Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

– Mi-a ieşit capul peroneului din capsulă şi acum stă în afară.
Trebuie băgat la loc.
– Cine?
– Păi noi, cu toţii. Trebuie să mă ajutaţi, acuma, până mai e
încheietura caldă. Dacă mai rămâne o vreme aşa, trebuie operat şi mă
duceţi în spate până la Reşiţa.
Am scrâşnit din dinţi şi am început să mişcăm cu toţii osul.
Părea că umflătura se micşorează, dar durerile erau demenţiale.
Transpirasem de chin şi cred că aveam o lucire sălbatică în ochi.
– Haideţi, haideţi...
– Bă, în filmele cu cowboy, când se scoate un glonţ din câte
unul, îi dă o sticlă de whisky să tragă şi după aia bagă cuţitul în el.
Nu vă e milă de el, daţi-i ceva să bea, că privirea lui parcă cerşeşte
un litru de „Bourbon”.
Reininger, cu o prefăcută grijă, savura situaţia.
– „Bourbon” să bei tu! – reuşii să scrâşnesc printre dinţi. Când
te-or duce la groapă!
– Da, da... hai, bă, tu nu ştii de glumă?!
– Mersi, că de glume îmi arde mie.
– Păi, nu-i asta cea mai reuşită glumă, să-ţi rupi singur piciorul
şi să-ţi dai cu el în cur?
În mod normal, aş fi încercat să-l fugăresc, dar aşa, m-am lăsat
păgubaş.
– Gata, îmi ajunge, e bine. Încetaţi odată!
A trebuit să urlu la ei, căci, în mod ciudat, toţi deveniseră
extrem de zeloşi şi mă tot apăsau şi mă masau, în vreme ce eu
vedeam negru în faţa ochilor de durere.
– Chiar e bine?
– Eu nu cred că-i la loc.
– Ce, asta a fost tot?
– Căraţi-vă, că de m-oi scula, ştiţi continuarea!
– Parcă am mai auzit asta undeva!
Chicotelile s-au îndepărtat şi m-au lăsat cu suferinţele mele. E
drept, şi cu sticla de „Campari”, pe care am terminat-o rapid, după
care am adormit. M-am trezit spre dimineaţă, cu vezica gata să-mi
plesnească şi chinuit de dureri ce iradiau în tot corpul, de nu mai
ştiam ce să fac. Orice încercare de a mă da jos din pat a eşuat. M-am
rostogolit pe podea şi m-am târât pe coate până la toaletă. Aici, alte
329