Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

Câţiva bărbaţi jucau biliard, dar apăruseră şi două fete drăguţe şi
extrem de tinere. Una dintre ele mă provoca în mod deosebit. Avea
nişte pantaloni de catifea strâmţi, perfect mulaţi pe corp. La fiecare
mişcare i se vedeau fesele mici, dar tensionate, şi pântecul plat, cu un
pubis bombat, formă descrisă şi de fermoarul foarte lung. Sub
pulover se intuiau nişte sâni ce stăteau foarte sus, iar figura avea
trăsături de o sălbăticie şi o obrăznicie ieşite din comun. Din când în
când arunca o privire ciudat de umedă şi languroasă pentru faţa aceea
încăpăţânată. Părul tuns scurt, cu un fel de breton, se scutura la
fiecare mişcare şi totul exprima hotărâre şi semeţie tipic bărbăteşti.
„Încă una necoaptă la etaj, dar bună de cules în rest”, îmi ziceam în
barbă. Participau şi fetele la jocul de biliard. Nefiind cunoscător,
eram spectator la partidele marilor maeştri, Vicky, Reininger şi
ceilalţi. Glumele se înteţeau, alcoolul începea să curgă în valuri. Îmi
dădeam seama, ca de obicei, că fetele erau de vină, pentru că băieţii
nu puteau rămâne niciodată reci la asemenea tentaţii. Cred că se
ajunsese să se bea bere din galoşi, iar Dana, fata cea obraznică, nu
mai avea cu ce se încălţa. Era deja clar unde avea să fie cazată
începând cu seara aceea!
– Hai la noi, avem spaţiu destul! – veneau ofertele din toate
părţile.
– Păi, n-am cum s-ajung la voi, că n-am cu ce mă încălţa.
Până în acel moment nu-mi făcusem planuri concrete în privinţa
ei, contactul se realizase doar din priviri, pe când ceilalţi erau, deja
adânciţi în discuţii. Nu obişnuiam să stric cheful băieţilor, luându-le
prada de la gură. Dar părea că Dana pusese ochii pe mine. La plecare
mi-a spus scurt:
– De ce nu mă iei în braţe?
– Suie! – i-am zis şi am luat-o în spate, cu o mişcare de rotire.
Îşi pusese picioarele înfierbântate în jurul gâtului meu şi-şi
apăsa pubisul pe ceafă, dându-mi senzaţia că vrea să mă răstoarne.
Am pornit la drum prin zăpadă. Legănatul pricinuit de drumul greoi
îi producea plăcere, strângea din când în când pulpele în jurul gâtului
meu, astupându-mi urechile. Lucru neesenţial, de fapt, pentru că eu
nu mai auzeam demult nimic altceva decât sângele ce-mi pulsa cu
presiune în creier.
Ajuns în cabană, am zvârlit-o dintr-o mişcare pe salteaua ce-mi
aparţinea şi am tras perdeaua ce ne despărţea de un mic dormitor.
318