Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

asta, dar am pus totul pe seama pantalonilor şi am forţat fulgerător
mişcarea până în dreptul urechii.
„Poc!” Se auzi o împuşcătură ca de pistol şi mă prăbuşii ca
secerat pe spate în pat. Toate zgomotele se cufundaseră într-un fel
noapte şi toate imaginile începură să curgă una în alta şi se făcu
linişte. Eram fericit că pluteam şi că durerea aceea infernală, ce o
simţisem doar o fracţiune de secundă, dispăruse.
Când m-am trezit, eram singur. Nu trecuseră mai mult de zece
minute, presupun, dar Adolf se plictisise de scamatoria asta cu
adormirea instantanee şi s-a dus să-şi vadă de treburi. Am încercat să
mă mişc, dar o durere de nedescris mi-a săgetat din nou genunchiul.
„Bravo, Covaci! Ţi-ai rupt singur piciorul, cu propria-ţi mână, de-or
să râdă şi curcile”. Am încercat din nou să mă mişc şi era să leşin din
nou. Durerea era de nesuportat şi am urlat cât am putut. Alături,
câţiva băieţi se repeziră să vadă ce s-a întâmplat.
– Ce ai, bă, de ţipi aşa?
– Dacă vă spun, nu mă credeţi şi dacă mă credeţi, vă căcaţi pe
voi de râs!
– Ce-i asta, bă?
– Mi-am rupt piciorul adineaori, cu mâna.
Hohotele de râs erau doar de neîncredere.
– O freci, zise Schwarz. Ia scoală să vedem şi noi!
Se aplecă să mă ajute să mă scol. Am urlat cât am putut şi am
făcut un salt pe spate.
– Ce p...a mea, că nici nu te-am atins?!
– Staţi uşor, fraţilor, dacă nu vreţi să mor aici, în faţa voastră.
– N-o murit încă nimeni din asta.
– Mai bine ajutaţi-mă să mă dezbrac şi să-mi dau cizmele jos.
Ei, încearcă să-ţi dai cizmele jos, când ai un picior rupt! De
obicei, îmi trebuie cineva, să-i proptesc piciorul în spate, în timp ce
acesta să tragă cu ambele mâini de cealaltă cizmă. Era ceva imposibil
în momentul acela. Până la urmă am găsit soluţia. Am leşinat din nou
şi când m-am trezit eram doar în chiloţi, cu toţi ceilalţi uitându-se
îngrijoraţi la mine. Genunchiul drept se umflase, dar bizară era
umflătura ascuţită din partea din afară a gambei.
– Ce-i asta, măi?
– Ce să fie, ce să fie? îl auzii pe Reininger undeva prin spate.
328