Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

reuşind fără nici un efort să cucerească publicul şi să-l facă să se
tăvălească pe jos de râs, îi acceptasem în gaşcă. Tibi Brătianu era
suplu, dar înalt şi bine legat, un cap mic şi picioare lungi, o mişcare
felină. Titi avea nişte umeri laţi de cărător de mobilă şi o faţă
lătăreaţă. Era mai mic ca Tibi, îndesat şi plin de forţă. Tipică îi era
bărbia, extrem de scoasă în afară, dând în permanenţă senzaţia că e în
căutarea unei glume bune, deşi expresia generală era foarte hotărâtă.
Cei doi veniseră cu noi şi prin turnee, unde ne ajutau la căratul
sculelor, dar de cele mai multe ori erau scutiţi, preferând să-i
urmărim în postură de clovni. Se completau perfect şi alcătuiau un
duo inseparabil.
De data asta, gluma se îngroşa, aşa că m-am hotărât să mă duc
acasă. M-am îmbrăcat şi am plecat la Tuşi. Ajuns acolo, am luat
ghitara în mână şi am încercat să cânt, folosind şi degetul mic.
Durerea era suportabilă, doar că degetul nu se închidea la locul
potrivit. Deja mă gândeam dacă pe viitor nu va trebui să-mi găsesc o
tehnică nouă de a cânta la ghitară.
A doua zi dimineaţa, degetul era atât de gros, că aveam senzaţia
că o să crape pielea ca pe un salam. M-am dus la Spitalul CFR, ce nu
era departe, şi unde lucra Luci, o prietenă de-a lui Mutti, şi care
locuia în gazdă la ea. A chemat un doctor, Clunay, şi m-am trezit cu
braţul în ghips.
– Dublă fractură şi dublă entorsă, trei săptămâni de pauză şi mai
vedem!
– Cum trei săptămâni de pauză? Noi avem concert în 12 zile la
Sala Palatului.
– Uite, eu scriu aici pe gips data la care îl vom desface şi ne
vom uita să vedem ce se întâmplă.
Chirurgul se întoarse şi plecă.
– Luci, dar nu se poate, am concert!
– Cum vrei să cânţi cu dublă fractură?
– Nu ştiu, nu mă interesează, am să cânt. Nu s-a anulat niciodată
un concert din cauza mea şi nici n-o să se anuleze!
Am plecat acasă şi am luat o pilă mare, semirotundă, din
atelierul ce-l aveam la Tuşi şi am şlefuit gipsul în aşa fel încât să
încapă gâtul ghitarei, iar celelalte degete le-am eliberat. A rămas
imobilizat doar degetul mic, înconjurat de un strat, oricum subţiat, de
331