această aventură m-a convins că, dacă nu zac şi mă mişc, mă
voi vindeca în scurt timp. Problema cea mare o reprezenta perioada
până când se ameliorau durerile.
INTERLUDIU CU MIRCEA BANICIU (III)
– În şaptezeci şi...
– ...patru spre şaptezeci şi cinci.
– Şi-acolo, cu liftul ăla...
– Cu liftul, cu vioara pierdută, cu Schwarz care-o sărit până-n
gât în zăpadă, cu Adolf, cu gagicile leşinate, comă alcoolică, Indira
cu calu’ lui Victor, ’74–’75 eram deja la munte, la vila „Crăiţa” sau
cum îi zicea...
– „Crivaia”...
– ...aşa ceva, nu mai ţin minte cum îi spunea, n-avea căldură,
n-avea nimic, ne încălzeam cu becurile, găleţile alea acolo, paturile
alea, nici paturi nu erau, dormeam pe niste saltele, tu aveai o pătură,
Costin trăgea băşini în pătură, concursuri de băşini cu Victor şi cu
toată gaşca şi pelerinajul care-a fost. Toată Timisoara era sus...
– ...puştoaice de paiş’pe ani, de cinş’pe ani...
– ...puseseşi o parte din staţie, făceam discotecă la cantină, nu
ştiu ce, ăia nu dădeau haleală, nu ştiu ce repetiţii... cu aia care-o
venit de jos, prietena mea, una Adina, care-o venit, care acuma-i în
Italia şi care-o venit din Reşiţa pe jos până sus toată noaptea, din
Reşiţa o urcat pe jos până sus, plus săniuţele, când te-ai dus tu, te-ai
dat de-a dura, de era să te cureţi acolo... cu săniuţele pe lanterne,
noaptea, picioare-n cur, pe-acolo şi d-astea...
Deci ’75 şi ’75 coborâm de pe munte direct în Bucureşti, la
„Eminescu”, Casa de Cultură „Eminescu”, unde-i „Migas”-u’
acuma ş-acolo am cântat prima dată „Cantafabule”. Cu bărbi,
arătam de pe munte, pizdoşi, bronzaţi. Ianuarie, februarie, martie,
333